„Înghețate în timp”: Creaturi preistorice remarcabile rămase blocate în gheață

Aceste animale preistorice „înghețate în timp” au fost extrem de bine păstrate și au devenit celebre în lumea întreagă.

Mamuți lânoși și bizoni preistorici se numără printre creaturile descoperite de-a lungul timpului în solul înghețat din Siberia.

Deși unele animale au rămas blocate în gheață timp de milenii, rămășițele acestora s-au păstrat extrem de bine. Astfel, oamenii de știință reușesc mereu să afle mai multe detalii despre animalele care cutreierau cândva Pământul.

1. Puiul de rinocer lânos numit Sasha

Acest pui de rinocer lânos, numit Sasha de bărbatul care l-a descoperit, a fost primul membru tânăr al speciei sale descoperite de cercetători. Nu este clar dacă era mascul sau femelă, însă dimensiunea cornului sugerează că animalul fusese înțărcat înainte de momentul morții.

Puiul de rinocer lânos cutreiera stepa aridă și rece care se întindea din Spania până în Siberia.

2. Un pui de râs sau unul de leu de peșteră eurasiatic

Oamenii de știință au descoperit o pisică strivită și mumificată în Siberia în anul 2017. Animalul ar fi putut să fie un pui de râs sau unul de leu de peșteră eurasiatic. Blana sa a fost păstrată într-o stare extrem de bună, însă cercetătorii nu pot fi siguri în privința speciei pentru că nu știu cu certitudine cum arătau leii de peșteră eurasiatici.

3. Pui de mamut înecați cu noroi

Exploratorii au dezgropat doi pui de mamut care datează din urmă cu 40.000 de ani în două zone diferite ale Siberiei. Cercetătorii au analizat mai în detaliu specimenele și au descoperit că ambii pui de mamut au murit după ce s-au înecat cu noroi. Micuții mamuți păreau de alfel sănătoți atunci când și-au găsit sfârșitul.

4. Bizonul antic cu inimă, creier și sistem digestiv

Mumia aproape perfectă a bizonului a fost descoperită pe malul unui lac din nordul Siberiei, scrie Live Science.

Cel mai complet specimen de bizon de stepă descoperit vreodată este vechi de 9.000 de ani. Specimentul are inima, creierul și sistemul digestiv în întregime, alături de vase sangvine aproape perfecte. Unele organe s-au micșorat în timp, însă mumia este de-a dreptul remarcabilă.

5. Mânzul înghețat

Rămasă în gheață timp de milenii, această mumie siberiană este cel mai bine conservat cal antic descoperit vreodată.

Calul avea doar luni atunci când a murit, între 30.000 și 40.000 de ani în urmă, ajungând la aproximativ 100 de metri sub suprafață, adânc într-un crater din Siberia. În timpul vieții, tânărul cal avea aproape 1 metru înălțime, iar copitele sale sunt încă intacte, precum și mici fire de păr care sunt vizibile în interiorul nărilor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un proiect secret al armatei americane din timpul Războiului Rece a descoperit fosile ciudate în solul înghețat din Groenlanda

Aligatorii dintr-un stat american s-au transformat în „înghețată pe băț” din cauza valului de frig

Un pui vechi de 57.000 de ani, cel mai complet specimen de lup din Epoca de Gheață descoperit până acum

Opt trupuri îngheţate de peste 500 de ani, cele mai bine conservate mumii nord-americane. Un bebeluş a fost îngropat de viu

Articolul „Înghețate în timp”: Creaturi preistorice remarcabile rămase blocate în gheață apare prima dată în Descopera.

Articol original

Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar

Într-adevăr, noi trăim pe o planetă acoperit cu apă, însă Pământul nu este singura lume oceanică din Sistemul Solar.

De la planeta pitică Ceres și până la Callisto, satelitul plin de cratere al lui Jupiter, iată cele mai extraordinare lumi oceanice din vecinătatea noastră galactică.

