Dovezi ale vieții antice ar fi dispărut de pe Marte. NASA a dezvăluit cine ar fi fost „vinovatul”

Dovezi ale vieții antice ar fi dispărut din unele regiuni ale planetei Marte, arată un nou studiul al NASA.

Roverul Curiosity al agenției spațiale a făcut o descoperire surprinzătoare în timp ce investiga roci sedimentare bogate în argilă în jurul Craterului Gale, un fost lac care s-a format atunci când un asteroid a lovit Planeta Roșie în urmă cu 3,6 miliarde de ani.

Argila este un indicator bun al vieții pentru că este creată de obicei atunci când mineralele din roci dispar în urma contactului cu apa, un ingredient cheie al vieții. De asemenea, argila este un material excelent pentru depozitarea fosilelor microbiene.

Însă, atunci când roverul Curiosity a extras două mostre de argilit, o rocă sedimentară care conține argilă, din lacul secat, cercetătorii au descoperit că o mostră conținea doar jumătate din cantitatea așteptată de minerale de argilă. În schimb, cealaltă mostră conținea o cantitate mai mare de oxizii de fier, compușii care produc nuanța ruginie a planetei Marte.

Cine ar putea fi „vinovatul” pentru această dispariție geologică?

Oamenii de știință cred că „vinovatul” pentru această dispariție geologică ar fi saramura: apa extrem de sărată care s-a scurs în straturile de argilă bogate în minerale și le-a destabilizat.

„Credeam că odată aceste straturi de minerale de argilă s-au format pe fundul lacului din Craterul Gale, acestea au rămas așa, astfel conservându-se la momentul formării din urmă cu miliarde de ani. Însă, saramura a descompus aceste minerale de argilă în unele locuri, resetând în esență compoziția rocilor”, a explicat Tom Bristow, autor coordonator al studiului și cercetător la Centrul de Cercetare Ames al NASA din Mountain View, California.

Roverul și-a finalizat analiza prin forarea în straturile de rocă marțiană înainte să folosească instrumentul de chimie și mineralogie, cunoscută drept CheMin, pentru a investiga mostrele.

„Am aflat ceva foarte important”

Procesul de transformare chimică din sedimente este numit diageneză și ar fi putut crea o nouă viață sub suprafața planetei Marte chiar dacă a șters unele dovezi ale vechilor forme de viață de la suprafață.

Cercetările desfășurate de roverul Curiosity nu doar că au dezvăluit modul în care s-a schimbat clima marțiană, dar au ajutat roverul Perseverance să stabilească ce mostre de sol să colecteze astfel încât să-și crească șansele de a descoperi viața, potrivit Live Science.

„Am aflat ceva foarte important. Există unele locuri pe Marte care nu sunt atât de bune pentru păstrarea dovezilor vieții de pe planetă. Vestea bună este că putem folosi mineralogia pentru a afla unde să căutăm în continuare viața”, a precizat Ashwin Vasavada, om de știință la Jet Propulsion Laboratory al NASA.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Inginerii din Elveția au construit un rover care ar putea cuceri dealurile abrupte ale planetei Marte

Marte ar fi putut găzdui viață. Descoperirea făcută de roverul Curiosity al NASA pe Planeta Roșie

Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte. Imaginile dezvăluite de NASA

Roverul Curiosity al NASA a observat nori ciudați și colorați pe planeta Marte

Articolul Dovezi ale vieții antice ar fi dispărut de pe Marte. NASA a dezvăluit cine ar fi fost „vinovatul” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Viața marelui Pablo Picasso, artistul care a schimbat în mod radical arta

Picasso ar fi creat în jur de 50.000 de opere de artă în timpul vieții sale, inclusiv picturi, desene, și sculpturi. Multe lucrări din această colecție impresionantă continuă să fie celebrate.

Opera „Les Demoiselles d’Avignon” (1907) a fost una dintre primele lucrările cubiste ale lui Picasso, iar prin respingerea iluzionismului, curent preferat de comunitatea artistică după Renaștere, a schimbat modul în care oamenii considerau rolul artei și a reprezentației.

„Guernica” (1937), răspunsul lui Picasso la bombardarea orașului spaniol Guernica din Țara Bascilor de către germani, a primit critici mixte atunci când a fost expusă pentru prima oară în 1937, însă popularitatea lucrării a crescut pe măsură ce a trecut prin diferite țări în deceniile ulterioare.

Alte opere celebre includ un portret al lui Gertrude Stein (1905–06), prietena și susținătoarea lui Picasso, „Bătrânul chitarist” (1903-04), o lucrare din Perioada Albastră a artistului (1901-04), precum și o sculptură neintitulată, cunoscută în mod popular ca „Picasso” (1967), situată în Chicago, SUA, un oraș pe care artistul nu l-a vizitat niciodată.

Valoarea artei lui Picasso nu a șovăit niciodată

Timp de aproape 80 din cei 91 de ani de viață, Picasso s-a dedicat unei producții artistice care a contribuit semnificativ la dezvoltarea artei moderne din secolul XX, cel mai notabil prin invenția Cubismului (alături de artistul Georges Braque) în jur de 1907. Inspirat din lucrările artistice din secolul XIX, Cubismul a schimbat în mod radical arta prin recunoașterea trucurile iluzioniste necesare pentru reprezentarea obiectelor tridimensionale pe o suprafață plată.

Les Demoiselles d’Avignon (1907). Sursa foto: Profimedia

Prin respingerea naturalismului preferat de artiștii din Occident, Cubismul a schimbat modul în care oamenii se gândesc la rolul artei. Cubismul a deschis calea pentru mișcările abstracte ale secolului XX și continuă să influențeze arta secolului XXI. Picasso nu s-a conformat niciodată la limitările stilistice și a continuat să experimenteze cu diferite strategii și mijloace până în ultima decadă a vieții sale.

Valoarea artei lui Picasso nu a șovăit niciodată. Artistul a reușit să vândă lucrări la prețuri semnificative în timpul vieții sale, iar de la moartea sa din 1973 operele sale au continuat să fie vândute cu sume considerabile. Spre exemplu, „Les Femmes d’Alger” (Versiunea O, 1954-55) a fost vândută la licitație cu un preț record de 179 milioane de dolari în 2015.

Picasso a avut două soții și numeroase amante

Pablo Picasso a fost fiul lui José Ruiz Blasco, profesor de desen, și a Mariei Picasso López. Tatăl său i-a observat talentul de la o vârstă fragedă și l-a încurajat să urmeze o carieră artistică. Totuși, relațiile din timpul perioadei adulte a lui Picasso au fost complicate. De-a lungul vieții, Picasso a avut două soții, numeroase amante, patru copii și opt nepoți.

În urma unui șir de relații intime, Picasso s-a căsătorit cu dansatoarea Olga Khokhlova în 1918, iar cei doi au avut un fiu, Paulo, în 1921. Însă, Picasso nu a fost niciodată fidel, iar artistul și Olga s-au separate în 1935, deși nu au divorțat niciodată din cauza unor probleme legale. Picasso și-a continuat aventurile extraconjugale în timp ce a menținut mai multe relații de lungă durată, inclusiv cu Marie-Thérèse Walter, care i-a dăruit o fiică, Maya, în 1935, și Jacqueline Roque, care a devenit a doua soție în 1961, după moartea lui Olga din 1955, scrie Britannica.

Care a fost numele adevărat al artistului?

În mod tipic pentru Andaluzia, Picasso a fost botezat cu un șir lung de nume (însă sursele variază în privința ordinii): Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno Crispín Crispiniano María de los Remedios de la Santísima Trinidad Ruiz Picasso.

Fiecare dintre aceste nume avea o semnificație. Spre exemplu, artistul a fost numit Pablo după unchiul patern Canon Pablo (Ruiz Picasso), care a murit în 1878, și Crispín Crispiniano după cei doi sfinți celebrați pe 25 octombrie, ziua de naștere a artistului. Ruiz și Picasso au fost numele de familie ale părinților. În tinerețe, Picasso era cunoscut drept Pablo Ruiz, iar primele lucrări le semna P. Ruiz. La începutul secolului XX, artistul a început să folosească P.R. Picasso pentru picturi și desene, însă spre sfârșitul anului 1901 a decis să rămână cu Picasso ca semnătură.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Renoir, Picasso, Matisse și Munch se întâlnesc, la Castelul Cantacuzino, în expoziția Great Artists

Două piese de grafică semnate de Picasso, scoase la licitație pentru a susține renovarea Muzeului de Artă Brașov

Un desen realizat de Picasso, descoperit sub o altă operă de-a sa

Amendă record pentru un miliardar spaniol care a vrut să scoată ilegal din ţară un Picasso

Articolul Viața marelui Pablo Picasso, artistul care a schimbat în mod radical arta apare prima dată în Descopera.

