Tehnica de editare genetică CRISPR, un succes în blocarea reproducerii virusului SARS-CoV-2 în celule umane

Oamenii de știință au folosit cu succes tehnologia de editare genetică CRISPR pentru a bloca transmiterea virusului SARS-CoV-2 în celule umane infectate, potrivit unui nou studiu care ar putea deschide calea pentru tratamente împotriva COVID-19.

Cercetările au fost publicate în jurnalul Nature Communications. Oamenii de știință din Australia au explicat că tehnologia a fost eficientă împotriva transmiterilor virale în testele de laborator, adăugând că speră să înceapă studii pe animale în curând.

Tehnologia CRISPR, care permite cercetătorilor să modifice secvențele din ADN și funcțiile genetice, s-a arătat deja promițătoare în eliminarea codurilor genetice care declanșează dezvoltarea cancerului la copii.

Echipa a folosit o enzimă, CRISPR-Cas13b, care se leagă de secvențele ARN relevante de pe noul coronavirus și degradează genomul de care virusul are nevoie pentru a se reproduce în interiorul celulelor umane.

„Tehnica CRISPR a funcționat de fiecare dată”

De asemenea, echipa a instruit enzima CRISPR să recunoască virusul SARS-CoV-2, a precizat Sharon Lewin, autor principal al studiului și cercetător la Institutul Peter Doherty pentru Infecție și Imunitate din Australia.

„Odată ce virusul a fost recunoscut, enzima CRISPR s-a activat și a descompus virusul. Am țintit diferite părți ale virusului, părți care sunt foarte stabile și nu se schimbă și părți care sunt extrem de schimbătoare. Tehnica a funcționat de fiecare dată”, a adăugat Lewin.

Totodată, tehnica a reușit să oprească reproducerea virală în mostre de variante ale coronavirusului, precum Afla. Deși mai multe vaccinuri împotriva COVID-19 sunt deja disponibile, opțiunile de tratament sunt puține și doar parțial eficiente, potrivit Science Alert.

„Opțiunile actuale sunt limitate și reduc riscul de deces cu doar 30%”

Lewin a mai spus că folosirea tehnicii CRISPR în medicină la scară largă va fi posibilă „peste ani, nu luni”. Totuși, oamenii de știință au insistat că tehnica ar putea fi folositoare în lupta cu noul coronavirus.

„Încă avem nevoie de tratamente mai bune pentru oamenii care sunt internați în spital din cauza COVID-19. Opțiunile actuale sunt limitate și reduc riscul de deces cu doar 30%”, a adăugat Lewin.

Potrivit lui Lewin, tratamentul ideal ar fi un antiviral simplu, administrat oral, pe care pacienții l-ar primi imediat ce sunt depistați pozitiv cu infecția cu noul coronavirus. Astfel, pacienții nu ar dezvolta o formă severă de boală, iar sistemele de sănătate nu ar mai fi sub presiune.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O terapie bazată pe tehnologia de editare genetică CRISPR a redus colesterolul cu 57%

Tehnologia CRISPR poate fi folosită pentru a distruge cancerul

Un experiment de editare genetică CRISPR a embrionilor umani s-a sfârșit cum nu se poate mai prost

Identificarea vulnerabilităţilor genetice ale leucemiei cu ajutorul CRISPR

Articolul Tehnica de editare genetică CRISPR, un succes în blocarea reproducerii virusului SARS-CoV-2 în celule umane apare prima dată în Descopera.

Articol original

Biologii au „readus la viață” genul unor celule ciudate și galbene, uitat timp de 140 de ani

Adânc în țesuturile actiniilor, coralilor și meduzelor există celule ciudate și galbene care diferă din punct de vedere genetic de animalele marine.

După mai bine de un secol de la desemnarea acestor celule la un gen acum uitat, un nou studiu a „readus la viață” denumirea și a descris șase noi specii din întreaga lume.

„Având în vedere că echipa noastră este alcătuită din oameni de știință din șapte țări, am putut colecta toate aceste mostre în timpul pandemiei. Acest studiu evidențiază modul în care spiritul descoperirii științifice aduce oamenii împreună, chiar și în vremuri de restriște”, a explicat Todd LaJeunesse, biolog și autor coordonator al noului studiu, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, SUA

Descrise pentru prima oară în 1881, celulele galbene au fost inițial clasificate în genul Zooxanthella de către omul de știință Karl Brandt. De asemenea, Brandt a introdus termenul „zooxanthellae”, care este folosit în mod colocvial chiar și astăzi.

Genul Philozoon, nefiind folosit niciodată, a fost uitat

Cu toate acestea, un alt cercetător, un scoțian numit Patrick Geddes, investiga aceste celule galbene în același timp. În 1882, fără să vadă cercetările lui Brandt, Geddes a descoperit că celulele nu erau doar separate de animalele în care se aflau, dar și faptul că acestea erau benefice, astfel având un rol simbiotic.

Genul stabilit de Geddes pentru a clasifica aceste celule a fost Philozoon, din cuvintele grecești „a iubi ca un prieten” și „animal”. Din păcate, Brandt a fost primul, astfel că genul Philozoon, nefiind folosit niciodată, a fost uitat odată cu trecerea timpului.

