Avram Gal intervine în scandalul de la Guvern: ,,Palatul Victoria a fost transformat în bastion de campanie și propagandă electorală PNL”

AVRAM GAL: În ultimele zile au ieșit la suprafață informații extrem de grave despre modul în care Guvernul României a fost transformat de premier in bastion de campanie și propagandă pentru alegerile interne din PNL.

Avram Gal intervine în scandalul de la Guvern: ,,Palatul Victoria a fost transformat în bastion de campanie și propagandă electorală PNL”

Documentul ajuns în presă relevă foarte limpede cum un angajat al guvernului, cu rang de consilier de stat, dădea directive propagandistice despre modul în care echipa de campanie PNL trebuie să relaționeze cu presa, ce să spună, cui să spună, sau cine din presă trebuie evitat. Parcurgând documentul respectiv , nici nu știu ce este mai grav: faptul că presa este tratată într-o manieră ce nu are a face cu un regim democratic, ori că toată această activitate privată, de campanie internă a PNL, este desfășurată de angajați plătiți din bani publici.
Ipocrizia, și dubla măsură au devenit normă pentru o parte a politicii și presei românești, însă indiferent de interese personale, simpatii, ori antipatii, este absolut imposibil să nu observi că pe o speță similară fostul președinte PSD, Liviu Dragnea, a fost trimis după gratii. Acum putem observa că mulți încearcă să-l cauționeze pe premierul în funcție doar pentru că face parte din “echipa câtigâtoare”, adică are în spate Cotroceniul și zone de putere oculte cu care este bine să nu te pui. Deși, inițial Florin Cîțu a negat autenticitatea acelui document, ulterior au urmat o serie de bâlbe ce au culminat cu o demisie la ceas de seară. Mioara Coman, consiliera premierului al cărei nume se regăsește pe documentul emis cu antetul guvernului a demisionat. Cu alte cuvine, de la Palatul Victoria ni se spune că nu a fost nicio problemă acolo, însă oficialul responsabil a fost subit îndepărtat din funcție. În mod evident cei implicați în această afacere sulfuroasă ar trebui deferiți justiției, dacă mai avem pretenția ca cineva să mai păstreze un respect minimal față de instituțiile acestui stat.
În același context, au ieșit la suprafață detalii cu privire la modul în care este tratată presa acreditată la guvern. Am putut afla de la jurnaliști cum s-au făcut grupuri de WhatsApp preferențiale în care numai cei de la publicațiile agreate primesc în timp util informații despre agenda premierului, ori alte informații de interes public, în vreme ce jurnaliștii incomozi, sunt obstrucționați să-și facă meseria. Nu trebuie uitat că cei afectați, ca ultimă consecință, sunt cetățenii, consumatorii de informație, care au dreptul fundamental să cunoască detalii despre activitatea celor aflați în demnități publice.
Toate aceste derapaje aduc atingere unor valori fundamentale, din sfera justiției, ori libertății presei, astfel că începem să ne punem serioase întrebări despre sănătatea democrației în România.

Citeste si: https://www.abcnewstransilvania.ro/politica/vicepresedintele-alde-avram-gal-romania-pare-ca-sufera-de-sindromul-titanic-pe-punte-se-canta-si-danseaza-iar-la-baza-vasul-a-inceput-sa-ia-apa/
 

Articol original

Neofit, mitropolitul care a devenit şef al guvernului şi i-a turnat apoi pe clericii revoluţionari paşoptişti

A doua zi, la 14 iunie 1948, a avut loc unirea guvernelor de la Izlaz şi Bucureşti, constituindu-se Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti, în urma abdicării domnitorului Gheorghe Bibescu.

În comunicatul dat presei de către noul guvern se spunea: „Fostul domn Gheorghe Bibescu, deşi a consfinţit drepturi ce românii recâştigară, simţindu-se însă cam slab de boală şi nemaiputând ţine cârma în mână, astăzi şi-a dat demisia, lepădându-se de toată puterea sa. Astăzi dar patria aflându-se în împrejurări grele, se numiră guvernul vremelnicesc mai jos însemnaţii români, cari sunt oameni ce s-au jertfit pentru patrie şi jură că şi astăzi să moară pentru dânsa”.

