O „cometă uriașă” se apropie pe o orbită foarte excentrică

Astronomii au obținut noi informații despre un obiect uriaș din Sistemul Solar, despre care aveau puține date anterior, care va atinge orbita lui Saturn în 2031. Astronomii consideră că ar putea fi vorba de cea mai mare cometă pe care au văzut-o.

Sistemul Solar este vizitat de un obiect care face o orbită în aproape un an-lumină. Avertismentul legat de acest obiect datează de aproape un deceniu datorită dimensiunii mari care îl face vizibil de la o asemenea distanță. Ar putea fi cea mai mare cometă văzută vreodată de astronomi.

Deși estimările traiectoriei obiectului 2014 UN271 se schimbă rapid pe măsură ce se obțin mai multe date și se fac mai multe observații, cercetări recente arată că ultima dată când a intrat pe orbitele planetelor a fost acum 3 milioane de ani.

În termeni astronomici, „excentricitatea” este o măsură a cât de alungită este o orbită.

O orbită perfect rotundă are o zero excentricitate, în timp ce una care este aproape infinit mai lungă decât lată are o valoare care se apropie de unu. Pe această bază, obiectul 2014 UN271 este într-adevăr foarte excentric (cu o estimare de 0,99948 făcută de unul dintre descoperitorii săi). Totodată, nu seamănă cu niciun alt obiect care a fost văzut înainte.

O posibilă mega cometă

Cu o lățime de minim 100 de kilometri, 2014 UN271 poate avea o lungime de până la 370 de kilometri. Dacă este o mega cometă, deoarece majoritatea acestor obiecte au astfel de orbite, este o candidată pentru cea mai mare pe care astronomii au observat-o vreodată, notează IFL Science.

Se crede că cel mai apropiat competitor este Cometa 1729 (Cometa Sarbat), care cel mai probabil avea o lățime de aproximativ 100 de kilometri. Pe de altă parte, dacă nu este o cometă se pune problema cum ceva cu o asemenea compoziție a putut să ajungă la distanțe de o mie de ori mai departe de Soare decât Neptun.

2014 UN271 is a large comet, possibly as large as a dwarf planet. It is falling into our planetary region from the Oort Cloud. It will reach 10.1 AU, slightly farther than Saturn, in 2031.https://t.co/gbjOAK1Kd4 pic.twitter.com/QWPOglkYCq

— Tony Dunn (@tony873004) June 21, 2021

Specialiștii afirmă că au destul timp pentru a o studia. Primele imagini ale 2014 UN271 au fost făcute când se afla la fel de departe de Soare precum Neptun, însă de atunci a redus distanța cu un sfert. În 2031 aproape că va atinge orbita lui Saturn, înainte de a începe din nou călătoria sa spre exterior.

Se vaporizează cometa uriașă?

Până atunci, astronomii speră că telescopul spațial James Webb, programat să fie lansat în această toamnă, le va oferi o imagine destul de bună a respectivului obiect cosmic.

Specialiștii se întreabă dacă, în situația în care 2014 UN271 este într-adevăr o cometă uriașă, straturile sale exterioare se vaporizează pe măsură ce se încălzește.

Rămâne de văzut dacă apropierea de orbita lui Saturn va fi suficientă pentru a declanșa acest lucru, multe molecule de acest tip sunt încă mult prea departe de Soare pentru ajunge să sublimeze (să treacă, prin încălzire, din starea solidă direct în stare gazoasă), însă de la aceste distanțe poate fi eliberat dioxidul de carbon și monoxidul de carbon.

Vă recomandăm să citiți și:

Planeta Mercur are coadă precum o cometă. Din ce este alcătuită

Descoperire neașteptată pe cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko

Patru minuni cerești au fost surprinse în aceeași fotografie. Cum a fost observată cometa NEOWISE

Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar

Articolul O „cometă uriașă” se apropie pe o orbită foarte excentrică apare prima dată în Descopera.

Articol original

Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar

Într-adevăr, noi trăim pe o planetă acoperit cu apă, însă Pământul nu este singura lume oceanică din Sistemul Solar.

De la planeta pitică Ceres și până la Callisto, satelitul plin de cratere al lui Jupiter, iată cele mai extraordinare lumi oceanice din vecinătatea noastră galactică.

Europa, cel mai neted dintre toate corpurile cerești

Europa este al patrulea cel mai mare satelit al planetei Jupiter și cel mai neted dintre toate corpurile cerești. Craterele aproape că nu există aici. În ciuda unei rețele dense de fisuri și creste care acoperă acest satelit, nicio formațiune nu este mai înaltă sau mai adâncă de câteva mii de metri. Asta sugerează că suprafața Europei este tânără din punct de vedere geologic și că ar putea pluti pe o manta lichidă. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a observat vapori de apă care ajung până la 200 km în aer la polul sud al lui Europa.

