Arheologii au descoperit locuința din secolul IX a unui rege anglo-saxon exilat. „Este cu adevărat remarcabil”

O locuință într-o peșteră considerată anterior o structură fără scop din secolul al XVIII-lea a fost identificată drept cea mai veche locuință domestică descoperită vreodată și Regatul Unit. Structura a fost cândva casa unui rege anglo-saxon exilat, cred arheologii.

În secolul XVIII, peștera Anchor Church din sudul Derbyshire era folosită de nobilimea locală pentru petreceri, iar până acum nu a fost considerată nimic mai mult.

Însă, arheologii cred acum că locuința din peșteră datează din urmă cu 1.200 de ani, cel mai probabil locuită de Eardwulf, care a fost înlăturat de la tronul regatului medieval Northumbria în 806 e.n. și a murit în 830 e.n.

Edmund Simons, investigatorul principal al proiectului, a copilărit într-o zonă înconjurată de locuințe în peșteri. „Sunt foarte dificil de înțeles și datat. M-au fascinat toată viață. Țin minte că am și căzut de pe una la vârsta de trei ani”, a spus Simons.

Simons este convins că regele Eardwulf a trăit aici ca un pustnic

Până acum, autoritățile au considerat că locuința în peșteră a fost lărgită în secolul XVIII. Însă, nu poate fi vorba de așa ceva, a precizat Simons. Totul despre peșteră, spre exemplu, îngustimea geamurilor, indică arhitectura saxonă.

„Nu este o peșteră naturală, nu pot să mă gândesc la un proces natural care poate face pereți, uși, geamuri și piloni”, a explicat Simons.

O legendă locală leagă situl de Sfântul Hardulph, anterior cunoscut drept regele Eardwulf, iar Simons crede că acesta este adevărul. Simons este convins că Eardwulf a trăit aici ca un pustnic, într-un loc în care inamicii săi îl puteau supraveghea, în peșteri care au fost construite sau lărgite pentru a-l găzdui.

„Probabil cel mai vechi interior domestic intact din Regatul Unit”

Termenul de „pustnic” ar putea evoca imaginea unui bătrân cu barbă care se hrănește cu nuci și fructe în singurătate completă. În realitate, a precizat Simons, „acesta este un om care ar fi avut discipoli și ar fi fost considerat sfânt în timpul vieții sale”, a explicat arheologul, potrivit The Guardian.

Descoperirea reprezintă „probabil cel mai vechi interior domestic intact din Regatul Unit”. „Avem biserici din această perioadă însă nu am descoperit unde dormeau, mâncau și se rugau oamenii. Aici, avem exact asta. Este cu adevărat remarcabil”, a adăugat Simons.

Echipa de cercetători mai crede că peșterile au fost modificate în secolul XVIII, atunci când a fost menționat că Sir Robert Burdett „a modificat structura astfel încât el și prietenii săi să poată lua cina în încăperile sale răcoroase și romantice”. Modificările au inclus și lărgirea intrărilor pentru ca domnișoarele bine îmbrăcate să poată avea acces.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un cimitir anglo-saxon, care conținea o comoară uriașă, a fost descoperit de arheologi

Rămășițele unui lider anglo-saxon ar putea răsturna tot ce știm despre acea perioadă

Arheologii au descoperit un cimitir anglo-saxon  care surprinde trecerea la creștinism

Biserică veche de 1.000 de ani, construită de Otto cel Mare, descoperită în Saxonia

Articolul Arheologii au descoperit locuința din secolul IX a unui rege anglo-saxon exilat. „Este cu adevărat remarcabil” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Carol I, cel mai mare rege al românilor. Care a fost primul cuvânt pe care l-a rostit în limba română

Rigoare, sobrietate si tenacitate – acestea au fost cuvintele de ordine pentru primul rege al Romaniei. Inconjurat de o stralucita pleiada de oameni politici, Carol a facut istorie indeplinind destinul national al Romaniei: independenta si modernizarea.

Citeşte şi Principesa Margareta, mesaj de Ziua Regalităţii: ”Regii au contribuit la crearea României moderne”

 

Citeşte şi Regele Mihai, ultimul rege al României – VIDEO

 

Comandant suprem al armatelor romano-ruse in asediul Plevnei din timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cu o contributie decisiva in acelasi razboi, Carol s-a incoronat rege in 1881, purtand cu nedisimulata mandrie coroana de otel turnata din metalul unuia dintre tunurile turcesti capturate la Grivita.