Articol original

Edith Piaf, „mica privighetoare” care a cucerit o lume întreagă

Edith Piaf s-a născut la data de 19 decembrie 1915 în Paris și a murit la 10 octombrie 1963 în Plascassier, în apropiere de Grasse. Cântăreața și actrița a devenit faimoasă la nivel internațional datorită interpretării sale a baladei franceze. Printre cele mai cunoscute cântece ale lui Edith Piath se numără „Non, je ne regrette rien” și „La Vie en rose”.

Cântecele și stilul lui Edith Piath au părut să reflecte tragediile din viața sa personală extrem de încercată. Mama sa, o cântăreață în cafenele, a abandonat-o la naștere, iar Edith a fost luată de bunica sa, care a crescut-o într-un bordel. Edith Piaf ar fi orbit la vârsta de trei ani, aceasta fiind cauzată de meningită, însă și-a recăpătat vederea patru ani mai târziu. După câțiva ani, Edith s-a alăturat tatălui său, acrobat la circ.

Edith Piaf cânta pe străzile Parisului, ducându-și traiul alături de alți infractori mărunți. Piaf a născut o fiică în 1932, însă copila a murit doi ani mai târziu din cauza meningitei.

Louis Leplée, cel care a numit-o „mica privighetoare”

În 1935, Edith Piaf a fost descoperită de Louis Leplée, proprietar de cabaret, care i-a oferit primul său loc de muncă într-un club de noapte. Leplée a fost cel care a început să o numească „la môme piaf”, argou parizian pentru „mică privighetoare”, aparent făcând referire la faptul că Edith avea 1,42 m înălțime și o greutate de aproximativ 40 kg. Debutul ei a fost apreciat de actorul Maurice Chevalier, care se afla în public în acea noapte.

Edith Piaf și Marcel Cerdan la Aeroportul Orly, Franța, 7 martie 1948. Sursa foto: Profimedia

În 1935, Edith Piaf a debutat în teatru și, în doar câțiva ani, cânta deja în marile săli de concerte din Paris. Mai târziu, Edith Piaf a colaborat cu renumiți compozitori precum Marguerite Monnot și Michel Emer care scriau piese special pentru ea. La mijlocul anilor 1940, Edith a devenit mentor pentru tânărul Yves Montand și a lucrat cu el în filmul „Étoile sans lumière” („Stea fără lumină”, 1946). Edith a avut o aventură cu boxerul Marcel Cerdan, care a murit într-un accident de avion.

Nefericită pe plan personal, Edith Piaf a reușit să emoționeze publicul cu interpretarea ei pasionată de cântece care erau deseori despre suferință și dragoste. De-a lungul vieții sale, Piaf a fost implicată în mai multe accidente rutiere grave și a avut o sănătate precară, parțial din cauza abuzului de alcool și droguri.

Edith Piaf murit la vârsta de 47 de ani

Edith Piaf murit la vârsta de 47 de ani, după cum se spune, de cancer la ficat. Moartea ei a fost deplânsă în toată Franța și mii de oameni au participat la procesiunile sale funerare, scrie Britannica.

În afară de cântat, Edith Piaf și-a împărtășit gândurile despre viață în două cărți, „Au bal de la chance” („Roata norocului”, 1958) și „Ma vie” („Viața mea”, 1964). Edith Piath a fost subiectul mai multor biografii, precum și a unor piese de teatru și filme. Cea mai notabilă peliculă a fost „La Vie en rose” (2007), actrița Marion Cotillard interpretând-o pe „mica privighetoare”. Pentru acest rol, Cotillard a primit premiul Oscar pentru Cea Mai Bună Actriță.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Grace Kelly, eroina perfectă a lui Alfred Hitchcock care a sfârșit într-un mod tragic

Violeta Andrei, frumoasa actriță pe care Elena Ceaușescu a urât-o până la moarte

Brigitte Bardot, o zeiță a marilor ecrane și actriță controversată

Privighetoarea care a uimit lumea întreagă. S-a născut dintr-o mamă alcoolică, a cucerit Mapamondul şi a murit din cauza viciilor

Articolul Edith Piaf, „mica privighetoare” care a cucerit o lume întreagă apare prima dată în Descopera.

Articol original

Vulcanii ascunși adânc în Europa, satelitul înghețat al lui Jupiter, ar putea însemna prezența vieții extraterestre

Europa, luna acoperită cu gheață a lui Jupiter, pare să fie cel mai bun loc din Sistemul Solar pentru căutarea vieții extraterestre.

Noi modele științifice sugerează că mantaua stâncoasă, situată adânc sub gheața groasă și oceanul sărat, ar putea fi de fapt suficient de fierbinte pentru o activitate vulcanică. Mai mult, mantaua ar fi putut să fie extrem de fierbinte pentru o perioadă foarte îndelungată din cei 4,5 miliarde de ani ai existenței sale.

Descoperirea are implicații directe pentru posibilitatea existenței vieții pe fundul marin al satelitului.

„Descoperirile noastre oferă dovezi suplimentare care arată că oceanul subteran de pe Europa poate fi un mediu adecvat pentru apariția vieții”, a declarat Marie Běhounková, geofizician la Universitatea Charles din Cehia.

„Europa este unul dintre corpurile planetare rare care ar fi putut avea activitate vulcanică timp de miliarde de ani. Totodată, Europa ar fi singurul corp planetar, în afară de Pământ, care ar putea conține rezervoare mari de apă și o sursă de energie de lungă durată”, a adăugat Běhounková.

Viața găsește întotdeauna o cale

Am putea crede că o lume înghețată, situată departe de căldura Soarelui, în care temperaturile de la suprafață pot atinge până la minus 140 grade Celsius, ar fi ultimul loc în care am putea găsi organisme vii. Totuși, există un precedent, chiar aici pe Pământ.

Este adevărat faptul că majoritatea vieții de pe Terra depinde de un lanț trofic bazat pe fotosinteză. Însă, în unele medii extreme, în care Soarele nu strălucește niciodată, viața găsește întotdeauna o cale.

În adâncurile întunecate ale oceanului, acolo unde lumina soarelui nu pătrunde, fisurile vulcanice infiltrează căldură în apele din jur. Acolo, viața este construită pe bază de chemosinteză, adică bacterii care folosesc energia din geochimie, nu energia solară, pentru a produce hrană.

Odată cu bacteriile apar și alte organisme care le pot mânca, astfel luând naștere un întreg ecosistem chiar acolo în întuneric, scrie Science Alert.

Europa adăpostește un ocean global

Știm deja că Europa, sub învelișul său gros de gheață, adăpostește un ocean global. Oamenii de știință au observat în trecut apă lichidă care trece prin crăpăturile din gheață sub formă de gheizere. Ceea ce nu știm este dacă Europa adăpostește și o activitate vulcanică sub fundul marin, cum este cazul pe Pământ.

Běhounková și colegii săi au folosit modele detaliate pentru a simula evoluția și încălzirea interiorului satelitului încă din momentul formării sale. Cercetătorii au descoperit mai multe mecanisme care ar putea juca un rol în împiedicarea înghețării complete a planetei.

În primul rând, căldura eliberată prin descompunerea radioactivă a elementelor din manta ar fi contribuit într-o proporție destul de semnificativă la căldura internă a satelitului, mai ales la începuturile sale.

O posibilă activitate subterană pe Europa

Totuși, în timp, tensiunile generate de forțele mareice produse de orbita eliptică a satelitului în jurul lui Jupiter ar fi trebuit să producă o încordare constantă în interiorul Europei.

La rândul său, această încordare produce căldură, iar asta ar trebui să fie suficientă pentru a topi și transforma roca în magmă, astfel rezultând o activitate vulcanică care s-ar mai putea desfășura chiar și astăzi, în special la latitudinile mai mari, în apropiere de regiunile polare.

