Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar

Într-adevăr, noi trăim pe o planetă acoperit cu apă, însă Pământul nu este singura lume oceanică din Sistemul Solar.

De la planeta pitică Ceres și până la Callisto, satelitul plin de cratere al lui Jupiter, iată cele mai extraordinare lumi oceanice din vecinătatea noastră galactică.

Europa, cel mai neted dintre toate corpurile cerești

Europa este al patrulea cel mai mare satelit al planetei Jupiter și cel mai neted dintre toate corpurile cerești. Craterele aproape că nu există aici. În ciuda unei rețele dense de fisuri și creste care acoperă acest satelit, nicio formațiune nu este mai înaltă sau mai adâncă de câteva mii de metri. Asta sugerează că suprafața Europei este tânără din punct de vedere geologic și că ar putea pluti pe o manta lichidă. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a observat vapori de apă care ajung până la 200 km în aer la polul sud al lui Europa.

Ganymede, cel mai mare satelit al lui Jupiter

Ganymede, cel mai mare satelit al lui Jupiter, este cu 8% mai mare decât Mercur, însă are doar jumătate din masa sa. O densitate atât de mică sugerează că Ganymede ar trebui să fie compus din rocă și apă. În anii 1990, nava spațială Galileo a descoperit că satelitul are propriul său câmp magnetic, ceea ce înseamnă că ar trebui să aibă un nucleu de fier topit.

Ganymede, în comparație cu Pământul. Sursa foto: Domeniu public/ Wikimedia

Căldura din acest miez ar fi suficientă pentru a topi gheața, astfel creând un uriaș ocean subteran. Alte cercetări au sugerat că ar putea exista mai multe oceane, acestea fiind aranjate în inele concentrice.

Callisto, a doua cea mai mare lună a lui Jupiter

Callisto este a doua cea mai mare lună a planetei Jupiter. Callisto este aproape la fel de mare ca Mercur, însă nu la fel de masivă, ceea ce înseamnă că este alcătuită din aproximativ 50% apă. Ceea ce este ciudat la Callisto este suprafața complet saturată cu cratere, fără câmpii netezite de procesele geologice din subteran. Totodată, Callisto nu este doar acum mort din punct de vedere geologic, ci probabil că a fost așa întotdeauna. Măsurătorile făcute de nava spațială Galileo arată că structura internă nu s-a separat complet într-un miez de rocă cu o manta de apă sau gheață pură. Aceasta înseamnă că gheața nu s-a topit niciodată pe deplin în timpul formării lui Callisto, potrivit unui studiu publicat în jurnalul Nature.

Suprafața lui Pluto este extrem de rece

Pluto este prea mic pentru ca să fi reținut suficientă căldură astfel încât să-și mențină nucleul topit. Încălzirea radioactivă de sub suprafață asigură doar o cincizecime din energia care radiază pe Pământ. Totuși, asta este încă suficient pentru a topi elementele mai ușoare și pentru a permite mineralelor mai grele să se scufunde. Rezultatul este un miez stâncos cu o lățime de aproximativ 1.700 km, acesta fiind înconjurat de un strat de apă și gheață cu grosimea între 100 și 180 km. Suprafața lui Pluto este atât de rece încât este acoperită de zăpadă din azot solid, metan și monoxid de carbon.

Ceres, singura planetă pitică din Sistemul Solar interior

Ceres este cel mai mare obiect din Centura de asteroizi și singura planetă pitică din Sistemul Solar interior. Ceres s-a format inițial ca un amestec de rocă poroasă cu aproximativ 10% gheață, potrivit Live Science.

Telescopul Spațial Herschel a observat vapori de apă care ajung în spațiu la o rată de 6 kilograme pe secundă. Cantitatea totală de apă din mantaua înghețată a lui Ceres este mai mare decât toată apa dulce de pe Pământ, însă este dificil de spus cât de mult din aceasta este în stare lichidă.

Cel mai mare satelit al lui Neptun

Triton este cel mai mare satelit al lui Neptun. Triton este puțin mai mare decât Pluto și are aproape aceeași compoziție. Este probabil ca aceste două corpuri cerești să se fi format în centura Kuiper, iar mai apoi au căzut mai adânc în Sistemul Solar din cauza forței gravitaționale a lui Neptun și Uranus.