Un rege pentru Romania

Destinul i-a zambit Romaniei atunci cand doar un miracol a facut ca inlaturarea miseleasca a lui Alexandru Ioan Cuza de pe tronul reunit al Moldovei si Munteniei sa nu se transforme intr-un dezastru pentru toti romanii. Clasa politica romaneasca, in frunte cu guvernul provizoriu condus de prim-ministrul Ion Ghica, se vedea nevoita atunci sa infrunte actiunile in forta ale Miscarii Separatiste din Moldova si nemultumirile taranilor care credeau ca prin exilarea lui Cuza, Legea rurala din 14/26 august 1864 ( Lege prin care peste 400.000 de familii de tarani fusesera improprietarite cu terenuri agricole) avea sa fie anulata. Mai mult, situatia parea sa fi scapat complet de sub control in momentul in care Imperiului Otoman si-a masat o mare parte a efectivelor militare la sudul Dunarii, anuntand o interventie in forta sub pretextul ca Unirea Principatelor Romane nu era recunoscuta decat sub Alexandru Ioan Cuza.

Intr-o atare stare de fapt, singura salvare a Romaniei parea, asa cum chiar Cuza propusese, alegerea unui principe strain in fruntea tarii, un principe care sa aduca tara, prin originile si prin influenta sa, sub protectia marilor natiuni europene. Abil politician, I.C. Bratianu, artizanul aducerii pe tron al lui Carol I, ii cere sfatul lui Napoleon al III-lea, iar in urma intrevederii dintre monarhul francez si delegatia din Romania se anunta numele primului rege care ar fi urmat sa urce pe tronul de la Bucuresti… Filip al Belgiei, conte de Flandra. Membru al impozantei familii regale de Orleans, Filip ar fi reprezentat apropierea de Franta, sora mai mare a Romaniei – asa cum era vazuta in acea perioada – si ar fi putut aduce, in viziunea oamenilor politici ai vremii, influenta celei mai liberale Constitutii din lume, cea belgiana.

Citeşte continuarea aici!

Descoperă vă prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 10 mai:

1503 – Cristofor Columb a descoperit Insulele Cayman, pe care le-a denumit Las Tortugas, datorită numeroaselor broaşte ţestoase care se găseau acolo

1774 – A murit Ludovic al XV-lea, rege al Franţei, denumit „Cel Mult Iubit” (n. 1710)

1824 – A fost inaugurat muzeul National Gallery din Londra

1858 – A avut loc Conferinţa reprezentanţiilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Prusia, Rusia, Turcia şi regatul Sardiniei) de la Paris, privind organizarea Principatelor Române

1877 – Senatul României votează proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman, recunoscută prin Tratatul de la Berlin din 1878

1881 – Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen este încoronat Rege al României (1881-1914), după ce anterior fusese Principe al României (1866-1881)

1894 – S-a născut Elvira Popescu, actriţă de teatru şi film, directoare de scenă. Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Unele dintre spectacolele în care a jucat au depăşit 2000 de reprezentaţii, ceea ce rămâne o performanţă rareori egalată de alţi actori şi/sau actriţe (d. 11 decembrie 1993).

1899 – S-a născut Fred Astaire, dansator, coregraf, actor şi cântăreţ american (d. 1987)

1940 – Winston Churchill este numit prim-ministru al Marii Britanii

1971 – A murit Mihail Jora, compozitor şi dirijor, membru titular al Academiei Române. A fost profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti. A scris numeroase lieduri, pe versuri ale marilor poeţi români. Uniunea Criticilor Muzicali îi poartă numele şi organizează anual la Bucureşti „Concursul Naţional de Interpretare Muzicală Mihail Jora”. Numele Mihail Jora îl poartă şi Studioul de Concerte al Palatului Radio, cea mai mare sală de concerte simfonice şi corale din România (n. 2 august 1891).

1994 – Nelson Mandela a depus jurământul, devenind primul preşedinte de culoare al Africii de Sud

Articolul Carol I, cel mai mare rege al românilor. Care a fost primul cuvânt pe care l-a rostit în limba română apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cassander, regele nemilos al Macedoniei din umbra lui Alexandru cel Mare

Cassander a fost rege al Macedoniei și a trăit în timpul secolului al IV-lea î.Hr. Cassander a fost fiul lui Antipater, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare.

În timpul campaniei lui Alexandru împotriva Imperiului Ahemenid, Cassander a rămas cel mai probabil în Europa, având în vedere că tatăl său devenise regent în Macedonia. În urma morții tatălui său, Cassander a devenit unul dintre diadohi și a luptat pentru controlul imperiului fragmentat al lui Alexandru. Cassander era nemilos din punct de vedere politic și a avut succes atunci când a venit vorba de controlul teritoriilor sale.

Din păcare pentru Cassander, acesta nu a fost capabil să creeze o dinastie. La scurt timp după moartea sa, familia lui Cassander, Antipatrid, a pierdut controlul Macedoniei în fața lui Demetrius I Poliorcetes, membru al dinastiei Antigonid.