Europa, cel mai neted dintre toate corpurile cerești

Europa este al patrulea cel mai mare satelit al planetei Jupiter și cel mai neted dintre toate corpurile cerești. Craterele aproape că nu există aici. În ciuda unei rețele dense de fisuri și creste care acoperă acest satelit, nicio formațiune nu este mai înaltă sau mai adâncă de câteva mii de metri. Asta sugerează că suprafața Europei este tânără din punct de vedere geologic și că ar putea pluti pe o manta lichidă. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a observat vapori de apă care ajung până la 200 km în aer la polul sud al lui Europa.

Ganymede, cel mai mare satelit al lui Jupiter

Ganymede, cel mai mare satelit al lui Jupiter, este cu 8% mai mare decât Mercur, însă are doar jumătate din masa sa. O densitate atât de mică sugerează că Ganymede ar trebui să fie compus din rocă și apă. În anii 1990, nava spațială Galileo a descoperit că satelitul are propriul său câmp magnetic, ceea ce înseamnă că ar trebui să aibă un nucleu de fier topit.

Ganymede, în comparație cu Pământul. Sursa foto: Domeniu public/ Wikimedia

Căldura din acest miez ar fi suficientă pentru a topi gheața, astfel creând un uriaș ocean subteran. Alte cercetări au sugerat că ar putea exista mai multe oceane, acestea fiind aranjate în inele concentrice.

Callisto, a doua cea mai mare lună a lui Jupiter

Callisto este a doua cea mai mare lună a planetei Jupiter. Callisto este aproape la fel de mare ca Mercur, însă nu la fel de masivă, ceea ce înseamnă că este alcătuită din aproximativ 50% apă. Ceea ce este ciudat la Callisto este suprafața complet saturată cu cratere, fără câmpii netezite de procesele geologice din subteran. Totodată, Callisto nu este doar acum mort din punct de vedere geologic, ci probabil că a fost așa întotdeauna. Măsurătorile făcute de nava spațială Galileo arată că structura internă nu s-a separat complet într-un miez de rocă cu o manta de apă sau gheață pură. Aceasta înseamnă că gheața nu s-a topit niciodată pe deplin în timpul formării lui Callisto, potrivit unui studiu publicat în jurnalul Nature.

Suprafața lui Pluto este extrem de rece

Pluto este prea mic pentru ca să fi reținut suficientă căldură astfel încât să-și mențină nucleul topit. Încălzirea radioactivă de sub suprafață asigură doar o cincizecime din energia care radiază pe Pământ. Totuși, asta este încă suficient pentru a topi elementele mai ușoare și pentru a permite mineralelor mai grele să se scufunde. Rezultatul este un miez stâncos cu o lățime de aproximativ 1.700 km, acesta fiind înconjurat de un strat de apă și gheață cu grosimea între 100 și 180 km. Suprafața lui Pluto este atât de rece încât este acoperită de zăpadă din azot solid, metan și monoxid de carbon.

Ceres, singura planetă pitică din Sistemul Solar interior

Ceres este cel mai mare obiect din Centura de asteroizi și singura planetă pitică din Sistemul Solar interior. Ceres s-a format inițial ca un amestec de rocă poroasă cu aproximativ 10% gheață, potrivit Live Science.

Telescopul Spațial Herschel a observat vapori de apă care ajung în spațiu la o rată de 6 kilograme pe secundă. Cantitatea totală de apă din mantaua înghețată a lui Ceres este mai mare decât toată apa dulce de pe Pământ, însă este dificil de spus cât de mult din aceasta este în stare lichidă.

Cel mai mare satelit al lui Neptun

Triton este cel mai mare satelit al lui Neptun. Triton este puțin mai mare decât Pluto și are aproape aceeași compoziție. Este probabil ca aceste două corpuri cerești să se fi format în centura Kuiper, iar mai apoi au căzut mai adânc în Sistemul Solar din cauza forței gravitaționale a lui Neptun și Uranus.

O suprafață puternic afectată de cratere

Luna lui Saturn, Mimas, ar putea fi compusă în mare parte din apă înghețată și rocă. Spre deosebire de vărul său puțin mai mare, Enceladus, aici nu există vapori sau gheizere vizibile, iar suprafața sa este puternic afectată de cratere, ceea ce sugerează că scoarța a rămas înghețată timp de miliarde de ani. Asta este ciudat, având în vedere că Mimas orbitează mai aproape de Saturn pe o traiectorie mai excentrică, astfel că ar trebui să primească mai multă încălzire mareică.