De teama unor interpretări denaturate şi tendenţioase din partea puterilor suzerană (Turcia) şi protectoare (Rusia), mitropolitul Neofit a fost ales preşedinte al Guvernului provizoriu. Din noul Guvern făceau parte: Ion Heliade-Rădulescu, Ştefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, iar ca secretari: C.A.Rosetti, Nicolae Bălcescu, Alexandru C. Golescu, precum şi Ion. C, Brătianu.

În aceeaşi zi,  Guvernul adoptă ca steag naţional, tricolorul revoluţionarilor. Primul steag tricolor al paşoptiştilor, cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste, a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii.

După înăbuşirea Revoluţiei de la 1848, mitropolitul Neofit a solicitat (ca mitropolit) restabilirea ordinii şi a contribuit la prinderea clericilor care se implicaseră în acţiuni revoluţionare, fapt ce a determinat să fie văzut ca o personalitate controversată. La 27 iulie 1849 s-a retras din scaunul de mitropolit.

Descoperă îţi prezintă semnificaţiile istorice ale zilei de 13 iunie:

1924 – La Berna, în Elveţia, a fost semnat un Acord relativ la creanţele elveţiene în România.

1930 – A fost constituit un guvern condus de Iuliu Maniu.

Citeşte şi Prinţul Suveran al masoneriei române, Jean Pangal, unul dintre cei mai controversaţi şi influenţi oameni ai României interbelice

 

Citeşte şi În timp ce îşi făcea ordine printre lucruri, un bătrân din Regatul Unit a făcut o descoperire inedită. ,,Nu m-am aşteptat să fie atât de valoroasă” – FOTO

 

1990 – În timpul dimineţii, în zona Pieţei Universităţii, poliţia a desfăşurat o amplă acţiune care a avut drept scop eliberarea zonei de greviştii foamei şi de demonstranţi. Au avut loc înfruntări între poliţie şi manifestanţi, fiind efectuate arestări. În cursul nopţii a fost restabilită ordinea de către unităţi militare.

1996 – Comisia pentru Căi şi Mijloace a Camerei Reprezentanţilor din Congresul american a aprobat o hotărâre care permite acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România pe bază permanentă, conform propunerii făcute de preşedintele american, Bill Clinton.

1996 – România a fost primită printre membrii Comitetului Franco-Austriac (CFA) pentru armonizarea economică în Europa.

2001 – România şi Franţa au decis să reînnoiască programul lor de cooperare bilaterală pentru încă patru ani şi să-şi extindă parteneriatul strategic.

2003 – Tratatul privind regimul frontierei de stat între România şi Ucraina a fost parafat, la Kiev, de secretarii de stat în Ministerele de Externe din cele două ţări, după finalizarea negocierilor între echipele de experţi.

2004 – Preşedintele Ion Iliescu l-a primit, la Palatul Cotroceni, pe omologul său chinez Hu Jintao, aflat în prima sa vizită de stat în România. Cei doi preşedinţi au semnat o declaraţie comună privind stabilirea unui parteneriat amplu de prietenie şi colaborare.

2006 – Compozitorul ungur născut în Transilvania, György Ligeti, una dintre cele mai mari figuri ale creaţiei muzicale din a doua jumătate a secolului XX, a murit la vârsta de 83 de ani, la Viena.

2006 – Actorul american de comedie Red Buttons, care a fost recompensat cu un premiu Oscar în 1958, pentru rolul din filmul „Sayonara”, în care a jucat alături de Marlon Brando, a decedat (n. februarie 1919).

2007 – Omul de afaceri Omar Hayssam a fost condamnat la 20 de ani de închisoare în procesul în care este acuzat de acte de terorism în legătură cu răpirea a trei jurnalişti români în Irak.