Ganymede, cel mai mare satelit al lui Jupiter

Ganymede, cel mai mare satelit al lui Jupiter, este cu 8% mai mare decât Mercur, însă are doar jumătate din masa sa. O densitate atât de mică sugerează că Ganymede ar trebui să fie compus din rocă și apă. În anii 1990, nava spațială Galileo a descoperit că satelitul are propriul său câmp magnetic, ceea ce înseamnă că ar trebui să aibă un nucleu de fier topit.

Ganymede, în comparație cu Pământul. Sursa foto: Domeniu public/ Wikimedia

Căldura din acest miez ar fi suficientă pentru a topi gheața, astfel creând un uriaș ocean subteran. Alte cercetări au sugerat că ar putea exista mai multe oceane, acestea fiind aranjate în inele concentrice.

Callisto, a doua cea mai mare lună a lui Jupiter

Callisto este a doua cea mai mare lună a planetei Jupiter. Callisto este aproape la fel de mare ca Mercur, însă nu la fel de masivă, ceea ce înseamnă că este alcătuită din aproximativ 50% apă. Ceea ce este ciudat la Callisto este suprafața complet saturată cu cratere, fără câmpii netezite de procesele geologice din subteran. Totodată, Callisto nu este doar acum mort din punct de vedere geologic, ci probabil că a fost așa întotdeauna. Măsurătorile făcute de nava spațială Galileo arată că structura internă nu s-a separat complet într-un miez de rocă cu o manta de apă sau gheață pură. Aceasta înseamnă că gheața nu s-a topit niciodată pe deplin în timpul formării lui Callisto, potrivit unui studiu publicat în jurnalul Nature.

Suprafața lui Pluto este extrem de rece

Pluto este prea mic pentru ca să fi reținut suficientă căldură astfel încât să-și mențină nucleul topit. Încălzirea radioactivă de sub suprafață asigură doar o cincizecime din energia care radiază pe Pământ. Totuși, asta este încă suficient pentru a topi elementele mai ușoare și pentru a permite mineralelor mai grele să se scufunde. Rezultatul este un miez stâncos cu o lățime de aproximativ 1.700 km, acesta fiind înconjurat de un strat de apă și gheață cu grosimea între 100 și 180 km. Suprafața lui Pluto este atât de rece încât este acoperită de zăpadă din azot solid, metan și monoxid de carbon.

Ceres, singura planetă pitică din Sistemul Solar interior

Ceres este cel mai mare obiect din Centura de asteroizi și singura planetă pitică din Sistemul Solar interior. Ceres s-a format inițial ca un amestec de rocă poroasă cu aproximativ 10% gheață, potrivit Live Science.

Telescopul Spațial Herschel a observat vapori de apă care ajung în spațiu la o rată de 6 kilograme pe secundă. Cantitatea totală de apă din mantaua înghețată a lui Ceres este mai mare decât toată apa dulce de pe Pământ, însă este dificil de spus cât de mult din aceasta este în stare lichidă.

Cel mai mare satelit al lui Neptun

Triton este cel mai mare satelit al lui Neptun. Triton este puțin mai mare decât Pluto și are aproape aceeași compoziție. Este probabil ca aceste două corpuri cerești să se fi format în centura Kuiper, iar mai apoi au căzut mai adânc în Sistemul Solar din cauza forței gravitaționale a lui Neptun și Uranus.

O suprafață puternic afectată de cratere

Luna lui Saturn, Mimas, ar putea fi compusă în mare parte din apă înghețată și rocă. Spre deosebire de vărul său puțin mai mare, Enceladus, aici nu există vapori sau gheizere vizibile, iar suprafața sa este puternic afectată de cratere, ceea ce sugerează că scoarța a rămas înghețată timp de miliarde de ani. Asta este ciudat, având în vedere că Mimas orbitează mai aproape de Saturn pe o traiectorie mai excentrică, astfel că ar trebui să primească mai multă încălzire mareică.

Enceladus are un miez stâncos înconjurat de un ocean

În 2005, sonda Cassini de la NASA a observat vapori de apă în apropierea polului sud al satelitului lui Saturn, Enceladus. Având în vedere că gravitația de pe Enceladus este doar 1% din cea a Pământului, cristalele de gheață sunt aruncate cu ușurință pe orbită.

Enceladus. Credit foto: NASA/JPL-Caltech

Enceladus are un miez stâncos, cu o lățime de aproximativ 370 km, acesta fiind înconjurat de un ocean cu 10 km adâncime, sub o crustă de gheață.