Cassander a fost fiul lui Antipater, unul dintre cei mai importanți generali ai Macedoniei

Cassander a fost născut în jurul anului 358 î.Hr. Cassander a fost fiul lui Antipater, unul dintre generalii macedoneni care au slujit sub comanda lui Perdiccas III și Filip al II-lea al Macedoniei, predecesorii lui Alexandru cel Mare. După asasinarea lui Filip din 336 î.Hr., Antipater a devenit unul dintre cei mai importanți generali ai Macedoniei. Alături de Parmenion, un alt general de încredere al lui Filip, Antipater s-a asigurat că Alexandru cel Mare îl va urma pe tatăl său ca rege al Macedoniei. Doi ani mai târziu, Alexandru cel Mare și-a început campania împotriva Imperiului Ahemenid. Antipater a primit titlul de general al Europei și a fost lăsat la conducerea Macedoniei.

Totuși, Antipater avea să piardă în curând încrederea lui Alexandru cel Mare. Asta s-a întâmplat din cauza conflictului dintre general și Olympias, mama lui Alexandru. Cea din urmă a început să trimită scrisori fiului său pentru a se plânge de comportamentul lui Antipater. Inițial, Alexandru cel Mare a ignorat plângerile, însă în cele din urmă și-a pierdut răbdare. Astfel, în 324 î.Hr., atunci când regele s-a întors la Babilon din India, acesta i-a ordonat lui Antipater să vină spre Est. Un alt general, Craterus, a fost trimis cu 11.500 de veterani pentru a-l înlocui ca general al Europei.

Cassander a fost acuzat că a fost trimis de tatăl său pentru a-l otrăvi pe rege

Cu toate acestea, Antipater nu s-a supus ordinelor lui Alexandru cel Mare. În schimb, și-a trimis fiul, Cassander, la Babilon într-o misiune diplomatică. Asta ar fi fost încercarea lui Antipater de a-l convinge pe Alexandru să-l păstreze în poziția sa. Chiar și așa, regele a văzut-o ca pe o confirmare a plângerilor mamei sale, ceea ce a dus la eșecul misiunii. Astfel, Antipater și familia sa au pierdut încrederea lui Alexandru cel Mare, potrivit Ancient Origins.

În 323 î.Hr., Alexandru cel Mare a murit subit în Babilon. Din cauza dușmăniei dintre Alexandru și Antipater, Cassander a fost acuzat că a fost trimis de tatăl său pentru a-l otrăvi pe rege. În orice caz, moartea lui Alexandru a însemnat că înlocuirea lui Antipater cu Craterus nu a mai avut loc. Moartea lui Alexandru a fost folosită și de greci ca o oportunitate de a se revolta împotriva domniei macedonene.

Cassander nu a reușit să creeze o dinastie de lungă durată

Grecii au luptat împotriva lui Antipater, însă, în ciuda succesului inițial împotriva Macedoniei, grecii au pierdut războiul, în urma înfrângerii decisive din bătalia de la Crannon din 322 î.Hr.

În urma înfrângerii lui Antigonus, imperiul său a fost divizat între Lysimachos și Seleucus I Nicator. Pe de altă parte, Cassander a ajuns conducător al Macedoniei. Totuși, Cassander nu s-a putut bucura mult timp de domnia sa. Acesta a murit în cele din urmă de edem în 298 î.Hr. Cassander a fost urmat inițiat de unul dintre fii săi, Filip al IV-lea, care a murit un an mai târziu. Apoi, Cassander a fost urmat de doi frați mai tineri, Antipater II și Alexandrul al V-lea, care au condus împreună Macedonia până în 294 î.Hr. Cei doi regi s-au dovedit a fi slabi, iar într-un final a izbucnit războiul.

În cele din urmă, Cassander nu a reușit să creeze o dinastie care să dureze după moartea sa. Probabil tocmai din cauza acestui eșec, importanța dinastiei Antipatrid în istoria de termen lung a perioadei elenistice nu va putea fi niciodată comparabilă cu dinastia Ptolemeică sau Imperiul Seleucid.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a ajuns Zeus regele zeilor în mitologia greacă

Omul care a făcut din regele Ludovic al XIV unul dintre cei mai puternici monarhi. Cum îi pedepsea pe cei care fabricau lucruri proaste

O descoperire recentă dezvăluie cât de minuțios a fost planul de execuție a lui Anne Boleyn, pus la punct de Henric al VIII-lea

Hirohito, împăratul care a domnit 62 de ani. După ce a permis atrocităţile totalitare s-a supus generalului american Douglas MacArthur

Articolul Cassander, regele nemilos al Macedoniei din umbra lui Alexandru cel Mare apare prima dată în Descopera.

Articol original

Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea

Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoşani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române.