2009 – Mahmoud Ahmadinejad, a fost reales preşedinte al Iranului pentru un nou mandat.

Articolul Neofit, mitropolitul care a devenit şef al guvernului şi i-a turnat apoi pe clericii revoluţionari paşoptişti apare prima dată în Descopera.

Articol original

Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea

Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoşani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române.

Citeşte şi Abdicarea lui Carol al II-lea. Protejat de Mareşalul Antonescu, fostul rege a plecat din ţară cu 12 vagoane pline cu bogăţii şi cu Elena Lupescu

 

Citeşte şi Carol I, cel mai mare rege al românilor. Care a fost primul cuvânt pe care l-a rostit în limba română

 

Savant de renume mondial, a avut o activitate ştiinţifică prodigioasă, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai prolific istoric al românilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit pe bună dreptate cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Personalitate care a creat şcoală şi a dat direcţie culturii naţionale, s-a implicat activ în viaţa social-politică a ţării sale. S-a ambiţionat nu doar să scrie istorie, ci să şi facă istorie, într-o epocă de renaştere naţională.

Personalitate marcantă a culturii noastre naţionale, despre Nicolae Iorga nu se poate vorbi decât la superlativ despre grandioasele sale înfăptuiri, însă în politică s-a dovedit că nu sunt îndeajuns corectitudinea, entuziasmul şi credibilitatea personală.

Decepţionat de activitatea partidelor politice care s-au perindat la cârma ţării, animat de convingeri şi sentimente monarhice, Nicolae Iorga s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea vizând instaurarea unui regim care să se situeze deasupra partidelor politice. Regele dorea formarea unui guvern de „uniune naţională”, cu membri din cercul său apropiat, pe care să îi poată controla uşor . Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Constantin Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. Lista miniştrilor a fost alcătuită personal de Carol, iar Argetoianu a negociat cu I. G. Duca participarea PNL pe lista unei coaliţii de partide politice denumită Uniunea Naţională. Iorga a avut întrevederi cu toţi liderii politici, iar pe cea cu Iuliu Maniu o descria astfel: „Domnul Maniu mi-a făcut un discurs de pare că ar fi fost taică-meu. A fost ironic şi jignitor şi am să-i răspund tot aşa”.

În notele sale politice, Argetoianu relatează în detaliu modul cum fost alcătuit noul guvern: „Iorga intra ca o vijelie în casele oamenilor şi fără să zică bună ziua îi întâmpina cu un «eşti ministru», faţă de care interpelatul încerca să bâjbâie ceva ca «Bine, dar…». «Nici un dar. Eşti ministru. La ora 7 şi jumătate, la mine în casă în frac şi decoraţii. La ora 8 depunem jurământul.» Rămâneau viitorii miniştri cu gura căscată, pe mâna soţiilor, încântate, uitând să mai conducă până la uşă pe «domnul prim-ministru». Domnul prim-ministru, cu aripi la călcâie ca Hermes redivivus, zbura spre automobil, cu mine după el – şi la altul”. Aceste întâmplări au determinat opinia publică să afirme cu ironie că „Nicolae Iorga este prim-ministru în guvernul Argetoianu”. În campania electorală, Nicolae Iorga i-a acuzat necruţător pe naţional-ţărănişti cu privire la moştenirea guvernării. Realitatea de la guvernare s-a dovedit însă neîndurătoare cu marele om de cultură, într-un moment în care criza mondială ajunsese la punctul culminant. Pe 31 mai 1932, Nicolae Iorga a pus capăt tristei sale experienţe depunându-şi mandatul, iar din septembrie formaţiunea sa politică şi-a reluat denumirea iniţială de Partidul Naţionalist-Democrat.

El nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. N-a fost preocupat în alcătuirea unor programe de guvernare, ale căror idei să înflăcăreze şi să coaguleze forţele unui popor. Realitatea politică şi socială a acelei epoci s-a dovedit implacabilă cu personalitatea savantului, astfel că a sfârşit tragic, ciuruit de gloanţe, la margine de drum, într-o societate care nu a înţeles să aprecieze şi să respecte valorile sale.