Enceladus are un miez stâncos înconjurat de un ocean

În 2005, sonda Cassini de la NASA a observat vapori de apă în apropierea polului sud al satelitului lui Saturn, Enceladus. Având în vedere că gravitația de pe Enceladus este doar 1% din cea a Pământului, cristalele de gheață sunt aruncate cu ușurință pe orbită.

Enceladus. Credit foto: NASA/JPL-Caltech

Enceladus are un miez stâncos, cu o lățime de aproximativ 370 km, acesta fiind înconjurat de un ocean cu 10 km adâncime, sub o crustă de gheață.

Dione ar putea fi în proporție de 50% apă

Dione, satelitul lui Saturn, ar putea fi în proporție de 50% apă, având un miez stâncos mai greu. Dione este de două ori mai mare decât Enceladus, însă are o orbită mai puțin excentrică, astfel că primește mai puțină căldură mareică. Acest lucru îi conferă o crustă înghețată mult mai groasă care are o grosime de aproximativ 100 kilometri.

Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn

La fel ca și Callisto, Titan ar putea avea un ocean care este menținut lichid de efectele antigel ale amoniacului dizolvat. Ar fi greu ca viața să evolueze acolo, pentru că oceanul lichid este probabil intercalat între straturi solide și impermeabile de gheață. Viața ar fi putut evolua în mările de hidrocarburi de la suprafață, însă, fără acces la apă lichidă, ar avea o chimie foarte diferită față de cea de pe Pământ.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O „meduză cosmică” aflată la 340 milioane de ani-lumină depărtare ne trimite semnale radio

Fragmente uriașe ale unei lumi extraterestre ar putea fi ascunse adânc în interiorul Pământului

10 minuni naturale uimitoare ale lumii pe care trebuie să le vizitezi

„Genele creativității” le-au permis oamenilor să cucerească lumea întreagă

Articolul Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar apare prima dată în Descopera.

Articol original

Submarine rusești au spart gheața din Arctica și au ieșit la suprafață simultan „pentru prima oară în istoria Marinei”

Trei submarine ale Marinei din Rusia au spart stratul de gheață în Arctica pentru a ieși la suprafață simultan, navele fiind situate la sute de metri depărtare una față de cealaltă. Aceasta este o manevră navală extrem de dificilă.

O filmare dată publicității de Ministerul Apărării din Rusia arată cele trei submarine în timp ce sparg stratul de gheață în apropiere de arhipelagul Franz Josef, în Oceanul Arctic la nord de Marea Barents. Submarinele fac parte din expediția Umka-2021 („urs polar” în limba siberiană Chukchi) care implică 600 de membri civili și militari, inclusiv personal de la Societatea Geografică din Rusia, organizație non-guvernamentală stabilită în secolul XIX.

Cele trei submarine au spart un strat de gheață de 1,5 metri pentru a ieși la suprafață la o distanță de 300 de metri unul față de celălalt, „pentru prima oară în istoria Marinei”, a explicat Nikolay Yevmenov, comandant al Marinei rusești președintelui Vladimir Putin prin intermediul unei conferințe televizate.

Stratul de gheață poate atinge o grosime de până la 2,5 metri

În regiune, temperaturile se situau între minus 25 și minus 30 de grade Celsius, iar vântul sufla cu până la 110 km/h.

Submarinele nucleare încearcă să rămână ascunse sub gheața arctică pentru că astfel sunt pur și simplu invizibile pentru inamici. Însă, atunci când trebuie să iasă la suprafață, echipajul trebuie să încerce mai întâi să găsească locuri în care apa nu este acoperită de gheață, acolo unde pot ieși la suprafață mai ușor.

Dacă asta nu este posibil, manevre speciale și extrem de complicate trebuie întreprinse pentru ca submarinul să treacă prin gheața care poate atinge o grosime de 2,5 metri, potrivit Live Science.

O rută majoră pentru transportul comercial, creată cu spărgătoare de gheață nucleare

Este extrem de dificil pentru trei submarine să spargă gheața în același timp, având în vedere faptul că navele subacvatice nu pot comunica între ele.