Anomaliile gravitaționale ar putea sugera prezența unei activități magmatice la mari adâncimi, iar prezența anormală a hidrogenului și metanului în atmosfera subțire a Europei ar putea fi rezultatul reacțiilor chimice care apar la fisurile hidrotermale. De asemenea, depozitele de materiale oceanice pe suprafața Europei ar putea indica și o activitate subterană.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Europa, satelitul planetei Jupiter, ”aruncă” vapori de apă în spaţiu

Descoperirea de vapori de apă pe Europa, satelitul îngheţat al lui Jupiter, poate indica existenţa vieţii extraterestre

Satelitul Europa al planetei Jupiter are apa sărată care ar putea permite apariţia vieţii

Un dispozitiv revoluţionar va căuta viaţă pe Europa, satelitul natural al lui Jupiter

Articolul Vulcanii ascunși adânc în Europa, satelitul înghețat al lui Jupiter, ar putea însemna prezența vieții extraterestre apare prima dată în Descopera.

Articol original

Preadolescenţa poate însemna bătăi de cap pentru părinţi. Ce recomandă specialiştii

Preadolescenţa le dă de bătăi de cap părinţilor. Pubertatea începe în jurul vârstei de 10 ani, cu 5 ani mai devreme decât în trecut, și marchează trecerea de la copilărie la adolescenţă.

Preadolescenţa este etapa cea mai importantă din viaţa unui copil. De la vârsta de 10 ani, în cazul fetelor, respectiv 12 ani, în cazul băieţilor, tinerii trec prin schimbări fizice şi emoţionale, care se pot întinde până spre 15-16 ani, în funcţie de ritmul fiecărui copil.

Cati Călin este psiholog şi spune că pentru a relaţiona cât mai bine în această etapă, părinţii trebuie să-i câştige încrederea copilului. Altfel riscă să se transforme într-un copil rebel: „A propune o relaţie de tipul acesta, dominant-dominat, în care eu spun ce să fac, iar tu execuţi, asculţi, duce la ce? Duce la 2 variante posibile. Fie se supune pentru că eu am raportul de forţe când copiii sunt mici sau când eu am poziţie ierarhică superioară sau se opune, se revoltă”, a spus Cati Călin.

Acest proces spre maturizare vine la pachet cu multă teamă, nesiguranţă şi mai ales vulnerabilitate pentru copil. Părinţii trebuie să se înarmeze cu multă răbdare şi să accepte lucrul cel mai evident: acela că, de-acum, copilul nu mai este copil.

„Este o fereastră unică de oportunitate”

Ana Măiţă este mama unui preadolescent şi ştie cât de esenţială este comunicarea înainte ca adolescenţa să se instaleze cu toate armele.

„Este o fereastră unică de oportunitate ca să avem discuţii cu el, să întărim legătura de dragoste şi de încredere care va fi pusă la încercare în adolescenţă şi pe care ei trebuie să se bazeze chiar şi atunci când vor să fie independenţi şi să-şi deschidă aripile. Dar să ştie că atunci când fac tâmpenii, să poată să vină la tine şi tu să fii primul care află, tu mama sau tatăl lui”, a afirmat Ana Măiţă, mama unui preadolescent, potrivit Mediafax.

Studiile recente au arătat că minorii din zonele dezvoltate ale lumii ajung mai repede la pubertate. Cert este că vârsta la care copiii intră acum în preadolescenţă a scăzut cu aproximativ 5 ani, faţă de acum un deceniu.

Daria Popescu a împlinit recent 14 ani. Știe că nu mai este nici copil, dar nici adult.

„Brusc, ai senzaţia că toată lumea vrea mai mult de la tine. Uneori te simţi neînţeles, toată lumea vrea prea mult de la tine şi tu nu mai poţi face faţă. Aşa mi s-a întâmplat şi mie cu părinţii mei, simt că brusc vor mult mai mult de la mine, pun o presiune mult mai mare pe mine cu şcoala, cu notele, cu examenul. Simt că este destul de greu şi nu este o experienţă prea plăcută în momentul de faţă”, a spus Daria Popescu, adolescent.

Articolul Preadolescenţa poate însemna bătăi de cap pentru părinţi. Ce recomandă specialiştii apare prima dată în Descopera.

Articol original

Anghel Saligny, inginerul care a testat cu preţul vieţii podul de la Cernavodă

S-a născut în data de 19 aprilie 1854, în comuna Şerbăneşti, judeţul Tecuci (actualmente, judeţul Galaţi) şi a murit la data de 17 iunie 1925, Bucureşti. Anghel Saligny a provenit dintr-o familie de origine franceză din Alsacia, iar tatăl său, pe numele lui complet Alfred Rudolf de Saligny, a fost pedagog şi s-a  stabilit în România la începutul anilor 1850.

Citeşte şi O inscripţie veche de 2.600 de ani, elucidată recent, răstoarnă unul dintre ”adevărurile” despre Biblia ebraică – FOTO

 

Citeşte şi 5 MISTERE imense ale marilor familii regale. Ce s-a întâmplat cu prinţesa Anastasia? – FOTO

 

Pasionat de mic copil de astronomie, Anghel Saligny a urmat cursurile Universităţii din Berlin, însă ulterior a ajuns la Scoala Tehnică Superioară din Charlottenburg, iar în 1875 a revenit în ţară. A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mehrtens, la construcţia căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder şi, sub conducerea lui Gh. Duca (în perioada 1877 – 1879), la construcţia căii ferate Ploieşti-Predeal.

Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat, realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale, pentru fundaţia cheiurilor portuare şi a docurilor, precum şi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.

A proiectat liniile ferate Adjud-Tg. Ocna şi Baârlad-Vaslui-Iaşi, a fost şeful Serviciului pentru Construirea Podurilor de Fier şi Antrepozitelor de la Brăila şi Galaţi (1885-1891), şef al lucrărilor podului de peste Dunăre (Feteşti-Cernavodă, 1891-1895), şef al lucrărilor de modernizare a portului Constanţa (1901-1909), director general al Căilor Ferate (1895-1911), director al Direcţiei Generale a Muniţiilor din cadrul Ministerului de Război (1915-1916), ministru al lucrărilor publice (1918-1919), membru corespondent (1892-1897) şi membru titular (1897-1925) al Academiei Române, al cărei vicepreşedinte şi preşedinte a fost între 1901-1904 şi 1907-1910. Peste tot s-a dovedit a fi un om extraordinar de priceput.

Amprenta lui Saligny asupra modernizării României a fost profunda. La Constanţa, Brăila, Galaţi si Giurgiu, pe Valea Prahovei, pe linia ferată ce strabăte Moldova de la sud spre nord, la Academia Română, la Scoala de Poduri şi Sosele şi mai ales la trecerea peste Dunare în Dobrogea, „opera mare, opera splendida, opera admirabilă… opera de mândrie naţională”, cum spunea Ţiţeica în 1925.

La construcţia podului de l Cernavodă, Saligny a utilizat în premieră mondială grinzi cu console pentru suprastructura podului şi oţelul moale la tabliere, iar lucrările au durat mai puţin de cinci ani. Inaugurarea oficială a avut loc în 26 septembrie 1895, iar la eveniment au asistat nu numai regele Carol I, ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării. Cel mai important moment al zilei a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod. Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine pe celălalt mal al Dunării. “Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.

Numele oficial al construcţiei a fost Podul Carol I.  Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se regăseşte la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. La vremea respectivă, a devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.

Descopera.ro îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 19 aprilie:

1689 – A murit regina Christina a Suediei (n. 18 dec. 1626)

1770 – Exploratorul James Cook ajunge în apropierea ţărmului Australiei

1824 – A murit poetul englez George Gordon Byron (n. 22 ian. 1788)

1881 – A murit omul politic Benjamin Disraeli, prim ministrul al Marii Britanii (21 dec. 1804)

1882 – A murit omul de ştiinţă Charles Darwin, autorul teoriei evoluţioniste (n. 12 feb. 1809)

1906 – A murit fizicianul Pierre Curie (n. 15 mai 1859)

1938 – Au fost arestaţi mai mulţi comandanţi legionari în cadrul încercării regelui Carol al II-lea de a prelua controlul total asupra ţării

1956 – Actriţa americană Grace Kelly s-a măritat cu pricipele Renier de Monaco

2004 – A murit Norris McWhirter, co-fondator al Guinness Book of Records. (n.1925)

2005 – Cardinalul Joseph Ratzinger devine al 265-lea Suveran Pontif sub numele de Benedict al XVI-lea

2007 – Parlamentul României a aprobat, cu 322 de voturi „pentru”, suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu

2007 – Actorul francez Jean-Pierre Cassel, cunoscut pentru comediile în care a jucat în anii 1960, a decedat. (n. 27 oct. 1932)

2009 – A murit scriitorul britanic J. G. Ballard, celebru pentru romanul său „Imperiul Soarelui”

2010  – Atacantul echipei Fiorentina, Adrian Mutu, a fost suspendat nouă luni de tribunalul antidoping din cadrul Comitetului Olimpic Italian (CONI), după ce a fost depistat pozitiv cu sibutramină

Articolul Anghel Saligny, inginerul care a testat cu preţul vieţii podul de la Cernavodă apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cum a murit Iuliu Maniu. ”În celula nr…s-a stins lumina”

Una dintre cele mai sinistre închisori ale României, cea de la Sighetu Marmaţiei, a fost locul ales de autorităţile comuniste pentru a extermina elita României interbelice. Alături de oamenii politici care au făurit România Mare, acolo au fost închişi episcopi greco-catolici şi romano-catolici, oameni de cultură sau, pur şi simplu, oameni care au luptat împotriva bolşevismului. Iuliu Maniu s-a stins pe un ger puternic, în data de 5 februarie 1953.