Descoperă îţi prezintă semnificaţiile istorice pentru 18 aprilie:

1480 – S-a născut Lucrezia Borgia.

1848 – A avut loc adunarea politică a românilor ardeleni de la Blaj.

1878 – A fost încheiată, la Bucureşti, o Convenţie comercială româno-elenă.

1882 – S-a născut dirijorul american Leopold Stokowski.

1897 – A fost încheiată o Convenţie comercială între România şi Olanda.

1922 – România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.

1931 – S-a format un guvern condus de Nicolae Iorga.

1946 – A avut loc dizolvarea formală a Societăţii Naţiunilor.

 1947 – Guvernul britanic a hotărît reluarea relaţiilor comerciale cu România, după cel de al doilea război mondial.

1949 – Irlanda devine o republică independentă.

1951 – A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.

1955 – A murit fizicianul Albert Einstein, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1921. (n.1879)

 1966 – Mao Zedung lanseaza conceptul de „marea revoluţie culturală proletară”.

1980 – Rebublica Zimbabwe îşi proclamă independenţa.

1994 – A fost adoptat Legea impozitului pe venitul agricol.

1996 – Miniştrii Apărării ai României şi Ucrainei, Gheorghe Tinca şi Valeri Şmarov, au semnat un „Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România şi cel din Ucraina”.

1996 – Senatul a ratificat Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sînt căutate pentru acte de terorism.

2001 – Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.

2001 – A încetat din viaţă pictorul şi graficianul român Eugen Crăciun.

2002 – Fostul rege al Afganistanului, Mohammad Zaher Shah, s-a întors la Kabul, după 29 de ani de exil la Roma.

2002 – Producătorul de seringi de unică folosinţă Sanevit Arad a intrat în blocaj financiar.

2002 – A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki.

2003 – A încetat din viaţă regizorul, scenaristul şi poetul Emil Vladimirovich Loteanu, autorul celebrului film „Şatra”.

2007 – Google a lansat un instrument pentru protecţia drepturilor de autor, denumit „Claim your content”.

Sursa: Enciclopedia României

Articolul Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea apare prima dată în Descopera.

Articol original

Polițiștii vasluieni s-au săturat de bătaia de joc a guvernanților! ” Nu muncim în halate albe și la căldură, ca alții!”

S-A UMPLUT PAHARUL… Sute de polițiști vasluieni protestează împotriva modului în care Guvernul a decis înghețarea salariilor. Unii au curajul să spună lucrurilor pe nume și ies public cu declarații, alții vorbesc cu colegii, pe la colțuri. Și unii și alții sunt foarte nemulțumiți de faptul că li se taie din salarii, de la 1 ianuarie.

Un polițist a dorit să iasă public și să spună o serie de nemulțumiri cu care se confruntă mii de colegi de-ai săi, din toată țara. Omul legii arată spre beneficiile primite de medici și asistente, în timp ce polițiștilor, care stau pe teren, în frig, li se taie din lefuri.

„Până ce nu iese toată lumea în stradă, în toată țara, în același timp, fără a conta din ce sindicat facem parte, nu ne bagă nimeni în seamă. S-au obișnuit să ne lase să țipăm, fără să fie impresionați de doleanțele noastre.

Nimeni nu zice nimic. că nouă ne-au tăiat salariile, iar medicii primesc câte 100 de lei pe oră ca să administreze vaccinul. Oare, asta nu intră deja în fișa postului și în salariul de multe ori mai mare decât al polițiștilor?

Se zice că un drept câștigat este bun câștigat, dar când este câștigat pentru altii și mie îmi taie din venit nu pot fi de acord cu așa ceva și nimeni n-ar mai trebui să tacă, ci să spună lucrurilor pe nume. România este o țară, nu doar o instituție sanitară!!!

Aceeași scuză mereu, că pleacă medicii din țară și de asta le-au făcut salarii mari. Când se dă admitere la o școală MAI, agenți sau ofițeri, semnezi un acord prin care te obligi să muncești ca polițist timp de 10 ani, altfel vei plăti școlarizarea.