Citeşte şi Abdicarea lui Carol al II-lea. Protejat de Mareşalul Antonescu, fostul rege a plecat din ţară cu 12 vagoane pline cu bogăţii şi cu Elena Lupescu

 

Citeşte şi Carol I, cel mai mare rege al românilor. Care a fost primul cuvânt pe care l-a rostit în limba română

 

Savant de renume mondial, a avut o activitate ştiinţifică prodigioasă, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai prolific istoric al românilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit pe bună dreptate cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Personalitate care a creat şcoală şi a dat direcţie culturii naţionale, s-a implicat activ în viaţa social-politică a ţării sale. S-a ambiţionat nu doar să scrie istorie, ci să şi facă istorie, într-o epocă de renaştere naţională.

Personalitate marcantă a culturii noastre naţionale, despre Nicolae Iorga nu se poate vorbi decât la superlativ despre grandioasele sale înfăptuiri, însă în politică s-a dovedit că nu sunt îndeajuns corectitudinea, entuziasmul şi credibilitatea personală.

Decepţionat de activitatea partidelor politice care s-au perindat la cârma ţării, animat de convingeri şi sentimente monarhice, Nicolae Iorga s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea vizând instaurarea unui regim care să se situeze deasupra partidelor politice. Regele dorea formarea unui guvern de „uniune naţională”, cu membri din cercul său apropiat, pe care să îi poată controla uşor . Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Constantin Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. Lista miniştrilor a fost alcătuită personal de Carol, iar Argetoianu a negociat cu I. G. Duca participarea PNL pe lista unei coaliţii de partide politice denumită Uniunea Naţională. Iorga a avut întrevederi cu toţi liderii politici, iar pe cea cu Iuliu Maniu o descria astfel: „Domnul Maniu mi-a făcut un discurs de pare că ar fi fost taică-meu. A fost ironic şi jignitor şi am să-i răspund tot aşa”.

În notele sale politice, Argetoianu relatează în detaliu modul cum fost alcătuit noul guvern: „Iorga intra ca o vijelie în casele oamenilor şi fără să zică bună ziua îi întâmpina cu un «eşti ministru», faţă de care interpelatul încerca să bâjbâie ceva ca «Bine, dar…». «Nici un dar. Eşti ministru. La ora 7 şi jumătate, la mine în casă în frac şi decoraţii. La ora 8 depunem jurământul.» Rămâneau viitorii miniştri cu gura căscată, pe mâna soţiilor, încântate, uitând să mai conducă până la uşă pe «domnul prim-ministru». Domnul prim-ministru, cu aripi la călcâie ca Hermes redivivus, zbura spre automobil, cu mine după el – şi la altul”. Aceste întâmplări au determinat opinia publică să afirme cu ironie că „Nicolae Iorga este prim-ministru în guvernul Argetoianu”. În campania electorală, Nicolae Iorga i-a acuzat necruţător pe naţional-ţărănişti cu privire la moştenirea guvernării. Realitatea de la guvernare s-a dovedit însă neîndurătoare cu marele om de cultură, într-un moment în care criza mondială ajunsese la punctul culminant. Pe 31 mai 1932, Nicolae Iorga a pus capăt tristei sale experienţe depunându-şi mandatul, iar din septembrie formaţiunea sa politică şi-a reluat denumirea iniţială de Partidul Naţionalist-Democrat.

El nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. N-a fost preocupat în alcătuirea unor programe de guvernare, ale căror idei să înflăcăreze şi să coaguleze forţele unui popor. Realitatea politică şi socială a acelei epoci s-a dovedit implacabilă cu personalitatea savantului, astfel că a sfârşit tragic, ciuruit de gloanţe, la margine de drum, într-o societate care nu a înţeles să aprecieze şi să respecte valorile sale.

Descoperă îţi prezintă semnificaţiile istorice pentru 18 aprilie:

1480 – S-a născut Lucrezia Borgia.

1848 – A avut loc adunarea politică a românilor ardeleni de la Blaj.

1878 – A fost încheiată, la Bucureşti, o Convenţie comercială româno-elenă.

1882 – S-a născut dirijorul american Leopold Stokowski.

1897 – A fost încheiată o Convenţie comercială între România şi Olanda.

1922 – România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.

1931 – S-a format un guvern condus de Nicolae Iorga.

1946 – A avut loc dizolvarea formală a Societăţii Naţiunilor.

 1947 – Guvernul britanic a hotărît reluarea relaţiilor comerciale cu România, după cel de al doilea război mondial.

1949 – Irlanda devine o republică independentă.

1951 – A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.

1955 – A murit fizicianul Albert Einstein, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1921. (n.1879)

 1966 – Mao Zedung lanseaza conceptul de „marea revoluţie culturală proletară”.

1980 – Rebublica Zimbabwe îşi proclamă independenţa.

1994 – A fost adoptat Legea impozitului pe venitul agricol.

1996 – Miniştrii Apărării ai României şi Ucrainei, Gheorghe Tinca şi Valeri Şmarov, au semnat un „Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România şi cel din Ucraina”.