Citeşte şi Testamentul lui Alexandru cel Mare, descoperit la peste 2.000 de ani de la moartea sa. Dacă nu ar fi fost ascuns, istoria ar fi arătat altfel astăzi

 

Citeşte şi Adevărul neştiut din spatele imnului ”Hora Unirii”. ”Nu a fost rezultatul unui sentiment puternic şi înflăcărat de patriotism”

 

Iuliu Maniu se afla în arest din 14 iulie 1947, în urma înscenării de la Tămădău. Prin sentinţa dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare pe viaţă. A fost trimis la penitenciarul din Galaţi, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947. În august 1951 a fost transferat împreună cu Mihalache şi alţi naţional-ţărănişti la Sighet.

Gardienii, sub conducerea criminalului Vasile Ciolpan, comandantul penitenciarului, se străduiau să îi menţină pe deţinuţi cât mai izolaţi unii de alţii. Totodată, asupra deţinuţilor, majoritatea având o vârstă extrem de înaintată, s-au exercitat presiuni fizice şi morale, fiind supuşi unui regim de distrugere fizică.

După şase ani de detenţie, starea de sănătate a lui Iuliu Maniu s-a deteriorat foarte grav. Deşi Nicolae Carandino a fost adus pentru a-l îngriji, Maniu ajunsese în starea în care nu mai putea merge şi mânca singur.

Unificatorul şi creatorul statului naţional modern, fost prim ministru al României, fost şef al PNŢ şi al Partidului Naţional Român din Transilvania, fost membru în Parlamentele din Bucureşti şi din Budapesta, fost şef al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, nobil din Bădăcin şi lider al Opoziţiei democratice, apropiat al regelului Mihai, s-a sfârşit în chinuri cumplite, la 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani.

Olimpia Zamfirescu, reprodusă de Ivor Porter, povesteşte ultima clipă petrecută alături de Maniu: „Într-o noapte m-au mutat în altă celulă unde se afla un bărbat foarte bătrân şi foarte bolnav. Era Iuliu Maniu sau ceea ce mai rămăsese din el. Era pe jumătate paralizat şi nu se mai putea ridica din pat. Nu-l torturaseră, dar fusese lăsat să moară încetul cu încetul, neacordându-i-se îngrijire medicală şi fiind subnutrit. L-am îngrijit, l-am spălat. L-am hrănit până a închis ochii pentru totdeauna”.

De asemenea, Carandino a relatat din perspectiva sa noaptea decesului: „Maniu a fost ridicat din celulă, în cel mai strict secret, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea. Noaptea am auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor, zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit. Maniu pleca spre groapa comună şi spre gloria eternă”.

Regimului îi era frică şi de moartea lui Maniu. Vasile Ciolpan ar fi comunicat, conform arhivelor, la Bucureşti, doar atât: “În celula nr…s-a stins lumina”.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 5 februarie:

1851 – S-a născut Ştefan Hepites, fizician şi meteorolog, membru al Academiei Române. În 1878, a înfiinţat prima staţie meteorologică românească, iar în 1884 a creat prima staţiune meteorologică la Bucureşti. (m. 15 septembrie 1922)

1858 – A încetat din viaţă scriitorul Alecu Russo, unul dintre ideologii generaţiei de la 1848 (n. 1819)

1861 – S-a constituit, la Sighet, Asociaţia pentru cultura poporului român din Maramureş, al cărei scop era propăşirea cultural-naţională a românilor aserviţi monarhiei habsburgice

1867 – A fost încheiat acordul privind constituirea statului dualist austro-ungar, prin care Transilvania era alipită Ungariei

1876 – A apărut prima revistă românească de medicină din Transilvania, „Higiena şi şcoala” (pînă în 1882), editată de Paul Vasici-Unzureanu

1884 – S-a născut biochimistul american de origine poloneză Czimir Funk (1911), cel care a dat termenul „vitamina” (m. 20 noiembrie 1967)

1919 – A fost creată compania United Artist (UA), unele dintre cele mai mari studiouri cinematografice ale secolului trecut

1939 – A încetat din viaţă Gheorghe Ţiţeica, matematician, deschizător de drumuri în geometria diferenţială, membru al Academiei Române (n. 1873)

1946 – Anglia şi SUA au recunoscut guvernul condus de Petru Groza şi au reluat legăturile diplomatice cu România

1971 – A avut loc aselenizarea navei americane „Apollo-14”.

1990 – La Tribunalul Militar Bucureşti s-a înregistrat (Decizia civilă nr. 27) cel de-al 27-lea partid politic: Frontul Salvării Naţionale. Preşedintele noului partid era Ion Iliescu

1990 – S-a înfiinţat Muzeul Ţăranului Român, director fiind numit pictorul Horia Bernea

2002 – A murit, la New York, sculptorul Constantin Antonovici, ucenic al lui Constantin Brâncuşi în perioada 1947-1951 (n. 18 februarie 1911)

2004 – A încetat din viaţă John Hench, desenatorul oficial al celebrului personaj animat Mickey Mouse (n. 29 iunie 1908)

2004 – România a devenit membră de facto a NATO, toate cele 19 state membre ale Alianţei ratificând protocolul de aderare.

Articolul Cum a murit Iuliu Maniu. ”În celula nr…s-a stins lumina” apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Lenin, revoluţionarul comunist care a MURIT infectat de sifilis de o prostituată franceză. Cum a DISPĂRUT boala din dosarul lui medical

Lenin a decedat la vârsta de 53 de ani. Sănătatea liderului sovietic era deteriorată, în urma eforturilor depuse în Revoluţia din 1917 şi a unei tentative de asasinat.

În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral, care i-a paralizat partea dreaptă a corpului, moment ce a coincis cu un uşor declin al rolului său în guvern.

După al doilea atac cerebral, din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcţiile politice, pentru că, după al treilea atac, în martie 1923, să rămână ţintuit la pat şi incapabil să mai vorbească.

Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La scurt timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morţii lui Lenin a fost, însă, arteroscleroza cerebrală combinată cu un al patrulea atac cerebral.

”Medicii au fost forţaţi să îşi ţină secrete opiniile”

În 2009, o scriitoare britanică la Universitatea Columbia a descoperit nişte documente care dovedeau că decesul lui Vladimir Ilici Lenin a fost cauzat de sifilis, o boală cu transmitere sexuală, şi nu de atac de cord.

Liderii sovietici au făcut eforturi semnificative pentru a acoperi motivele reale ale comportamentelor dezordonate şi a izbucnirilor bruşte de furie avute de Lenin înaintea morţii sale, în 1924.

Autoarea britanică Helen Rappaport a descoperit documente la Universitatea Columbia din New York despre care consideră că sunt probe, indicând că moartea lui Lenin a survenit ca urmare a unui neurosifilis (endartitis luetica), o formă a sifilisului care afectează creierul. Scriitoarea a descoperit informaţii despre adevărata natură a bolii lui Lenin în documente redactate de cercetătorul rus Ivan Pavlov, aflate la universitatea americană.

Pavlov, laureat al premiului Nobel şi faimos pentru lucrările sale de condiţionare comportamentală realizate pe câini, a afirmat că „revoluţia a fost făcută de un nebun căruia sifilisul îi afectase creierul”, potrivit descoperirilor făcute de Rappaport.

Rappaport, care a scris mai multe cărţi despre istoria Rusiei, crede că este posibil ca Lenin să se fi infectat cu sifilis după ce a înteţinut relaţii sexuale cu o prostituată pariziană, în 1902. Sovieticii au pus, însă, comportamentul instabil al lui Lenin pe seama arterosclerozei, boală care afectează creierul şi pe care sifilisul o imită în ceea ce priveşte simptomele.