Expediția Umka-2021 în apropiere de arhipelagul Franz Josef a început la data de 20 martie sub comanda Marinei rusești. Rusia a susținut că Arctica poate deveni o rută majoră pentru transportul comercial ce ar putea fi creată cu ajutorul spărgătoarelor de gheață nucleare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum ”vânezi” un submarin? Tactici militare folosite de către comandanții navelor de război

O ursoaică și puiul ei, împușcați după ce au urcat pe un submarin nuclear rusesc

Creaturi marine și o biodiversitate uimitoare, „blocate sub gheață” timp de 50 de ani, descoperite în Antarctica

Cea mai amplă misiune arctică din lume tocmai s-a întors acasă, iar descoperirile făcute sunt îngrijorătoare

Articolul Submarine rusești au spart gheața din Arctica și au ieșit la suprafață simultan „pentru prima oară în istoria Marinei” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Noi imagini cu A68a, cel mai mare aisberg din lume, care se îndreaptă spre o insulă britanică

Forțele Aeriene Britanice (RAF) au dat publicității imagini cu A68a, cel mai mare aisberg din lume.

Un avion transportator Airbus A400M a fost trimis într-o misiune de recunoaștere pentru a analiza starea monstrului de 4.200 km2. După cum au arătat și alte imagini anterioare, A68a se fărâmițează, însă noile fotografii surprind dimensiunea sa impresionantă.

Bucata de gheață plutește acum în apele din Atlanticul de Sud, după ce s-a desprins din Antarctica în 2017. Momentan, aisbergul se află la 150 de kilometri distanță de teritoriul britanic Georgia de Sud.

Implicații majore pentru milioane de foci, pinguini și păsări de apă

Oficialii guvernamentali locali monitorizează cu atenție aisbergul pentru a vedea dacă A68a pur și simplu va trece de insulă sau se va ancora în apropiere.

Scenariul cel din urmă are implicații majore pentru milioane de foci, pinguini și alte păsări de apă pentru care Georgia de Sud reprezintă habitatul lor. Un obstacol uriaș poziționat în apropiere de coastă ar putea împiedica animalele să vâneze pești și crustacea.

Atunci când un alt gigant de gheață din Antarctica a făcut asta în 2003, nenumărați pui de pinguini și foci au fost găsiți pe plajele din Georgia de Sud, potrivit BBC.

Moment crucial din an pentru împerechere

„Ajungem acum la un moment crucial din an pentru împerechere. Cuiburile au fost construite și pinguinii gentoo își vor depune ouăle în curând. Primii pui de focă vor fi născuți în scurt timp. Activitatea de împerechere își atinge vârful în jurul Crăciunului”, a explicat Mark Belchier, oficial al Guvernului din Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud.

O altă îngrijorare, având în vedere starea deteriorată a lui A68a, este potențialul pericol pentru transportul maritim. Valurile desprind nenumărate fragmente, așa numite „bergy bits” (bucăți de aisberg). Însă, unele dintre aceste bucăți ar putea avea dimensiuni semnificative și ar putea necesita monitorizare în viitor. Din fericire, traficul maritim este scăzut în această perioadă în jurul Georgiei de Sud. Criza COVID-19 a făcut ca cele 80 de nave care vizitează în fiecare an regiunea să fie absente de această dată, iar pescuitul nu va fi reluat decât peste alte câteva luni.

O flotă de sateliți monitorizează momentan aisbergul, senzorii urmărind mișcarea gigantului, precum și curenții și valurile care îl împing.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cel mai mare aisberg din lume, desprins din Antarctica, se îndreaptă spre o insulă britanică

De ce unele aisberguri din Antarctica sunt verzi? Cercetătorii susţin că au rezolvat misterul vechi de un secol

Un aisberg de peste şapte ori mai mare decât Bucureştiul s-ar putea desprinde din Antarctica

Sub aisbergul masiv din Antarctica s-a descoperit o zonă fascinantă care a stat ascunsă timp de 120.000 de ani

Articolul Noi imagini cu A68a, cel mai mare aisberg din lume, care se îndreaptă spre o insulă britanică apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original