1996 – Senatul a ratificat Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sînt căutate pentru acte de terorism.

2001 – Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.

2001 – A încetat din viaţă pictorul şi graficianul român Eugen Crăciun.

2002 – Fostul rege al Afganistanului, Mohammad Zaher Shah, s-a întors la Kabul, după 29 de ani de exil la Roma.

2002 – Producătorul de seringi de unică folosinţă Sanevit Arad a intrat în blocaj financiar.

2002 – A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki.

2003 – A încetat din viaţă regizorul, scenaristul şi poetul Emil Vladimirovich Loteanu, autorul celebrului film „Şatra”.

2007 – Google a lansat un instrument pentru protecţia drepturilor de autor, denumit „Claim your content”.

Sursa: Enciclopedia României

Articolul Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea apare prima dată în Descopera.

Articol original

Se împlinesc 182 de ani de la naşterea primului rege al României – Carol I

Rigoare, sobrietate şi tenacitate – acestea au fost cuvintele de ordine pentru primul rege al României. Înconjurat de o strălucită pleiadă de oameni politici, Carol a facut istorie îndeplinind destinul naţional al României: independenţa şi modernizarea.

Citeşte şi Ziua în care Carol al II-lea pune total capăt democraţiei în România

 

Citeşte şi Mareşalul Averescu, eroul care a reprimat însă răscoala ţăranilor şi l-a ajutat pe Carol al II-lea să instaureze dictatura

 

Comandant suprem al armatelor romano-ruse în asediul Plevnei din timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cu o contribuţie decisivă în acelaşi război, Carol s-a încoronat rege în 1881, purtând cu nedisimulată mândrie coroana de oţel turnată din metalul unuia dintre tunurile turceşti capturate la Griviţa.

Destinul i-a zambit României atunci când doar un miracol a făcut ca înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza de pe tronul reunit al Moldovei şi Munteniei să nu se transforme într-un dezastru pentru toţi românii. Clasa politică, în frunte cu guvernul provizoriu condus de prim-ministrul Ion Ghica, se vedea nevoită atunci să înfrunte acţiunile în forţă ale Mişcării Separatiste din Moldova şi nemulţumirile ţăranilor care credeau că prin exilarea lui Cuza, Legea rurală din 14/26 august 1864 ( Lege prin care peste 400.000 de familii de ţărani fusesera împroprietărite cu terenuri agricole) avea sa fie anulată. Mai mult, situaţia părea să fi scăpat complet de sub control în momentul în care Imperiului Otoman şi-a masat o mare parte a efectivelor militare la sudul Dunării, anunţând o intervenţie în forţa sub pretextul că Unirea Principatelor Române nu era recunoscută decât sub Alexandru Ioan Cuza.

Singura salvare a României părea alegerea unui principe străin în fruntea ţării, un principe care să aducă ţara, prin originile şi prin influenţa sa, sub protecţia marilor naţiuni europene. Cel mai potrivit pentru această misiune s-a dovedit Carol Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet, al doilea fiu al prinţului prusac Carol Anton.

Absolvent al Şcolii de Cadeţi din Munster şi al Şcolii de Artilerie din Berlin, Carol era un ofiţer încercat, demn de originile sale prusace, care participase cu succes la cel de al doilea Război din Schleswig, război purtat între Austria şi Prusia pe de o parte şi Danemarca. Disciplinat, călit în arta războiului, abil diplomat, ofiţer cu o largă apreciere în rândul propriilor soldati, Carol îşi manifestase din start intenţia de a prelua tronul Principatelor, menţionând că supunerea faţă de sultan nu reprezenta un impediment atât de mare şi că acesta va fi înlăturat la momentul oportun.

România îşi câştigase principele pe care şi-l dorise, şi asta spre surprinderea întregii Europe, care vedea mai degrabă o apropiere a acesteia de Franţa, decât de Germania.

Citeşte mai multe despre povestea regelui Carol I AICI

Descoperă vă prezintă şi alte semnificaţii istorice ale zilei de 10 aprilie

1925 – Scriitorul F. Scott Fitzgerald a publicat romanul „Marele Gatsby”

1938 – A avut loc încorporarea Austriei de către Germania.

1994 – Comitetul Naţional al Partidului Socialist al Muncii, alcătuit din 220 de delegaţi, a desemnat prin vot persoanele pentru funcţiile de conducere a partidului. Preşedinte a rămas Ilie Verdeţ, iar Adrian Păunescu a fost ales prim-vicepreşedinte al partidului.

1994 – Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Tratatul de aderare la Comunitatea Statelor Independente şi la Uniunea Economică, documente semnate anterior de preşedintele Mircea Snegur.