De la sfârşitul lui 1921, liderul rus a suferit o serie de atacuri fizice catastrofale, care i-au indus progresiv starea de paralizie. Rappaport susţine că boala l-a făcut pe Lenin ca, înaintea morţii, să fie „un personaj confuz şi neajutorat, cu greutăţi în exprimare şi cu o privire nebună şi fixă”.

Citeşte mai multe în articolul Corpul lui Lenin arată tot mai bine, cu trecerea anilor. Experimentul rusesc care durează deja de 90 de ani.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 21 ianuarie:

1852 – S-a născut Vasile Lucaciu, personalitate a luptei naţionale a românilor ardeleni, unul dintre iniţiatorii Memorandumului de la 1892, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (m. 29 nov 1922)

1865 – A încetat din viaţă traducătorul şi fabulistul Alexandru Donici (n. 19 ianuarie 1806)

1905 – S-a născut designerul francez Christian Dior (m. 24 octombrie 1957)

1919 – S-au deschis lucrările Conferinţei de pace de la Paris, la care a participat o delegaţie română din care faceau parte I.I.C. Brătianu, Al. Vaida-Voievod, C. Angelescu, Victor Antonescu. În cadrul Conferinţei au fost elaborate textele tratatelor de pace dintre ţările învingătoare în Primul Război Mondial (27 de state, printre care România) şi ţările învinse (Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia).

1922 – S-a născut actorul american Telly Savalas, celebru pentru rolul din serialul poliţist „Kojak” (d. 22 ianuarie 1994)

1925 – S-a născut comediantul Benny Hill (m. 19 aprilie 1992)

1941  – A început rebeliunea legionară prin care membrii acestei miscari intentionau preluarea puterii. Rebeliunea a fost înăbuşită pe 23 ianuarie prin intervenţia armatei române, la ordinul lui Ion Antonescu. Horia Sima împreună cu alţi 700 de legionari s-au refugiat în Germania.

1950 – A încetat din viaţă scriitorul britanic George Orwell („Ferma animalelor”, „1984”) (n. 25 iunie 1903)

1964 – Dramatrugul francez de origine română Eugene Ionesco a devenit membru al Academiei Franceze

2005 – Baschetbalistul echipei CSU Asesoft Ploieşti, Antonio „Toni” Alexe, şi-a pierdut viaţa în urma unui accident rutier produs pe raza localităţii Sinaia.

2007 – A încetat din viaţă, în urma unui accident rutier, atleta română Maria Cioncan, laureată a medaliei de bronz la proba de 1500 m de la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena (n. 19 iunie 1977)

2008 – Limba eyak din Alaska a fost declarată dispărută, odată cu moartea lui Marie Smith Jones, ultimul vorbitor nativ al acestei limbi (n. 1918).

Articolul Lenin, revoluţionarul comunist care a MURIT infectat de sifilis de o prostituată franceză. Cum a DISPĂRUT boala din dosarul lui medical apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Hirohito, împăratul care a domnit 62 de ani. După ce a permis atrocităţile totalitare s-a supus generalului american Douglas MacArthur

Hirohito s-a născut în Palatul Aoyama în Tokyo. A fost primul băiat al Prinţului Moştenitor Yoshihito (viitorul Împărat Taishō) şi al Prinţesei Sadako (viitoarea Împărăteasă Teimei).

Citeşte şi O nouă ipoteză privind scufundarea Titanicului prinde contur, după mai bine de 100 de ani

 

Citeşte şi Unul dintre cele mai mari mistere din al Doilea Război Mondial, rezolvat după 75 de ani. De ce nu a fost găsit niciodată trupul lui Amy Johnson

 

Potrivit tradiţiei, Hirohito a fost separat de părinţii săi şi, împreună cu fratele său mai mic, Yasuhito (viitorul Prinţ Chichibu), a fost dat în grija unui amiral pensionat, contele Kawamura Sumiyoshi, şi a soţiei acestuia. Prinţul Hirohito a mers la şcoala de băieţi Gakushuin din 1908 până în 1914, apoi la institutul special al prinţilor moştenitori (Tōgū-gogakumonsho), din 1914 până în 1921. El a primit o pregătire militară de la amiralul Heihachirō Tōgō (care a fost comandant al marinei militare imperiale în timpul războiului ruso-japonez). De la Shigetake Sugiura a primit învăţături despre morală, filosofie şi religie, iar cu Kurakichi Shiratori a făcut pregătire istorică. Toţi aceşti trei profesori ai lui erau naţionalişti fervenţi, dar şi apărători ai unei monarhii divine, dar constituţională şi parlamentară, după modelul domniei împăratului Meiji.

La moartea bunicului, Împăratul Meiji, la 30 iulie 1912, tatăl lui Hirohito, Yoshihito, i-a succedat la tron, iar el a devenit moştenitor al coroanei. A fost investit oficial cu titlul de prinţ moştenitor la 2 noiembrie 1916. În 1921 a făcut un tur de şase luni prin Regatul Unit, Franţa, Italia, Olanda (Ţările de Jos) şi Belgia, fiind astfel primul prinţ ce a călătorit în străinătate. La întoarcerea sa în Japonia a devenit conducător al Japoniei, pe 29 noiembrie 1921, în spatele tatălui său, ce suferea de o boală mintală.

S-a familiarizat cu noua sa poziţie prin efectuarea obligaţiilor cotidiene ale tatălui său: deschiderea sesiunii anuale a Dietei Imperiale, semnarea actelor, decretelor şi legilor, realizarea ritualurilor Shintō.

În 1923, a fost promovat la rangul de colonel-locotenent în armată şi marină, iar doi ani mai târziu la cel de colonel.

Acuzat că a încurajat derapajele totalitare

Pe 25 decembrie 1926 Hirohito a urcat pe tron în urma decesului tatălui său, Yoshihito. În acest fel era Taishō o fost urmată de o nouă eră, era Shōwa (Pacea Iluminată).

În noiembrie 1928, succesiunea împăratului a fost confirmată prin ceremonie (Sokui no rei) care simboliza atât „înscăunarea” cât şi „încoronarea” (Shōwa no tairei-shiki).

Prima parte a domniei lui Hirohito a fost o luptă împotriva crizei economice şi o cursă pentru înarmare, prin mijloace legale, cât şi ilegale. Armata Imperială Japoneză şi Marina Imperială Japoneză a avut mereu parte de veto în formarea cabinetelor începând din 1900 şi între 1921 şi 1944 fiind nu mai puţin de 64 de incidente ale violenţei politice.

Hirohito a fost foarte aproape de a fi asasinat de o grenadă aruncată de activistul pentru independenţa coreeană Lee Bong-Chang în Tokyo, pe 9 ianuarie 1932.

Un alt caz de asasinare a fost cel al Prim-ministrului interimar Tsuyoshi Inukai în 1932, ce s-a marcat prin sfârşitul controlului militar asupra civililor.

Pe parcursul domniei sale în perioada celui de-al doilea război mondial, adevărata putere a fost deţinută de generalul Hideki Tojo şi de junta sa militară.

Unii istorici consideră că Hirohito a încurajat derapajele totalitare şi că a participat activ la luarea marilor decizii, susţinând politica expansionistă. Alţii susţin că, de fapt, Împăratul era doar o marionetă în mâinile liderilor militari.

După capitularea Japoniei, în august 1945, Hirohito şi-a păstrat tronul, în timp ce mulţi dintre liderii militari niponi au fost judecaţi pentru crime de război.

La 15 august 1945 el s-a adresat pentru prima dată naţiunii, prin intermediul radioului, cerând supuşilor săi să „suporte insuportabilul” şi să accepte depunerea armelor.

Împăratul a promis cooperare totală cu ocupantul american şi s-a ţinut de cuvânt. Timp de şase ani, adevăratul conducător al Japoniei a fost generalul Douglas MacArthur, comandantul Forţelor Aliate. El a demarat un ambiţios proces de reconstrucţie, impunând, în paralel, ample reforme democratice.

Totodată, rolul Împăratului a fost încadrat în limitele strâmte ale monarhiei constituţionale. O premieră absolută în istoria Japoniei a fost că Hirohito a renunţat la statutul său tradiţional de „divinitate întrupată”, proclamându-şi natura omenească.

Hirohito a avut cea mai lungă domnie din istoria Japoniei, de 62 de ani, care s-a încheiat odată cu moartea sa pe data de 7 ianuarie 1989.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 7 ianuarie:

1917 – S-a înfiinţat Comitetul naţional al românilor emigranţi din Austro-Ungaria, care a semnat declaraţia de război împotriva monarhiei austro-ungare.