O suprafață puternic afectată de cratere

Luna lui Saturn, Mimas, ar putea fi compusă în mare parte din apă înghețată și rocă. Spre deosebire de vărul său puțin mai mare, Enceladus, aici nu există vapori sau gheizere vizibile, iar suprafața sa este puternic afectată de cratere, ceea ce sugerează că scoarța a rămas înghețată timp de miliarde de ani. Asta este ciudat, având în vedere că Mimas orbitează mai aproape de Saturn pe o traiectorie mai excentrică, astfel că ar trebui să primească mai multă încălzire mareică.

Enceladus are un miez stâncos înconjurat de un ocean

În 2005, sonda Cassini de la NASA a observat vapori de apă în apropierea polului sud al satelitului lui Saturn, Enceladus. Având în vedere că gravitația de pe Enceladus este doar 1% din cea a Pământului, cristalele de gheață sunt aruncate cu ușurință pe orbită.

Enceladus. Credit foto: NASA/JPL-Caltech

Enceladus are un miez stâncos, cu o lățime de aproximativ 370 km, acesta fiind înconjurat de un ocean cu 10 km adâncime, sub o crustă de gheață.

Dione ar putea fi în proporție de 50% apă

Dione, satelitul lui Saturn, ar putea fi în proporție de 50% apă, având un miez stâncos mai greu. Dione este de două ori mai mare decât Enceladus, însă are o orbită mai puțin excentrică, astfel că primește mai puțină căldură mareică. Acest lucru îi conferă o crustă înghețată mult mai groasă care are o grosime de aproximativ 100 kilometri.

Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn

La fel ca și Callisto, Titan ar putea avea un ocean care este menținut lichid de efectele antigel ale amoniacului dizolvat. Ar fi greu ca viața să evolueze acolo, pentru că oceanul lichid este probabil intercalat între straturi solide și impermeabile de gheață. Viața ar fi putut evolua în mările de hidrocarburi de la suprafață, însă, fără acces la apă lichidă, ar avea o chimie foarte diferită față de cea de pe Pământ.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O „meduză cosmică” aflată la 340 milioane de ani-lumină depărtare ne trimite semnale radio

Fragmente uriașe ale unei lumi extraterestre ar putea fi ascunse adânc în interiorul Pământului

10 minuni naturale uimitoare ale lumii pe care trebuie să le vizitezi

„Genele creativității” le-au permis oamenilor să cucerească lumea întreagă

Articolul Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar apare prima dată în Descopera.

Articol original

Nava spațială Juno a surprins primele imagini apropiate cu Ganymede din ultimele două decenii

Nava spațială Juno de la NASA a obținut primele imagini detaliate cu cel mai mare satelit al planetei Jupiter din ultimele două decenii.

Juno a trecut pe lângă satelitul înghețat Ganymede, ajungând la o distanță de 1.038 kilometri. Ultima oară o navă spațială a ajuns atât de aproape de Luna lui Jupiter a fost în 2000 atunci când nava spațială Galileo trimisă de NASA a trecut pe lângă cea mai mare Lună din Sistemul Solar.

NASA a dat publicității doi imagini făcute de Juno care evidențiază craterele și trăsăturile lungi și înguste ale lui Ganymede, acestea având legătură cel mai probabil cu faliile tectonice. O imagine arată și partea îndepărtată a Lunii, în opoziție față de Soare.

„Singua Lună din Sistemul Solar care e mai mare decât planeta Mercur”

„Aceasta este cea mai apropiată distanță la care a ajuns o navă spațială față de Luna gigantică în ultima generație. Nu ne vom grăbi să formulăm concluzii științifice, însă până atunci putem doar să admirăm minunea celestă. Aceasta este singura Lună din Sistemul Solar care e mai mare decât planeta Mercur”, a explicat Scott Bolton, om de știință coordonator al misiunii Juno, de la Institutul de Cercetare Southwest din San Antonio.

Ganymede este una dintre cele 79 de Luni cunoscute din jurul planetei Jupiter, un gigant gazos. Astronomul italian Galileo Galilei a descoperit satelitul natural în 1610, alături de următoarele cele mai mari Luni ale planetei, Io, Europa și Callisto.

Ganymede ar putea găzdui un ocean de apă sărată

Lansată în urmă cu un deceniu, nava spațială Juno orbitează planeta Jupiter de cinci ani, scrie Science Alert.