1995 – A avut loc, la Luxemburg, prima sesiune a Consiliului de asociere România-Uniunea Europeană şi reuniunea miniştrilor de Externe ai ţărilor asociate la Uniunea Europeană. Şefii diplomaţiilor din cele şase state est-europene asociate la Uniunea Europeană au solicitat celor 15 miniştri de Externe ai Uniunii să accelereze procedurile pentru ratificarea Cartei Albe, care descria legislaţia necesară integrării în piaţa unică.

1997 – A avut loc vizita la Bucureşti a preşedintelui Comisiei Europene, Jacques Santer care a promis, în cursul unui discurs rostit în faţa Parlamentului României, sprijinul Comisiei pentru programul de reforme al Cabinetului Ciorbea.

1998 – A avut loc vizita în Statele Unite ale Americii a ministrului român de Externe, Andrei Pleşu, unde acesta a avut o serie de discuţii cu secretarul american de stat, Madeleine Albright, privind problema admiterii României în NATO.

2002 – Filmul „Filantropica” a obţinut Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Paris.

2007 – Naveta rusească Soyuz TMA-10, avându-l la bord pe cel de-al cincilea turist spaţial, americanul Charles Simonyi, şi doi astronauţi ruşi, Fedor Iurtşikin şi Oleg Kotov, a arimat la Staţia Spaţială Internaţională (ISS).

2009 – Fostul şef al Diviziei Generale Contraspionaj Paul Iordache, eliberat din funcţie în urma scandalului Timofte-KGB, a fost numit interimar în funcţia de adjunct la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul MAI

2010 – Un avion Tupolev 154, la bordul căruia se afla preşedintele polonez Lech Kaczynski, s-a prăbuşit la aterizare într-o pădure din apropiere de Smolensk, în vestul Rusiei, provocând moartea tuturor persoanelor aflate la bord

2010 – A murit scriitorul constănţean George Vasilievici (n. 3 iunie 1978)

Sursă: Medifax

Articolul Se împlinesc 182 de ani de la naşterea primului rege al României – Carol I apare prima dată în Descopera.

Articol original

O nouă descoperire în peștera Movile, ecosistemul unic în lume aflat pe teritoriul României. Cine este „Regele Peșterii”

Adânc într-o peșteră din România, unde concentrațiile de oxigen sunt aproape la jumătatea nivelului cu care suntem noi obișnuiți și sulful este pretutindeni, cercetătorii sunt în căutare de semne de viață.

Aici, un ecosistem unic în lume s-a format în ciuda condițiilor nefavorabile cauzate de bacteriile chemosintezei care consumă dioxid de carbon (CO2) și metan. Organismul uman nu ar rezista într-un astfel de mediu, însă noi cercetări publicate în jurnalul ZooKeys dezvăluie că acest peisaj extrem de neplăcut are un conducător, anume un miriapod troglobiont (organism care trăiește exclusiv în peșteri). „Bestia” măsoară doar 52 de centimetri în lungime, însă este cel mai mare locuitor al peșterii descoperit până acum.

Cryptops speleorex, după cum a fost denumit, înseamnă „Regele Peșterii”.

5 milioane de ani într-un întuneric fără sfârșit

Peștera Movile a fost izolată pentru prima oară de lumea exterioară în neogen, cu aproximativ 5,5 milioane de ani în urmă, și a rămas așa până la descoperirea sa în 1986, atunci când o echipă de muncitori români căuta un loc pentru construirea unei centrale electrice. Ar fi ușor de crezut că un astfel de loc, izolat de lumea exterioară și care conține condiții ostile, ar putea fi lipsit de viață, însă la scurt timp oamenii au descoperit că peștera găzduia propriul său tip de viață.

Până acum, cercetătorii au descoperit în peșteră 35 de specii, printre care un scorpion de apă troglobiont, păianjeni araneomorfi și lipitori, iar oamenii de știință se așteaptă să găsească și altele.

Animalul descoperit este un prădător veninos

Echipa care a identificat miriapodul și a descoperit „Regele Peșterii” a început investigarea creaturii având dubii privind teoriile care sugerează că peștera Movile este locuită de specii de suprafață răspândite în Europa. Specimenul a fost colectat de speologii Șerban Sârbu și Alexandra Maria Hillebrand, iar apoi trimis la oamenii de știință dr. Varpu Vahtera (Universitatea Turku din Finlanda), prof. Pavel Stoev (Muzeul Național de Istorie Naturală din Bulgaria) și dr. Nesrine Akkari (Muzeul de Istorie Naturală din Austria), potrivit IFL Science.