1926 – S-a născut scriitorul Mircea Sîntimbreanu, director al editurii Albatros (d. 19 aug. 1999)

1943 – A încetat din viaţă fizicianul croat Nikola Tesla, inventatorul motorului electric asincron care îi poartă numele (n. 10 iulie 1856)

1958 – A încetat din viaţă Petru Groza, preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, preşedinte al Consiliului de Miniştri (1945-1952) (n. 7 dec 1884)

1990 – CFSN a adoptat Decretul – Lege nr.6 privind abolirea pedepsei cu moartea.

1997 – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a luat hotărârea de înfiinţare a Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate (CNAICCO), coordonat de preşedintele României şi funcţionînd pe lângă CSAT

1999 – A încetat din viaţă poetul şi graficianul Constantin Dracsin (n. 20 iulie 1940)

2006 – A încetat din viaţă alpinistul şi scriitorul austriac Heinrich Harrer, primul care a escaladat versantul nordic al masivului Eiger din Alpii elveţieni. Harrer, a cărui carte autobiografică „Şapte ani în Tibet” a fost transpusă pe marile ecrane de regizorul Jean-Jacques Annaud, într-un film în care rolul său a fost jucat de Brad Pitt, era cunoscut şi pentru relaţia sa cu Dalai Lama, căruia i-a fost profesor în anii 1940. La sfârşitul anilor 1990, Harrer a confirmat că în tinereţe a făcut parte din partidul nazist şi din SS (n. 1912)

2009 – Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a anunţat că a luat decizia de a instaura situaţia de urgenţă în sistemul energetic, în urma sistării livrărilor de gaze ruseşti către România.

2011 – A încetat din viaţă Ion Vova, cunoscut actor şi regizor al Teatrului Naţional Radiofonic; supranumit „Domnul Radio” – şi-a legat indisolubil numele de teatrul la microfon, de emisiunile educative pentru copii şi de programele de divertisment precum „Ora veselă” (n. 30 septembrie 1917)

Articolul Hirohito, împăratul care a domnit 62 de ani. După ce a permis atrocităţile totalitare s-a supus generalului american Douglas MacArthur apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Carl Zeiss, fostul ucenic care a făcut istorie

Carl Zeiss a fost al cincilea născut dintr-o familie cu 12 copii, din care doar şase au rămas în viaţă. Printre strămoşii lui se numără o serie de jurişti şi teologi sau personalităţi precum Christiane Vulpius, soţia lui Goethe, sau poetul Jean Paul.

Citeşte şi TOP 5. Cărţile anului 2016

 

Citeşte şi 5 Mari invenţii ale femeilor. Una dintre ele a fost ferăstrăul care le-a uşurat munca bărbaţilor

Interesul lui pentru tehnică, matematică şi mecanică a crescut, motiv pentru care s-a înscris la Universitatea de Matematică din Jena, pe care a absolvit-o în 1834. A lucrat apoi ca ucenic timp de patru ani la Dr. Friedrich Korner, care producea în atelierul lui ustensile pentru Goethe. Între 1838 şi 1845 a făcut mai multe călătorii de afaceri, a participat la cursuri de politehnică şi a lucrat în mai multe ateliere şi fabrici din Stuttgart, Darmstadt, Viena şi Berlin şi a devenit interesat de optică.

În Viena, a participat la un curs de mecanică pe care l-a absolvit cu brio, iar în 1846 Zeiss a deschis un atelier de optică în Jena. La început, făcea designul, construia şi repara toate instrumentele de unul singur, dar vindea şi telescoape, microscoape, termometre şi alte instrumente. În 1847, s-a concentrat pe producţia de microscoape.

Afacerea mergea bine, iar el a reuşit să angajeze primul asistent, pe ucenicul August Löber, care a primit ulterior o parte din profitul firmei. Până în 1861, Zeiss a devenit producătorul celor mai bune instrumente ştiinţifice din Germania cu circa 20 de angajaţi. În atelierul lui, acorda atenţie calităţii şi preciziei, iar microscoapele făcute de angajaţii lui care nu îndeplineau standardele de calitate ale lui Zeiss erau distruse.

Citeşte aici continuarea!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 3 decembrie:

1596 – S-a născut Niccolo Amati, cel mai cunoscut membru al celebrei familii de lutieri Amati din Cremona; a fost maestrul lui Antonio Stradivari şi al lui Giuseppe Guarneri. A construit mai mult de 1 000 de instrumente din care au rămas circa 650 (m. 12 aprilie 1684).

1838 – S-a născut Cleveland Abbe, fondatorul serviciului meteorologic al SUA (m. 28 octombrie 1916).

1854 – A încetat din viaţă Johann Eckermann, poet şi memorialist, bun prieten cu Goethe, secretarul personal al acestuia („Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieţii lui”) (n. 21 septembrie 1792).

1861 – Alexandru Ioan Cuza anunţă, cu prilejul deschiderii Camerelor, că „Înalta Poartă, precum şi toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor.

1880 – Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, nepot de frate al lui Carol I, este desemnat moştenitor prezumtiv al tronului României.

1894 – A încetat din viaţă scriitorul Robert Louis Stevenson („Comoara din insulă”), (n. 13 noiembrie 1850).

1898 – S-a născut Karl Gunnar Myrdal, economist şi politician, laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 1974 (m. 17 mai 1987).

1901 – S-a înfiinţat societatea „Tinerimea artistică” de către pictorii Ştefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Gheorghe Petraşcu ş.a.; gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viaţa ţăranilor, a oamenilor de rând.

1905 – S-a născut Attila Jozsef, unul dintre cei mai mari poeţi ai Ungariei („Cerşetorul frumuseţii”, „Rău mă doare”), (m. 1937).

1919 – A murit pictorul impresionoist francez Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841).

1920 – Geneva: Este semnat Protocolul privind constituirea Curţii Permanente de Justiţie Internaţională cu sediul la Haga.

1934 – A fost înfiinţat Spitalul de Urgenţă, actualul Spital de Urgenţă Floreasca.

1954 – A încetat din viaţă Maria Ventura, actriţă de teatru, societară a Comediei Franceze; a fost protagonista unor filme mute franceze realizate de Victorin Jasset -„Herodiada”, Alberto Capellani – „Mizerabilii” (n. 13 iulie 1886).

1967 – A avut loc prima operaţie de transplant de inimă, efectuată de Dr. Cristian Barnard, în Africa de Sud.

1991 – A încetat din viaţă Petre Ţuţea, filosof înzestrat cu talentul oralităţii; a fost deţinut politic între anii 1948–1953 şi 1956–1964 (scrieri: „Omul – Tratat de antropologie creştină”, “Între Dumnezeu şi neamul meu”, “Bătrâneţea şi alte scrieri filosofice”) (n. 1901).

1995 – A încetat din viaţă actorul şi regizorul Aleksandr Kaidanovski (n. 23 iulie 1946).

2008 – Bombele cu fragmentare au fost declarate oficial ilegale. Circa 100 de ţări s-au reunit pentru a semna un tratat ce interzice bombele cu fragmentare, devastatoare pentru civili.

Articolul Carl Zeiss, fostul ucenic care a făcut istorie apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Împaratul care a adus grandoare Imperiului Roman

Iustinian s-a nascut în 482, în satul Tauresium, sat situat lânga Justiniana Prima din prefectura romana Iliria. Familia lui de ţarani era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian era nepotul viitorului împarat Iustin I, care a facut dupa anul 470 cariera militara în armata împaratului Leon I al Imperiului Roman de Rasarit (457-474).

Citeşte şi Trei mituri false despre Antichitate. Care este adevărul din spatele orgiilor romanilor şi al democraţiei greceşti

 

Citeşte şi Un mozaic unicat din epoca romană, reprezentând muncile lui Hercule, a fost descoperit în Cipru – VIDEO

Iustinian a devenit împarat în 527. Visul lui Iustinian a fost sa reconstruiasca Imperiul Roman (creştinat însa) prin unirea celor doua imperii, de apus şi de rasarit. A reuşit în parte prin generalul sau Belisarie care a cucerit Peninsula Italica şi nordul Africii. Încercarile grele din punct de vedere militar şi financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisarie şi încheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect îndelungat. În 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.