În Sănătate, de ce nu se procedează la fel?

Sa cauti scuze pentru favorizarea doar a unora și discriminarea celorlalți, este simplu. Politistul trebuie să facă și munca de birou și în teren.

Nu muncim în halate albe și la căldură, ca alții!!!”,

comentează polițistul.

Articol original

Bugetarii vasluieni au 15 zile libere, în 2021! Iată în ce zile nu veți merge la birou!

CALCULE… Am început anul 2021 cu două zile libere, așa cum se întâmplă an de an. Dar, am primit mai multe întrebări, câte zile vor fi – pentru bugetari, mai ales – în acest an? Ne-am interesat să vedem ce zile libere vor avea miile de bugetari vasluieni și am aflat că, în total, cu tot cu cele două zile de la începutul anului, vor fi 15 zile libere, în care nu se va merge la serviciu. Va fi ceva mai greu de realizat, ca în anii precedenți, „punți” între sărbători și week-end-uri, așa că trebuie să vă așteptați mai puțin la mini-concedii de 3-4 zile.

Zilele libere în 2021 sunt următoarele:

• 1 ianuarie, 2 ianuarie – Anul Nou, adică vineri și sâmbătă
• 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, care pică într-o zi de duminică
• 30 aprilie – Vinerea Mare,
• 2 -3 mai – Paște ortodox 2021
• 1 mai – Ziua Muncii
• 1 iunie – Ziua Copilului
• 20 iunie (duminică) – Rusalii, 21 iunie (luni) – A doua zi de Rusalii
• 15 august – Adormirea Maicii Domnului
• 30 noiembrie – Sfântul Andrei
• 1 decembrie – Ziua Națională a României
• 25 decembrie, 26 decembrie – Crăciunul

Potrivit prevederilor legale în vigoare, angajații care sunt nevoiți să lucreze inclusiv în zilele considerate libere, vor primi în plus la salariu, adică ziua lucrată va fi plătită dublu.

Până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul din sistemul bugetar, zilele lucrătoare pentru care se acordă zile libere, zile care precedă și/ sau care succedă zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, precum și zilele în care se recuperează orele de muncă neefectuate, prevede Codul Muncii.

Articol original

Conflictul comercial dintre China și Australia dovedește că cine irită Beijingul, plătește

Cu lumea anglo-saxonă aliată contra expansiunii chineze şi cu UE pregătindu-şi propria rezistenţă, guvernul de la Beijing se foloseşte de un război comercial cu Australia, de declaraţii belicoase şi chiar de trolling pe reţelele de socializare pentru a arăta că cine irită China, plăteşte.

China nu este doar principalul partener co­mercial al Australiei ci şi, din punctul de vedere al gu­ver­nului australian, o ameninţare pentru suvera­ni­tatea ţării, după cum scrie Reuters.

În octombrie, un oficial de top din guvernul chinez a declarat într-un interviu cu un reporter australian că „China este furioasă. Dacă faci din China duşmanul tău, atunci China va fi duşmanul tău“. Australia este una din primele ţări care s-au alăturat campaniei preşedintelui american Donald Trump de a limita activitatea companiilor chineze. Guvernul de la Canberra este primul care a interzis accesul companiei de tehnologie chineze Huawei la reţeaua 5G, în 2018.

O lege care previne amestecul străin în afacerile interne ale ţării

În acelaşi an, legiuitorii australieni au adoptat o lege care previne amestecul străin în afacerile interne ale ţării, măsură interpretată de mulţi ca având ca ţintă China. Relaţiile dintre cele două state s-au înrăutăţit şi mai mult după ce executivul australian a cerut o anchetă în privinţa originilor coronavirusului care produce COVID-19. Premierul australian Scott Morrison a mers până acolo încât a propus folosirea unor anchetatori independenţi cu puteri similare „inspectorilor de arme“. Newsroom, un site de ştiri neo-zeelendez, consideră acest lucru o greşeală catastrofală din partea lui Morrison. De atunci, relaţiile dintre Australia şi China s-au deteriorat încontinuu.