„Rezultatele noastre au dezvăluit că miriapodul din Movile este diferit din punct de vedere morfologic și genetic, astfel sugerând că a evoluat de-a lungul a milioane de ani într-un taxon cu totul nou care este mai bine adaptat la viața din întunericul fără sfârșit. Miriapodul descris de noi este un prădător veninos, de departe cel mai mare dintre animalele din peșteră descrise anterior”, au scris cercetătorii în studiul lor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Singurul loc de pe planetă unde viaţa ar continua şi după un atac nuclear se află în România. De ce este accesul interzis

Aspretele, o fosilă vie și cea mai rară specie de pește din Europa, a fost redescoperit într-un râu din România

Vânătoarea pentru două specii de gâscă, suspendată de judecători în România

Cum au apărut „șmecherul” și „carnetul de șmecher” în România?

Articolul O nouă descoperire în peștera Movile, ecosistemul unic în lume aflat pe teritoriul României. Cine este „Regele Peșterii” apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Abdicarea lui Carol al II-lea. Protejat de Mareşalul Antonescu, fostul rege a plecat din ţară cu 12 vagoane pline cu bogăţii şi cu Elena Lupescu

Carol al II-lea (1893 – 1953) este cel mai controversat rege al României. După o tinereţe aventuroasă, în 1925 s-a despărţit de soţia sa Elena, a renunţat la drepturile de moştenitor al coroanei României şi s-a stabit la Paris, împreună cu Elena Wolf-Lupescu. „Eroticul ăsta e o primejdie şi pentru ţară şi pentru noi; să mulţumim Providenţei că putem scăpa de el”, i-a spus Ion I.C. Brătianu lui Gh. Tătărescu, puţin înainte de reuniunea de Consiliu de Coroană care lua act de renunţarea lui Carol.

Citeşte şi Povestea tragică a singurului german care a refuzat să îl salute pe Hitler

 

Citeşte şi Românul care a devenit primul om care a construit şi zburat cu un avion mai greu decât aerul

 

Regele Ferdinand l-a îndepărtat din Familia Regală şi l-a desemnat ca moştenitor pe tânărul său nepot, Mihai. Astfel, prima domnie a MS Regele Mihai I a început în 1927, după moartea bunicului Său, Regele Ferdinand I. Regele-copil a fost tutelat de o Regentă condusă de unchiul Său, Principele Nicolae al României.

După negocieri cu Iuliu Maniu, Carol s-a întors în ţară pe 6 iunie 1930 şi a fost proclamat rege după două zile. Deşi promisese că renunţă la relaţia cu Elena Wolf, a exilat-o pe regina-mamă Elena şi şi-a adus iubita la Bucureşti.

Anii săi de domnie 1930 – 1940 au fost marcaţi pe de-o parte de o creştere economică şi de o dezvoltare culturală, dar pe de altă parte de o destrămare a democraţiei. A influenţat cursul vieţii politice prin manipularea partidelor politice şi, în final, prin suprimarea lor.

Executarea lui Codreanu

Una dintre forţele ostile lui Carol a fost Mişcarea legionară condusă de Corneliu Codreanu, mişcare ce înregistra tot mai multă popularitate, graţie formelor sale neobişnuite de manifestare: sprijin dat ţărănimii în gospodărie, tabere de muncă în construcţii. Dar actele de violenţă, atacurile antisemite şi criticile acerbe aduse partidelor, au determinat luarea de măsuri împotriva legionarilor. Războiul faţiş dintre rege şi harismaticul Codreanu s-a accentuat odată cu succesul electoral din 1937 al legionarilor care ajunseseră a treia forţă în ţară. O forţă pe care Carol avea să o decapiteze în noaptea de 29/30 noiembrie 1938 când a ordonat execuţia lui Codreanu, aflat deja sub arest la închisoarea Jilava. Motivul este poate cel invocat de Armand Călinescu în însemnările sale: regele dorea să rămână singurul interlocutor posibil al lui Hitler, în eventualitatea orientării politicii româneşti spre Germania.

În 1938, Regele Carol al II-lea a dizolvat partidele politice, a abolit constituţia şi a instaurat un  regim de autoritate monarhică.
Pe acest fond, treptat, regimul său îşi pierde sprijinul de care se bucurase instituţia monarhică în România până atunci, astfel că, în 10 ani, situaţia devine foarte grea.

În acest context, a apărut în prim plan figura generalului Ion Antonescu. Deşi era un cunoscut adversar al şefului statului, Antonescu era considerat de Carol singura persoană capabilă să restabilească ordinea în ţară la acel moment. Generalul se bucura de autoritate în cadrul armatei, avea încrederea Gărzii de Fier, iar Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu nu manifestau o opoziţie vehementă faţă de persoana acestuia. Pe 4 septembrie 1940, regele îl numeşte pe Antonescu în funcţia de preşedinte a Consiliului de miniştri. În seara imediată numirii în funcţie, generalul i-a cerut lui Carol să-l investească cu puteri depline. Deşi iniţial a refuzat, pe la orele 03:50 din dimineaţa zilei de 5 septembrie, regele a semnat decretul prin care Ion Antonescu, prim-ministrul României, era învestit cu puteri depline în stat.