Evenimentul intern cel mai important a fost rascoala Nika din Constantinopol. Opozanţii lui Iustinian au proclamat un alt împarat, pe Hepatius, nepotul fostului împarat Anastasiu I. În timp ce Iustinian vedea situaţia ca şi pierduta, soţia sa, împaratesa Teodora, o fosta artista de circ, s-a opus retragerii din capitala. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaţii ?i prin atacul surprinzator al lui Belisarie cu trupele loiale împaratului în hipodrom, unde s-au adunat revoltaţii, rascoala a fost potolita.

Una dintre cele mai mari realizari ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începuta în 529. Iustinian a încercat sa revitalizeze societatea romana, aflata în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriaşă operă de sistematizare a dreptului clasic şi postclasic, astfel încât sa poata fi aplicat la realitaţile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.

Descopera îţi prezinta principalele semnificaţii istorice ale zilei de 14 noiembrie:

1716 – A încetat din viata Gottfried Wilhelm von Leibnitz, filosof, matematician, fizician german (n. 1 iulie1646)

1719 – S-a nascut Johann Georg Leopold Mozart, compozitor, violonist si organist, tatal celebrului compozitor W.A. Mozart (m. 28 mai 1787)

1765 – S-a nascut inventatorul american Robert Fulton, pionier în domeniul propulsiei cu aburi (m. 24 februarie 1815)

1831 – A încetat din viata Georg Wilhelm Friedrich Hegel, filosof german (n. 27 august 1770)

1840 – S-a nascut pictorul francez Claude Monet, întemeietor al curentului impresionist în pictura (d. 1926).

1889 – S-a nascut Jawaharlal Nehru, om politic indian, militant pentru independenta Indiei. El a devenit, în anul 1947, primul sef de stat din istoria tarii sale. A militat pentru modernizarea Indiei, iar prin promovarea unei politici de nealiniere si coexistenta pasnica. (m. 27 mai 1964)

1922 – Prima emisiune radiofonica a postului BBC

1967 – A murit Petre P. Panaitescu, istoric literar si filolog (n. 13 martie 1900)

1991 – URSS s-a transformat într-o uniune formata, într-o prima etapa, din 7 state: Rusia, Kazahstan, Belarus, Azerbaidjan, Kirchizia, Tadjikistan, Turkmenistan.

1991 – Parlamentul României, învestit de CPUN (prin Decretul-Lege nr. 92 din martie 1990, pentru alegerea Parlamentului si Presedintelui României) cu calitatea de Adunare Constituanta, a încheiat dezbaterea Constitutiei.

1991 – A incetat din viata prozatorul Constantin Chirita („Ciresarii”) (n. 12 martie 1925)

2008 – A încetat din viata prozatorul si publicistul român Ioan Lacusta (n. 15 septembrie 1948).

Articolul Împaratul care a adus grandoare Imperiului Roman apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Șansele pentru o viaţă mai lungă pot fi îmbunătățite prin menţinerea sau creşterea activităţii sexuale

Cum să îmbini plăcutul cu sănătosul? Studiile spun că menţinerea sau creşterea activităţii sexuale poate fi legată de o supravieţuire mai bună pe termen lung.

Cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv au urmărit 495 de cupluri timp de aproximativ 20 de ani.

Ce s-a întâmplat cu cei care şi-au menţinut sau au crescut frecvenţa activităţii sexuale în primele şase luni după un atac de cord

Oamenii de știință au constatat că cei care şi-au menţinut sau au crescut frecvenţa activităţii sexuale în primele şase luni după un atac de cord au avut un risc de deces cu 35% mai mic decât cei care au încetat să facă sex sau şi-au redus frecvenţa.

„În general, viaţa sexuală este un subiect destul de tabu în România. S-a demonstrat că pacienţilor care sunt bolnavi de boli cardiovasculare, mai ales de infarct, le este frică să mai facă, sau să îşi revină către activitatea lor sexuală normală”, spune Oren Iancovici, medic specialist cardiolog.

„Noi recomandăm ca pacientul să revină la o viaţă normală”

„Noi recomandăm, ca medici cardiologi, oriunde în lume, ca pacientul să revină la o viaţă normală, indiferent dacă este sexuală sau nu. Dacă după acest atac de cord te întorci cât de repede se poate, evident să îţi dea voie cardiologul la o activitate sexuală, automat tu te simţi şi cum erai înainte, te simţi bine”, a spus medicul, potrivit Mediafax.

„Dacă avem o viaţă sexuală activă, şi revenim la o viaţă sexuală activă conform acestui studiu, dar în general ce ştim şi noi, cardiologii, este că probabilitatea ca să mai faci un infarct sau să mai ai o problemă este mai mică. Suntem activi în general, sportivi, activitate socială şi cu activitate sexuală, cu siguranţă putem să prevenim această boală să apară, sau măcar o amânăm”, adaugă medicul.

Articolul Șansele pentru o viaţă mai lungă pot fi îmbunătățite prin menţinerea sau creşterea activităţii sexuale apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Podul istoric al României, testat cu preţul vieţii de creatorul lui

La construcţia podului de l Cernavodă, Saligny a utilizat în premieră mondială grinzi cu console pentru suprastructura podului şi oţelul moale la tabliere, iar lucrările au durat mai puţin de cinci ani. La inaugurarea oficială au asistat nu numai regele Carol I, ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării. Cel mai important moment al zilei a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod. Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine pe celălalt mal al Dunării. “Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.

Numele oficial al construcţiei a fost Podul Carol I.  Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se regăseşte la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. La vremea respectivă, a devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.

Descopera.ro îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 19 septembrie:

1730 – S-a născut Augustin Pajou, sculptorul oficial al lui Ludovic al XVI-lea (m. 8.05.1809)

1802 – S-a născut Lajos Kossuth, conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Ungaria. (m. 20.03.1894)

1895 – A fost inaugurat podul peste Dunăre de la Cernavodă, proiectat şi construit de inginerul Anghel Saligny

1911 – S-a născut scriitorul William Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1983 (romane „Împăratul muştelor”, „Cădere liberă”) (m. 19.06.1993)

1916 – Prima acţiune de luptă antiaeriană a armatei române, soldată cu respingerea unui atac aerian şi nimicirea unui avion inamic în zona Flămânda

1919 – A luat fiinţă Opera Româna din Cluj

1919 – A luat fiinţă clubul de fotbal Universitatea Cluj-Napoca

1961 – A încetat din viaţă Lucia Sturdza-Bulandra, actrita, directoare de teatru si profesoara (n. 1873)

1973 – Carl al XVI-lea Gustav devine rege al Suediei.

1996 – Actorul Ştefan Mihăilescu-Brăila a încetat din viaţă la vîrsta de 71 de ani. Născut în 3 februarie 1925 la Brăila, el a jucat pe scena Teatrului Giuleşti (astăzi Odeon), la televiziune şi în numeroase filme. A cîştigat Premiul ACIN în 1984 pentru rolul din „Secretul lui Bachus”.

Articolul Podul istoric al României, testat cu preţul vieţii de creatorul lui apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

”Necioplitul” care l-a demolat pe Stalin

Născut într-un sat extrem de sărac al Imperiului ţarist de la graniţa cu Ucraina, într-o familie de analfabeţi, fiind obligat să fie toată viaţa un autodidact, în pofida caracterului său ambiţios (Priestland, 2012, Steagul roşu, Litera, p. 407), Hrusciov a fost muncitor instalator într-o mină din Donbas şi  activist sindical ce s-a alăturat bolşevicilor abia în 1918, devenind apoi comisar politic în Războiul civil al acestora cu „armata albilor”.

Citeşte şi Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

 

Citeşte şi Cât de sângeros a fost în realitate Ivan cel Groaznic, diplomatul de geniu divinizat de Stalin

 

Hruşciov a sprijinit epurările sângeroase declanşate de Stalin în 1934 şi a semnat aprobările pentru arestarea  multor bolşevici, despre care ştia că erau nevinovaţi. La izbucnirea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pentru a-i controla îndeaproape pe generalii Armatei Roşii, Hruşciov a fost numit de Stalin comisar politic la Kiev, el reuşind să supravieţuiască fizic şi politic pierderii Harkov-ului în faţa Wehrmacht-ului (Dumitrescu, 2009, Personaje şi personalităţi ale istoriei, Didactică şi pedagogică, p. 401). Ulterior, Hruşciov a fost activ pe frontul bătăliei de la Stalingrad, fiind responsabil cu moralul trupelor şi interogarea prizonierilor nazişti.

