FILE DE ISTORIE LOCALĂ (XXIX) SCRISORI PENTRU ROMANUL NEAMUL...

FILE DE ISTORIE LOCALĂ (XXIX) SCRISORI PENTRU ROMANUL NEAMUL TRIFEȘTILOR

Eram elev de liceu, poate în ultimul an, și, îmbătat de romanele pe care le citeam, voiam să scriu eu însumi un roman intitulat Neamul Trifeștilor (un roman al familiei mele, mama fiind născută Trif). Poate erau reminiscențe după Neamul Șoimăreștilor, Neamul Comăneștenilor sau cine știe ce alte opere citite. Cred că am și scris

20-30 de pagini, pe care le-am pus într-un dosar. Notam idei, care îmi veneau din lectura altor romane, frânturi de fraze, dialoguri, descrieri de personaje, decoruri, interioare etc. După ce l-am citit pe Camil Petrescu, colectam documente și scrisori, care să asigure romanului meu acea “liminară sinceritate”, despre care vorbea autorul Ultimei nopți… Așa am intrat în posesia unei pungi cu peste 50 de scrisori, pe care o fată din sat le-a primit de la consătenii ei, plecați în armată (unii ,,drăguți” în toată regula). Nu le-am dat atunci mare importanță.

Le-am recitit acum, când lucram la monografia satului, și trebuie să spun că le găsesc extrem de interesante, din multe puncte de vedere: istoric, psihologic, stilistic, ortografic, în ce privește mentalitatea epocii etc.

Toate scrisorile sunt din anii 1960-1963. Este absolut uluitor că în scrisori nu se face nicio referire la prezentul în care trăiau tinerii, la realitățile politice de la noi, la cooperativizare, la regimul dictatorial al lui Dej, la închisorile care gemeau de deținuți politici, la situația internațională încordată etc. Parcă expeditorii scrisorilor trăiau pe lună.

Apropo de expeditori, ei semnau pe plic: “A plus Be/ Cineva din RPR!”; “Cineva din Dobrogea/ Deschide și vei afla”; “Cineva din fundul mării/ Care nu te dă uitării”. Toate purtau indicația “Rog personal”.

Majoritatea scrisorilor au un început standard: “Mai întâi de-a mea scrisoare/ Îți doresc zile ușoare/ Și viață îndelungată/ Să ne mai vedem o dată!/ Eu nu îți scriu din peniță,/ Ci-ți scriu din a mea voință,/ Nu îți scriu nici din cerneală,/ Ci-ți scriu de la inimioară!/ Pe primul rândușor/ Îți trimit un dor/ Pe-al doilea, mai mare,/ Îți trimit o sărutare./ Ți-o trimit așa duios,/ Căci mă aflu sănătos. […] Foaie verde matostat/ Băieții de la min’ din sat/ Sunt sătui de sărutat./ Numai eu stau în cazarmă/ Și mă uit la a mea armă./ De când eu, dragă, am plecat, / Buzele mi s-au uscat/ Și nu le mai pot uda/ Pân-ce nu m-oi libera.”

Scrisorile soldaților de pe front se deosebesc fundamental de cele trimise în timp de pace, din armată. Din primele se vedea obsesia posi-bilei întâlniri cu moartea în orice clipă și spe-ranța întoarcerii acasă în deplină sănătate.

În cele expediate în timpul satisfacerii stagiului militar obligatoriu (de doi ani!), obsesiile sunt altele: ce evenimente s-au petrecut în sat, care e stadiul lucrărilor agricole de sezon, dacă au fost “tomniți” ceterașii pentru jocurile de duminică etc. Și peste tot apare, învăluitor, sentimentul erotic.

Ortografia tuturor scrisorilor este, în general, lamentabilă, ceea ce nu trebuie să ne mire. Acești militari făcuseră cel mult patru clase primare în sat. De aceea ei folosesc încă forme specifice ortografiei interbelice (sunt, dela, eșire etc.).

De notat că, dacă cei care își scriau erau rude și nu se puteau căsători, băiatul dădea adresa fetei unui camarad, pentru a-i scrie o ,,carte”. Alteori, unii soldați apelau la cama-razi mai pricepuți în redactarea scrisorilor, prin care să cucerească sau să păstreze, după caz, inima fetei lăsate în sat. O moda-litate de “socializare”, cum s-ar spune azi!

Și finalul scrisorilor este unul standardizat: “Eu am scris pe coală albă, învărgată/ Să nu mă uiți niciodată!” sau “Tristă este floricica, care crește printre spini,/ Dar mai tristă este viața petrecută prin străini.”