Totodată, este abrogată Constituţia din 27 februarie 1938 şi sunt dizolvate Corpurile legiuitoare. Pe fondul continuării manifestaţiilor publice, pe la orele 21:30, Antonescu îi cere lui Carol să abdice, avertizându-l că în cazul unui refuz el nu mai răspundea de securitatea persoanei şi anturajului regal.

Antonescu i-a protejat de legionari

Într-o atmosferă extrem de tensionată, în dimineaţa zilei de 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a a semnat un manifest în care aprecia: „Azi, zile de vitregie nespusă îndurerează ţara, care se găseşte în faţa unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut şi crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care ştiu cât de mult îl iubiţi, grelele sarcini ale domniei”. Generalul Antonescu a semnat imediat un decret-lege în care se afirma că: „Având în vedere actul de abdicare a M.S. regelui Carol al II-lea”, succesiunea la tron revenea Marelui Voievod Mihai. În consecinţă, acesta a fost invitat să depună jurământul. Când a semnat aghiotanul, Mihai încă dormea, iar când a pus mâna pe receptor i s-a comunicat: „Majestatea Voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare”. Spre după amiază, Mihai a depus jurământul prin care devenea din nou rege al României.

Generalul Antonescu i-a promis lui Carol al II-lea protecţie împotriva legionarilor despre care toată lumea ştia că juraseră răzbunarea lui Codreanu.

Astfel, în dimineaţa zilei de 7 septembrie 1940, Carol al II-lea a plecat din ţară însoţit de Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu, cu un tren special alcătuit din 12 vagoane, încărcate cu obiecte din patrimoniul Coroanei, tablouri de mari maeştri, ca Tizian, Rubens şi Rembrandt, sute de goblenuri, bijuterii, armuri ce decorau pereţii palatelor regale de la Pelişor şi Peleş. Un grup de legionari au tras focuri de armă asupra trenului regal dar nu au reuşit să-l oprească.

Carol al II-lea şi Elena Lupescu au locuit în Statele Unite ale Americii, Brazilia şi Portugalia. A murit la 4 aprilie 1953, fiind înmormântat în capela Regilor Portugaliei din Estoril. Din 2003, rămăşiţele pământeşti ale Regelui Carol al II-lea au fost aduse la Curtea de Arges, acolo unde sunt înmormântaţi şi predecesorii săi.

Descoperă vă prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 6 septembrie:

1683 – A încetat din viaţă Jean Baptiste Colbert, om politic ce a deţinut mai multe funcţii în timpul regelui Ludovic al XIV-lea, printre care şi aceea de controlor general al finanţelor. Datorită politicii fiscale aplicate, a reuşit să consolideze puterea economică a Franţei, (n. 29 august 1619).

1766 – S-a născut omul de ştiinţă John Dalton, cunoscut ca unul dintre părinţii fizicii moderne; a studiat o anomalie a vederii în perceperea culorii, pe care el însuşi o avea (daltonism) şi a formulat prima teorie atomică (1808) (m. 27 iulie 1844)

1817 – S-a născut Mihail Kogălniceanu, om politic, istoric, prim-ministru al României între anii 1863 şi 1865, ministru de externe în anul 1876 şi între anii 1877 şi 1879. (m. iunie 1891)
Advertisement

1819 – S-a născut scriitorul Nicolae Filimon. Opera sa „Ciocoii Vechi şi noi” a marcat un moment decisiv în evoluţia romanului românesc (m.18 martie 1865)

1837 – S-a născut Charles Jacques Bouchard, fiziolog, membru de onoare străin al Academiei Române (m. 2 martie 1915)

1907 – A încetat din viaţă poetul Sully Prudhomme (René-Francois Armand Prudhomme), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1901. (poezie – „Stances et poèmes”, „Les Vaines Tendresses”, „Le Bonheur”; proză – „Que sais-je?”, „La Vraie religion selon Pascal’) (n. 16 martie 1839)

1937 – A încetat din viaţă poetul Alexandru Călinescu (n. 13 februarie 1907)

1997 – Au avut loc funerariile prinţesei Diana, moartă într-un accident de maşină la Paris. A fost căsătorită cu Charles, Prinţ de Wales, moştenitorul tronului Regatului Unit, cu care a avut doi fii: Prinţul William şi Prinţul Henry.

1998 – A încetat din viaţă regizorul japonez Akira Kurosawa, supranumit „împăratul cinematografiei japoneze” („Cei şapte samurai”, „Fortăreaţa ascunsă”) (n. 23 martie 1910)

2007 – A încetat din viaţă celebrul tenor italian Luciano Pavarotti (n. 1935)

Articolul Abdicarea lui Carol al II-lea. Protejat de Mareşalul Antonescu, fostul rege a plecat din ţară cu 12 vagoane pline cu bogăţii şi cu Elena Lupescu apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original