După şase luni de la moartea lui Stalin la 5 martie 1953, Hruşciov a reuşit să devină prim secretar al partidului, iar în februarie 1955 l-a înlocuit pe rivalul Malenkov din funcţia de premier cu Nikolai Bulganin (1895-1975), pentru ca în 1958 să cumuleze şi această funcţie. A recurs la represiune armată pe 4 noiembrie 1956, în Ungaria, pentru zdobirea revoluţiei anticomuniste de la Budapesta ce urmărea chiar desprinderea ţării din Pactul de la Varşovia. Hruşciov a retras trupele sovietice staţionate în România în mai-iunie 1958 pentru că oricum nu mai avea vreo justificare juridică pentru menţinerea lor (Tratatul de pace cu Austria fiind semnat încă din 1955) şi în plus îl costau prea mult. Începutul unei relative destinderi faţă de SUA ce a urmat după crima de lezmajestate a condamnării lui Stalin în 1956, (Parish, 2002, Enciclopedia Războiului Rece, Univers Enciclopedic, p. 140), dar şi datorită neîncurajării programului nuclear chinez de către Kremlin au reprezentat motivele care au determinat răcirea relaţiilor şi apoi la ostilitatea lui Mao faţă de conducerea URSS.

Cu toate că a decis reducerea forţelor armate sovietice Hruşciov a adoptat poziţii internaţionale dure, reuşind să-l domine pe noul preşedinte Kennedy  (măcinat de boală) la sumitt-ul de la Viena din mai 1961. Hruşciov a crezut că se va întâmpla acelaşi lucru atunci când a aprobat ridicarea Zidului Berlinului pe 13 august 1961 şi mai ales în criza rachetelor sovietice amplasate în Cuba (octombrie-noiembrie 1962). În octombrie 1964, energicul şi combativul Nikita Hruşciov s-a lăsat debarcat de la putere fără a opune rezistenţă în faţa conspiraţiei conduse de Leonid Brejnev, care i-a devenit succesor. Până la decesul său survenit în urma unui atac de cord în 1971, Hruşciov, vinovat de desacralizarea şi demonizarea lui Stalin, dar şi de a fi „dezgheţat” URSS-ul stalinist, şi-a continuat viaţa într-o obscuritate relativ confortabilă, regimul brejnevist ştergându-i din Enciclopedia Sovietică chiar şi contribuţiile din Marele Război pentru Apărarea Patriei.

Citeşte continuarea aici!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 11 septembrie:

1798 – S-a născut Franz Ernst Neumann, fizician şi matematician, considerat fondatorul fizicii matematice (m. 23 mai 1895)

1816 – S-a născut Carl Zeiss, inventatorul renumitei sticle Zeiss (m. 2 decembrie 1888)

1823 – A încetat din viaţă David Ricardo, economist şi om politic englez (n. 1772).

1885 – S-a născut David Herbert Lawrence, poet, eseist britanic, unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi romancieri ai secolului XX („Amantul Doamnei Chatterley”) (m. 2 martie 1930)

1903 – S-a născut Theodor Wiesengrund Adorno, filosof, sociolog şi compozitor („Teoria estetică”, „Minima Moralia”, „Metafizică: concept şi problematică”) (m. 6 august 1969)

1924 – S-a născut istoricul literar Ion Rotaru (m. 18 decembrie 2006), cunoscut pentru lucrarea „O istorie a literaturii române”1985 – A încetat din viaţă poetul, eseistul, criticul de artă şi traducătorul Ion Frunzetti.

2000 – A încetat din viaţă Dem Rădulescu, unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film şi televiziune, profesor universitar (din filmografie: „Veronica”, „Expresul de Buftea”, „B.D. la munte şi la mare”, „Primăvara bobocilor”; spectacolul de teatru „O scrisoare pierdută, în regia lui Liviu Ciulei) (n. 30 septembrie 1931)

2001 – Au avut loc la New York atentatele teroriste de la World Trade Center, revendicate de Al-Qaida

2006 – A încetat din viaţă istoricul şi jurnalistul german Joachim Fest, specialist în perioada nazistă şi autorul unei biografii de referinţă a lui Adolf Hitler (n. 1926)

2007 – A încetat din viaţă pianistul austriac de jazz, Joe Zawinul, fondatorul grupului de jazz-rock Weather Report (n. iulie 1932)

2009 – Scenaristul de film, teatru şi televiziune Larry Gelbart, unul dintre autorii serialului tv de succes „M.A.S.H”, a murit. Serialul „M.A.S.H”, recompensat cu premiul Emmy, a avut 11 sezoane şi a fost una dintre cele mai premiate producţii din istoria televiziunii americane. (n. 1928)

2009 – Preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi-a anunţat oficial demisia.

Articolul ”Necioplitul” care l-a demolat pe Stalin apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Un meteorit neobișnuit, mai valoros ca aurul, conține „cărămizile” vieții

Părți din meteoritul Aguas Zarcas, o mică rocă spațială, poroasă, care a căzut în Costa Rica în 23 aprilie 2019, ar putea să conțină „cărămizile” vieții.

Având dimensiunile unei mașini de spălat, roca s-a dezintegrat înainte de aterizarea pe Terra, între satele La Palmera și Aguas Zarcas, unde localnicii au găsit cioburi din ea.

Spre desoebire de alți meteoriți care au căzut pe Terra, rămășițele acestuia se dovedesc deosebit de speciale. Asteroidul din care provine era o rămășiță moale a începuturilor Sistemului Solar, fiind alcătuit din praful de la nebuloasa care se învârtea și care în cele din urmă a creat Sistemul nostru Solar.

Meteoriții expulzați în urma evenimentului aparțin unei clase rare numite condrite carbonice, care s-au format în primele ore ale apariției Sistemului Solar și sunt de obicei bogați în carbon. Acest meteorit special conține compuși de carbon complecși, probabil și aminoacizi (din care se formează proteinele ​​și ADN-ul) și poate și alte substanțe necesare apariției vieții, mai complexe.

Viața de pe Terra își are originea în acești meteoriți

În timp ce alte bucăți de rocă de la începutul Sistemul Solar au devenit părți ale planetelor, meteoritul care a explodat deasupra satelor din Costa Rica a rămas intact, compoziția lui chimică fiind modificată în timp ca urmare a luminii solare care a stimulat crearea de compuși chimici din ce în ce mai complecși.

Un alt meteorit, care a explodat în 1969 deasupra localității Murchison, din Australia, avea caracteristici similare. Aminoacizii descoperiți în compoziția rocilor provenite din spațiu au contribuit la răspândirea ideii că viața de pe Pământ își are probabil originea în acești meteoriți. Precum meteoritul Murchison, aceste fragmente din Costa Rica conțin praf din vechea Calee Lactee, de dinainte ca Soarele nostru să se formeze.

Studiile despre acest meteorit sunt încă incomplete, însă cercetătorii sunt încântați că îl pot examina folosind tehnici moderne, care le permit să caute compuși organici complecși, poate chiar proteine, care chiar dacă au existat cândva în compoziția meteoritului Murchison au dispărut de mult timp, degradându-se în atmosfera Pământului. Deja există dovezi ale aminoacizilor în acest fragment Aguas Zarcas, care nu au mai fost găsite nicăieri pe Pământ.

Dovezi imaculate de la începutul Sistemului Solar

Fragmentele meteoritului Aguas Zarcas pot oferi cele mai imaculate mostre ale Sistemului Solar timpuriu și ale norului de praf cosmic pre-solar, astfel că unii oameni de știință au spus, mai în glumă, mai în serios, că sunt mai valoroase decât aurul.

La acestea se pot adăuga alte probe pe care sonda japoneză Hayabusa2, lansată în 2014, le-a colectat de pe asteroidului Ryugu și pe care urmează să le aducă în decembrie pe Terra pentru a fi analizate și care ar putea conține condrită carbonică. În 2023, NASA va aduce pe Terra eșantioane de pe asteroidul Bennu, care ar putea fi similar cu Aguas Zarcas.

Până atunci, Aguas Zarcas rămâne cea mai bună sursă de compuși de carbon proveniți din spațiu, notează Live Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Lacul din craterul unui meteorit și-a schimbat brusc culoarea

Darwin a avut dreptate! Viaţa pe Pământ a început după ce meteoriţii au bombardat ”bălţile mici şi calde” de pe suprafaţa planetei

Priveliștea Pământului din spațiu are un efect psihologic major. Cum te schimbă „efectul vederii de ansamblu”

Un meteorit căzut în Antarctica cuprinde elemente chimice de pe Marte, vechi de miliarde de ani. Sunt dovada vieţii

Articolul Un meteorit neobișnuit, mai valoros ca aurul, conține „cărămizile” vieții apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original