Oamenii de știință cred că Ganymede ar putea găzdui un ocean de apă sărată la 800 kilometri adâncime sub învelișul său înghețat, fiind vorba de mai multă apă decât există pe Terra. De asemenea, Ganymede este singurul satelit natural din Sistemul Solar care are propriul câmp magnetic, ceea ce creează aurora la polii săi. Cercetătorii speră ca zborul lui Juno să îi ajute să afle mai multe despre învelișul înghețat și câmpul magnetic al lui Ganymede.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cea mai mare structură formată de către un impact descoperită pe luna Ganymede 

Un semnal radio bizar a fost descoperit venind din direcția uneia dintre lunile planetei Jupiter

Condițiile extreme de pe Uranus și Neptun fac ca apa să existe într-o stare ”ciudată”

Descoperirea de vapori de apă pe Europa, satelitul îngheţat al lui Jupiter, poate indica existenţa vieţii extraterestre

Articolul Nava spațială Juno a surprins primele imagini apropiate cu Ganymede din ultimele două decenii apare prima dată în Descopera.

Articol original

Vulcanii ascunși adânc în Europa, satelitul înghețat al lui Jupiter, ar putea însemna prezența vieții extraterestre

Europa, luna acoperită cu gheață a lui Jupiter, pare să fie cel mai bun loc din Sistemul Solar pentru căutarea vieții extraterestre.

Noi modele științifice sugerează că mantaua stâncoasă, situată adânc sub gheața groasă și oceanul sărat, ar putea fi de fapt suficient de fierbinte pentru o activitate vulcanică. Mai mult, mantaua ar fi putut să fie extrem de fierbinte pentru o perioadă foarte îndelungată din cei 4,5 miliarde de ani ai existenței sale.

Descoperirea are implicații directe pentru posibilitatea existenței vieții pe fundul marin al satelitului.

„Descoperirile noastre oferă dovezi suplimentare care arată că oceanul subteran de pe Europa poate fi un mediu adecvat pentru apariția vieții”, a declarat Marie Běhounková, geofizician la Universitatea Charles din Cehia.

„Europa este unul dintre corpurile planetare rare care ar fi putut avea activitate vulcanică timp de miliarde de ani. Totodată, Europa ar fi singurul corp planetar, în afară de Pământ, care ar putea conține rezervoare mari de apă și o sursă de energie de lungă durată”, a adăugat Běhounková.

Viața găsește întotdeauna o cale

Am putea crede că o lume înghețată, situată departe de căldura Soarelui, în care temperaturile de la suprafață pot atinge până la minus 140 grade Celsius, ar fi ultimul loc în care am putea găsi organisme vii. Totuși, există un precedent, chiar aici pe Pământ.

Este adevărat faptul că majoritatea vieții de pe Terra depinde de un lanț trofic bazat pe fotosinteză. Însă, în unele medii extreme, în care Soarele nu strălucește niciodată, viața găsește întotdeauna o cale.

În adâncurile întunecate ale oceanului, acolo unde lumina soarelui nu pătrunde, fisurile vulcanice infiltrează căldură în apele din jur. Acolo, viața este construită pe bază de chemosinteză, adică bacterii care folosesc energia din geochimie, nu energia solară, pentru a produce hrană.

Odată cu bacteriile apar și alte organisme care le pot mânca, astfel luând naștere un întreg ecosistem chiar acolo în întuneric, scrie Science Alert.

Europa adăpostește un ocean global

Știm deja că Europa, sub învelișul său gros de gheață, adăpostește un ocean global. Oamenii de știință au observat în trecut apă lichidă care trece prin crăpăturile din gheață sub formă de gheizere. Ceea ce nu știm este dacă Europa adăpostește și o activitate vulcanică sub fundul marin, cum este cazul pe Pământ.

Běhounková și colegii săi au folosit modele detaliate pentru a simula evoluția și încălzirea interiorului satelitului încă din momentul formării sale. Cercetătorii au descoperit mai multe mecanisme care ar putea juca un rol în împiedicarea înghețării complete a planetei.

În primul rând, căldura eliberată prin descompunerea radioactivă a elementelor din manta ar fi contribuit într-o proporție destul de semnificativă la căldura internă a satelitului, mai ales la începuturile sale.

O posibilă activitate subterană pe Europa

Totuși, în timp, tensiunile generate de forțele mareice produse de orbita eliptică a satelitului în jurul lui Jupiter ar fi trebuit să producă o încordare constantă în interiorul Europei.

La rândul său, această încordare produce căldură, iar asta ar trebui să fie suficientă pentru a topi și transforma roca în magmă, astfel rezultând o activitate vulcanică care s-ar mai putea desfășura chiar și astăzi, în special la latitudinile mai mari, în apropiere de regiunile polare.