Au urmat alte şicanări reciproce, incluzând percheziţii la locuinţele din Australia ale unor jurnalişti chinezi, evacuarea unor jurnalişti australieni din China şi insulte la cel mai ridicat nivel. Beijingul a acuzat Australia de alimentarea „isteriei antichineze“, iar presa de stat din China l-a acuzat pe premierul Morrison că „participă fără să gândească la încercările administraţiei SUA de a presa China“, potrivit Mediafax.

Un asalt economic de amploare din partea Chinei asupra Australiei

Săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Afaceri Externe al Chinei Zhao Lijian a postat un tweet cu o poză trucată cu un soldat australian tăind gâtul unui copil afgan. Morrison a cerut Beijingului să-şi ceară scuze, iar China a răspuns cu un editorial în Global Times, un ziar al partidului comunist, cu titlul „Bunăvoinţa Chinei este inutilă în faţa răutăţii Australiei“. Alături de multe alte state, Australia a criticat modul în care China îi tratează pe musulmanii uiguri, cum Beijingul încearcă să suprime democraţia din Hong Kong şi activităţile militare chineze din Marea Chinei de Sud.

Aceste şicanări n-ar fi contat prea mult în ochii lumii dacă n-ar fi fost însoţite de ceea ce unii observatori consideră a fi un asalt economic de amploare din partea Chinei asupra Australiei. În urmă cu două săptămâni, Beijingul a impus tarife de peste 200% asupra importurilor de vin australian, după lansarea unei investigaţii antidumping asupra vinurilor exportate, lovind astfel cea mai mare piaţă a industriei de profil din Australia. Exportatorii acuză nu doar supraxatele, ci şi blocarea livrărilor în vama chineză. Anterior, China a lovit Australia oprind sau reducând importurile de carne de vită de la cinci mari fabrici de procesare, de cărbune, orz – tarifat suplimentar cu 80%, de cereale de la cel mai mare exportator de profil, de fructe de mare, zahăr, bumbac – 65% din producţia de bumbac australiană se duce de obicei în China, şi de lemn. Interzicerea importurilor de lemn din Queensland a fost justificată de autorităţile vamale chineze prin descoperirea unor insecte dăunătoare într-unul din transporturi.

Posibile planuri ale Beijingului de a opri neoficial importurile de făină

South China Morning Post a scris şi despre posibile planuri ale Beijingului de a opri neoficial importurile de făină. O parte din interdicţii iau forma unor recomandări făcute de guvern fabricilor sau cumpărătorilor. În unele cazuri, Beijingul susţine că perturbările din comerţ sunt cauzate de scăderea cererii de pe piaţa internă. În perioada 2019-2020, aproape 40% din bunurile exportate de Australia – peste 150 de miliarde de dolari – s-au dus în China, în timp ce doar 2% din bunurile chineze au ajuns în Australia, potrivit statisticii oficiale a Canberrei.

Sancţiunile chineze au afectat până acum o treime din exporturile Australiei în China. Beijingul se foloseşte tot mai mult de piaţa sa uriaşă ca de un levier pentru a extrage concesii politice şi creşte influenţa strategică. Australia are atuul dependenţei industriei oţelului din China de minereul său de fier.

Unii analişti spun că Trump, prin paralizarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, a permis Chinei să dezlănţuie un război comercial contra Australiei. În lumea post OMC, linia subţire dintre regulile comerţului internaţional şi politica puterii a fost ştearsă, remarcă World Politics Review.

Între timp, Australia lucrează la un tratat de apărare reciprocă cu Japonia, ţară pe care liderii chinezi o consideră un rival strategic. Iar Londra şi Washingtonul au anunţat că sprijină guvernul australian în lupta acestuia cu presiunile chineze.

Articolul Conflictul comercial dintre China și Australia dovedește că cine irită Beijingul, plătește apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original