Câteodată, unii dădeau dovadă de imaginație: “Astăzi, pe la ora 3,/ Am pus mâna pe condei/ Și condeiul pe hârtie/ Și cu drag încep a scrie./ Nu din carte și din gând,/Ci din inimă oftând”. Sau: “Mai întâi și la-nceput/ Te cuprind și te sărut!/ Te sărut numai prin carte/ Căci de tine sunt departe./ Mă desparte munți și văi/ Mândro, de-ai tăi ochișori./ Mă desparte văi și munți/ Mândră, de-ale tale buze dulci!” Trecem peste micile probleme de acord gramatical, de ritm și rimă, care pălesc sub sinceritatea sentimentului, dar care ne amintesc de ,,cartea” citată de Eminescu în poemul Scrisoarea a III-a, când unul dintre fiii falnicului domn îi scrie dragei sale, de la Argeș: “De din vale de Rovine/ Grăim, Doamnă, către Tine,/ Nu din gură, ci din carte/ Că ne ești așa departe.” E interesant cum s-a păstrat sensul cuvântului carte, cu acela de scrisoare.

Cele mai multe epistole sunt, evident, scrisori de dragoste. Toți băieții îi scriu fetei cât de mult o iubesc, cât de mult așteaptă să fie lăsați la vatră, pentru a o lua în căsătorie etc. Unul vrea să o ia de nevastă chiar în timpul stagiului militar, dar intuiește că mama fetei s-ar putea opune căsătoriei (“mumă-ta va zice că nu-s scăpat de armată”) și atunci o îndeamnă: “Da’ tu să faci pe mumă-ta (adică să o lămurească, să insiste, n. ns.), până te lasă să vii după mine. Să te iau în căsătorie și dacă nu vrea?”. Soluția propusă: “Când vin acasă, ne înțelegem amândoi și fugim la Luțu (Luțu (Ilie Cosma) era vânzătorul din coperativa satului, adăpostită în fosta casă parohială), ș-apoi dimineața vin ei după noi și suntem buni luați și om duce o viață bună și fericită.”

Iată o scrisoare tipică pentru ostașii de atunci și epoca în care trăiau. Amândoi protagoniștii scrisorii (expeditor și destinatar) au ajuns la vârsta înțelepciunii. Primul trăiește la Cluj-Napoca, al doilea la Târgu- Mureș, având fiecare familie, copii și nepoți. Dacă se vor recunoaște în scrisoare, vor suspina în amintirea tinereții de odinioară!

“Dragă și Iubită,

“Mai întâi și la-nceput/ Te cuprind și te sărut/ Te sărut numai prin carte/ Că de tine sunt departe. Prin mica mea scrisoare, vei afla că sunt sănătos, care sănătate ți-o doresc și ție, de la mine și de la bunu’ Dumnezeu.

Și mai departe vei ști, draga mea, căci am ajuns bine și nu mi s-a întâmplat nimic pe drum și mai departe vei ști, draga mea, că cu cu serviciu’ militar o duc foarte bine până în prezent. Numai mi-i cam dor de tine.

Draga mea, să nu fi supărată pe mine că nu am venit pe la tine, că nu am putut să vin, căci am fost pe la Luțu și am băut și nu am putut să vin, iar dimineața iară m-am dus pe la el și am băut o jumate de țuică și m-am îmbătat așa de tare, de, când am ajuns acasă, nu m-am băgat acasă, căci nu am mai văzut, așa am fost de beat. Și nu știu cum am ajuns la Comisariat și nu știu când a venit ai noștri de la Comisariat înapoi.

Și îmi pare rău, căci nu am fost pe la voi, dar nu am ce face. Să mai fiu o dată acasă, aș veni pe zi de câte 7 ori pe zi.

Draga mea, să-mi scrii ce mai e [nou] prin sat, ce mai zic despre mine ăștia de pe la Iernut.

Draga mea, când îmi scrii carte, îs curios ce-mi trimiți în ea, îs curios să văd îmi trimiți o fotografie? Tare aș vrea să văd dacă te trage inima către mine, să videm.

Draga mea, am scris cam urât, căci m-am grăbit, căci am plecat la masă.

Dragă, să știi că sunt la Buzău.

Draga mea, închei mica mea scrisoare, te sărut cu drag, al tău iubit, ss.