Anomaliile gravitaționale ar putea sugera prezența unei activități magmatice la mari adâncimi, iar prezența anormală a hidrogenului și metanului în atmosfera subțire a Europei ar putea fi rezultatul reacțiilor chimice care apar la fisurile hidrotermale. De asemenea, depozitele de materiale oceanice pe suprafața Europei ar putea indica și o activitate subterană.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Europa, satelitul planetei Jupiter, ”aruncă” vapori de apă în spaţiu

Descoperirea de vapori de apă pe Europa, satelitul îngheţat al lui Jupiter, poate indica existenţa vieţii extraterestre

Satelitul Europa al planetei Jupiter are apa sărată care ar putea permite apariţia vieţii

Un dispozitiv revoluţionar va căuta viaţă pe Europa, satelitul natural al lui Jupiter

Articolul Vulcanii ascunși adânc în Europa, satelitul înghețat al lui Jupiter, ar putea însemna prezența vieții extraterestre apare prima dată în Descopera.

Articol original

„Marea conjuncție” dintre Jupiter și Saturn. Imagini spectaculoase cu întâlnirea celor două planete

„Marea Conjuncție” a giganților gazoși Jupiter și Saturn și-a atins punctul culminant luni, 21 decembrie, evenimentul fiind o oportunitate de neratat pentru fotografii din întreaga lume.

Așa-numita „Steaua Crăciunului” este, de fapt, o conjuncție formată de apropierea planetelor Jupiter și Saturn. Acestea sunt cele mai mari planete din Sistemul Solar, iar luni seara s-au apropiat atât de mult încât au părut un singur obiect ceresc. Evenimentul extrem de rar a reprezentat o șansă excelentă pentru fotografii profesioniști și amatori de a surprinde „Marea Conjuncție” în toată splendoarea sa.

Ce este „Marea Conjuncție”?

Dr. Henry Throop, astronom la Divizia de Știință Planetară de la NASA, a dezvăluit motivul pentru care această întâlnire cosmică a atras atât de multă atenție.

„Au trecut aproape 400 de ani de când aceste planete s-au apropiat atât de mult și aproape 800 de ani de când alinierea lui Jupiter și Saturn a avut loc pe cerul nopții, după cum s-a întâmplat în 2020, astfel că Marea Conjuncție a putut fi observată de toți oamenii de pe Pământ”, a spus Throop.

„Conjuncția poate fi văzută de aproape toată lumea de pe Terra. Jupiter și Saturn sunt atât de luminoase încât sunt vizibile chiar și deasupra luminilor din orașe. Oamenii trebuie doar să aibă o imagine clară cu orizontul la sud-vest la o oră după apusul soarelui”, a mai explicat cercetătorul.

De ce „Marea Conjuncție” din 2020 este mai specială

Throop a mai precizat motivul pentru care NASA numește acest eveniment „Marea Conjuncție” a planetelor.

„Timp de mii de ani, oamenii au avut o legătură strânsă cu evenimentele cerești. Istoricii și astronomii moderni au identificat multe evenimente cosmice care pot fi asociate cu religia și cultura. O conjuncție între Jupiter și Saturn a avut loc în anul 7 î.Hr. Oamenii de la acea vreme ar fi observat și ar fi fost inspirați de astfel de evenimente cerești, precum cometele, supernova sau alinierea dintre stele și planete”, a subliniat astronomul, potrivit Express.co.uk.

Totodată, Throop a explicat de ce „Marea Conjuncție” din 2020 este mai specială.

„O conjuncție are loc o dată la 20 de ani, așa că următoarea va fi în 2040. În 2080, va avea loc o conjuncție cu o apropiere foarte mică, la fel ca cea de anul acesta”, a mai spus astronomul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Marea conjuncție” dintre Jupiter și Saturn. Când are loc întâlnirea cosmică și cum poate fi văzută cu ochiul liber

„Marea conjuncție”, întâlnirea excepțională dintre Jupiter și Saturn. Când are loc și cum putem vedea evenimentul rar

Noi imagini detaliate de pe Jupiter arată un vortex fermecător la polul nord al planetei, creat de cicloane

Conjuncţie rară a trei dintre sateliţii principali ai planetei Jupiter, fotografiată de NASA

Articolul „Marea conjuncție” dintre Jupiter și Saturn. Imagini spectaculoase cu întâlnirea celor două planete apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original