Dione ar putea fi în proporție de 50% apă

Dione, satelitul lui Saturn, ar putea fi în proporție de 50% apă, având un miez stâncos mai greu. Dione este de două ori mai mare decât Enceladus, însă are o orbită mai puțin excentrică, astfel că primește mai puțină căldură mareică. Acest lucru îi conferă o crustă înghețată mult mai groasă care are o grosime de aproximativ 100 kilometri.

Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn

La fel ca și Callisto, Titan ar putea avea un ocean care este menținut lichid de efectele antigel ale amoniacului dizolvat. Ar fi greu ca viața să evolueze acolo, pentru că oceanul lichid este probabil intercalat între straturi solide și impermeabile de gheață. Viața ar fi putut evolua în mările de hidrocarburi de la suprafață, însă, fără acces la apă lichidă, ar avea o chimie foarte diferită față de cea de pe Pământ.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O „meduză cosmică” aflată la 340 milioane de ani-lumină depărtare ne trimite semnale radio

Fragmente uriașe ale unei lumi extraterestre ar putea fi ascunse adânc în interiorul Pământului

10 minuni naturale uimitoare ale lumii pe care trebuie să le vizitezi

„Genele creativității” le-au permis oamenilor să cucerească lumea întreagă

Articolul Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar apare prima dată în Descopera.

Articol original

„Marea conjuncție” dintre Jupiter și Saturn. Imagini spectaculoase cu întâlnirea celor două planete

„Marea Conjuncție” a giganților gazoși Jupiter și Saturn și-a atins punctul culminant luni, 21 decembrie, evenimentul fiind o oportunitate de neratat pentru fotografii din întreaga lume.

Așa-numita „Steaua Crăciunului” este, de fapt, o conjuncție formată de apropierea planetelor Jupiter și Saturn. Acestea sunt cele mai mari planete din Sistemul Solar, iar luni seara s-au apropiat atât de mult încât au părut un singur obiect ceresc. Evenimentul extrem de rar a reprezentat o șansă excelentă pentru fotografii profesioniști și amatori de a surprinde „Marea Conjuncție” în toată splendoarea sa.

Ce este „Marea Conjuncție”?

Dr. Henry Throop, astronom la Divizia de Știință Planetară de la NASA, a dezvăluit motivul pentru care această întâlnire cosmică a atras atât de multă atenție.

„Au trecut aproape 400 de ani de când aceste planete s-au apropiat atât de mult și aproape 800 de ani de când alinierea lui Jupiter și Saturn a avut loc pe cerul nopții, după cum s-a întâmplat în 2020, astfel că Marea Conjuncție a putut fi observată de toți oamenii de pe Pământ”, a spus Throop.

„Conjuncția poate fi văzută de aproape toată lumea de pe Terra. Jupiter și Saturn sunt atât de luminoase încât sunt vizibile chiar și deasupra luminilor din orașe. Oamenii trebuie doar să aibă o imagine clară cu orizontul la sud-vest la o oră după apusul soarelui”, a mai explicat cercetătorul.

De ce „Marea Conjuncție” din 2020 este mai specială

Throop a mai precizat motivul pentru care NASA numește acest eveniment „Marea Conjuncție” a planetelor.

„Timp de mii de ani, oamenii au avut o legătură strânsă cu evenimentele cerești. Istoricii și astronomii moderni au identificat multe evenimente cosmice care pot fi asociate cu religia și cultura. O conjuncție între Jupiter și Saturn a avut loc în anul 7 î.Hr. Oamenii de la acea vreme ar fi observat și ar fi fost inspirați de astfel de evenimente cerești, precum cometele, supernova sau alinierea dintre stele și planete”, a subliniat astronomul, potrivit Express.co.uk.

Totodată, Throop a explicat de ce „Marea Conjuncție” din 2020 este mai specială.

„O conjuncție are loc o dată la 20 de ani, așa că următoarea va fi în 2040. În 2080, va avea loc o conjuncție cu o apropiere foarte mică, la fel ca cea de anul acesta”, a mai spus astronomul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Marea conjuncție” dintre Jupiter și Saturn. Când are loc întâlnirea cosmică și cum poate fi văzută cu ochiul liber

„Marea conjuncție”, întâlnirea excepțională dintre Jupiter și Saturn. Când are loc și cum putem vedea evenimentul rar

Noi imagini detaliate de pe Jupiter arată un vortex fermecător la polul nord al planetei, creat de cicloane

Conjuncţie rară a trei dintre sateliţii principali ai planetei Jupiter, fotografiată de NASA

Articolul „Marea conjuncție” dintre Jupiter și Saturn. Imagini spectaculoase cu întâlnirea celor două planete apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original