*

1. Pe creasta unui deal/ Stă un singur militar./ Stă singur și să gândește/ Mândra lui cine-o iubește?// 2. Tristă îi viața de băiat/ Când doarme,/ Dar mai tristă de fetiță/ Când, seara, n-are guriță!// 3. Trandafir crescut în prag,/ Te sărut cu dor și drag!/ Îți sărut gurița ta,/ Că mi-i tare dor de ea!// 4. Cinci cuvinte îți șoptesc/ Și îți spun că te iubesc./ Cinci cuvinte de la mine/ Te iubesc numai pe tine!// 5. De aș fi un puișor/ Eu pe tine te-aș picta/ Și te-aș pune la oglindă/ Și mereu te-aș săruta!”

Dacă ar fi incluse în romanul proiectat, aceste scrisori ar asigura savoarea și acea “liminară sinceritate” camilpetresciană!

ILIE RAD

Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE.Cititi aici articolul original.
October 23, 2021 at 11:02PM

Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea

Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoşani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române.

Citeşte şi Abdicarea lui Carol al II-lea. Protejat de Mareşalul Antonescu, fostul rege a plecat din ţară cu 12 vagoane pline cu bogăţii şi cu Elena Lupescu

 

Citeşte şi Carol I, cel mai mare rege al românilor. Care a fost primul cuvânt pe care l-a rostit în limba română

 

Savant de renume mondial, a avut o activitate ştiinţifică prodigioasă, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai prolific istoric al românilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit pe bună dreptate cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Personalitate care a creat şcoală şi a dat direcţie culturii naţionale, s-a implicat activ în viaţa social-politică a ţării sale. S-a ambiţionat nu doar să scrie istorie, ci să şi facă istorie, într-o epocă de renaştere naţională.

Personalitate marcantă a culturii noastre naţionale, despre Nicolae Iorga nu se poate vorbi decât la superlativ despre grandioasele sale înfăptuiri, însă în politică s-a dovedit că nu sunt îndeajuns corectitudinea, entuziasmul şi credibilitatea personală.

Decepţionat de activitatea partidelor politice care s-au perindat la cârma ţării, animat de convingeri şi sentimente monarhice, Nicolae Iorga s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea vizând instaurarea unui regim care să se situeze deasupra partidelor politice. Regele dorea formarea unui guvern de „uniune naţională”, cu membri din cercul său apropiat, pe care să îi poată controla uşor . Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Constantin Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. Lista miniştrilor a fost alcătuită personal de Carol, iar Argetoianu a negociat cu I. G. Duca participarea PNL pe lista unei coaliţii de partide politice denumită Uniunea Naţională. Iorga a avut întrevederi cu toţi liderii politici, iar pe cea cu Iuliu Maniu o descria astfel: „Domnul Maniu mi-a făcut un discurs de pare că ar fi fost taică-meu. A fost ironic şi jignitor şi am să-i răspund tot aşa”.

În notele sale politice, Argetoianu relatează în detaliu modul cum fost alcătuit noul guvern: „Iorga intra ca o vijelie în casele oamenilor şi fără să zică bună ziua îi întâmpina cu un «eşti ministru», faţă de care interpelatul încerca să bâjbâie ceva ca «Bine, dar…». «Nici un dar. Eşti ministru. La ora 7 şi jumătate, la mine în casă în frac şi decoraţii. La ora 8 depunem jurământul.» Rămâneau viitorii miniştri cu gura căscată, pe mâna soţiilor, încântate, uitând să mai conducă până la uşă pe «domnul prim-ministru». Domnul prim-ministru, cu aripi la călcâie ca Hermes redivivus, zbura spre automobil, cu mine după el – şi la altul”. Aceste întâmplări au determinat opinia publică să afirme cu ironie că „Nicolae Iorga este prim-ministru în guvernul Argetoianu”. În campania electorală, Nicolae Iorga i-a acuzat necruţător pe naţional-ţărănişti cu privire la moştenirea guvernării. Realitatea de la guvernare s-a dovedit însă neîndurătoare cu marele om de cultură, într-un moment în care criza mondială ajunsese la punctul culminant. Pe 31 mai 1932, Nicolae Iorga a pus capăt tristei sale experienţe depunându-şi mandatul, iar din septembrie formaţiunea sa politică şi-a reluat denumirea iniţială de Partidul Naţionalist-Democrat.

El nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. N-a fost preocupat în alcătuirea unor programe de guvernare, ale căror idei să înflăcăreze şi să coaguleze forţele unui popor. Realitatea politică şi socială a acelei epoci s-a dovedit implacabilă cu personalitatea savantului, astfel că a sfârşit tragic, ciuruit de gloanţe, la margine de drum, într-o societate care nu a înţeles să aprecieze şi să respecte valorile sale.

Descoperă îţi prezintă semnificaţiile istorice pentru 18 aprilie:

1480 – S-a născut Lucrezia Borgia.

1848 – A avut loc adunarea politică a românilor ardeleni de la Blaj.

1878 – A fost încheiată, la Bucureşti, o Convenţie comercială româno-elenă.

1882 – S-a născut dirijorul american Leopold Stokowski.

1897 – A fost încheiată o Convenţie comercială între România şi Olanda.

1922 – România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.

1931 – S-a format un guvern condus de Nicolae Iorga.

1946 – A avut loc dizolvarea formală a Societăţii Naţiunilor.

 1947 – Guvernul britanic a hotărît reluarea relaţiilor comerciale cu România, după cel de al doilea război mondial.

1949 – Irlanda devine o republică independentă.

1951 – A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.

1955 – A murit fizicianul Albert Einstein, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1921. (n.1879)

 1966 – Mao Zedung lanseaza conceptul de „marea revoluţie culturală proletară”.

1980 – Rebublica Zimbabwe îşi proclamă independenţa.

1994 – A fost adoptat Legea impozitului pe venitul agricol.

1996 – Miniştrii Apărării ai României şi Ucrainei, Gheorghe Tinca şi Valeri Şmarov, au semnat un „Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România şi cel din Ucraina”.

1996 – Senatul a ratificat Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sînt căutate pentru acte de terorism.

2001 – Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.

2001 – A încetat din viaţă pictorul şi graficianul român Eugen Crăciun.

2002 – Fostul rege al Afganistanului, Mohammad Zaher Shah, s-a întors la Kabul, după 29 de ani de exil la Roma.

2002 – Producătorul de seringi de unică folosinţă Sanevit Arad a intrat în blocaj financiar.

2002 – A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki.

2003 – A încetat din viaţă regizorul, scenaristul şi poetul Emil Vladimirovich Loteanu, autorul celebrului film „Şatra”.

2007 – Google a lansat un instrument pentru protecţia drepturilor de autor, denumit „Claim your content”.

Sursa: Enciclopedia României

Articolul Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea apare prima dată în Descopera.

Articol original

Podul istoric al României, testat cu preţul vieţii de creatorul lui

La construcţia podului de l Cernavodă, Saligny a utilizat în premieră mondială grinzi cu console pentru suprastructura podului şi oţelul moale la tabliere, iar lucrările au durat mai puţin de cinci ani. La inaugurarea oficială au asistat nu numai regele Carol I, ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării. Cel mai important moment al zilei a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod. Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine pe celălalt mal al Dunării. “Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.

Numele oficial al construcţiei a fost Podul Carol I.  Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se regăseşte la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. La vremea respectivă, a devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.

Descopera.ro îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 19 septembrie:

1730 – S-a născut Augustin Pajou, sculptorul oficial al lui Ludovic al XVI-lea (m. 8.05.1809)

1802 – S-a născut Lajos Kossuth, conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Ungaria. (m. 20.03.1894)

1895 – A fost inaugurat podul peste Dunăre de la Cernavodă, proiectat şi construit de inginerul Anghel Saligny

1911 – S-a născut scriitorul William Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1983 (romane „Împăratul muştelor”, „Cădere liberă”) (m. 19.06.1993)

1916 – Prima acţiune de luptă antiaeriană a armatei române, soldată cu respingerea unui atac aerian şi nimicirea unui avion inamic în zona Flămânda

1919 – A luat fiinţă Opera Româna din Cluj

1919 – A luat fiinţă clubul de fotbal Universitatea Cluj-Napoca

1961 – A încetat din viaţă Lucia Sturdza-Bulandra, actrita, directoare de teatru si profesoara (n. 1873)

1973 – Carl al XVI-lea Gustav devine rege al Suediei.

1996 – Actorul Ştefan Mihăilescu-Brăila a încetat din viaţă la vîrsta de 71 de ani. Născut în 3 februarie 1925 la Brăila, el a jucat pe scena Teatrului Giuleşti (astăzi Odeon), la televiziune şi în numeroase filme. A cîştigat Premiul ACIN în 1984 pentru rolul din „Secretul lui Bachus”.

Articolul Podul istoric al României, testat cu preţul vieţii de creatorul lui apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original