Acum, savanții știu prea bine că aceste microorganisme ciudate studiate de Geddes și Brandt sunt dinoflagelate fotosintetice, adică alge unicelulare aflate în simbioză cu alte ființe marine, precum coralii, din familia Symbiodiniaceae.

În cadrul noului studiu, cercetătorii au analizat mai îndeaproape celulele galbene, folosind date genetice, geografice și morfologice pentru a stabili poziția pe care ar trebui să o ocupe pe arborele filogenetic.

„Viața găsește o cale de a persista și prolifera”

După ce au stabilit că aceste creaturi trebuie clasificate într-un nou gen, cercetătorii au readus genul Philozoon în prim-plan cu două specii vechi și șase specii noi, potrivit Science Alert.

„Am rectificat genul Philozoon Geddes și două dintre speciile sale, P. medusarum și P. actiniarum, și am descris șase noi specii”, a scris echipa în noul studiu.

Echipa a mai scris că genul Philozoon poate fi găsit în habitate marine temperate de la mici adâncimi din întreaga lume, inclusiv Marea Mediterană, estul Australiei, Noua Zeelandă și Chile.

„Având în vedere că majoritatea algelor din familia Symbiodiniaceae au fost considerate tropicale, fiind cruciale pentru formarea de recife de corali, descoperirea și descrierea acestor noi specii în ape reci evidențiază capacitatea acestora de a evolua și trăi într-o varietate de condiții ecologice. Viața găsește o cale de a persista și prolifera”, a mai explicat LaJeunesse.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Celulele canceroase crescute în laborator diferă foarte mult de cele care apar în corpul uman

Gena defectă care încetinește celulele creierului

Un consum prea mare de sare ar putea afecta celulele sistemului imunitar

Cercetări post-mortem dezvăluie diferențe clare ale celulelor creierului la oamenii care suferă de depresie

Articolul Biologii au „readus la viață” genul unor celule ciudate și galbene, uitat timp de 140 de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

Creierul uman are foarte multe în comun cu testiculele. Ce au aflat cercetătorii despre aceste organe

Știți acea vorbă care spune că bărbații gândesc deseori cu organele genitale? Ei bine, această vorbă tocmai a căpătat un nou sens. Un studiu recent a descoperit numeroase similarități între creierul bărbaților și testicule.

„Creierul și testiculele au cel mai mare număr de proteine în comun, în comparație cu alte țesuturi umane”, a explicat o echipă de oamenii de știință coordonați de Bárbara Matos de la Universitatea din Aveiro, Portugalia.

Deși creierul are un rol extrem de complex (ne controlează corpurile, primește și interpretează semnalele de organele senzoriale, gândește, simte), testiculele umane au doar două funcții principale, anume producerea de lichid seminal și hormoni.

Studiile anterioare au sugerat că există legături între disfuncția sexuală și tulburări ale creierului, dar și între inteligență și calitatea lichidului seminal. Bineînțeles, astfel de legături nu înseamnă prea multe de unele singure, însă acum o echipă de cercetători din Portugalia și Regatul Unit a găsit o explicație pentru motivul pentru care aceste legături ar putea exista.

Creierul și testiculele au nevoie de multă energie pentru procese extrem de elaborate

Oamenii de știință au comparat proteine de la 33 de tipuri de țesut, inclusiv inimă, intestine, ovare, cervix și placentă, descoperind că testiculele și creierul împărtășesc 13.442 de proteine. Descoperirea este confirmată și prin studiile genetice care au arătat că aceste organe aflate la mare distanțe unul de altul împărtășesc cel mai mare număr de gene dintre toate organele din corp.

Matos și colegii săi au descoperit că proteinele împărtășite sunt în mare parte implicate în dezvoltarea țesutului și comunicarea celulară. Aceste proteine împărtășite au logică dacă luăm în considerare faptul că aceste țesuturi sunt extrem de similare.

Creierul și testiculele au nevoie de multă energie pentru a desfășura procese extrem de elaborate precum gândirea și producerea a milioane de spermatozoizi în fiecare zi. Așadar, ambele organe au celule specializate pentru a susține neuronii care lucrează din greu în creier și celulele germinale din testicule.

De asemenea, chiar dacă sunt celule cu scopuri foarte diferite, neuronii funcționează în mod similar cu spermatozoizii. Ambele celule au sarcini importante. Celulele creierului transmit neurotransmițători între ele, iar, în cazul spermatozoizilor, același process este folosit pentru a elibera factori de fertilizare importanți.

Cum au ajuns două organe atât de diferite să împărtășească atât de multe?

Descoperirile ridică multe semne de întrebare. Cum au ajuns două organe atât de diferite să împărtășească atât de multe? Cercetătorii suspectează că ar fi vorba de faptul că ambele organe sunt influențate de procesul de speciație, scrie Science Alert.

La fel cum animalele separate de milioane de ani de evoluție și care au evoluat la mii de kilometri depărtare unele față de altele pot dezvolta aceleași trăsături, la fel se poate întâmpla și în cazul diferitelor grupuri de țesuturi din corpul uman.

Deși proprietarii de testicule ar putea să nu fie prea încântați de aceste revelații biologice, restul dintre noi s-ar putea gândi că descoperirea este cât se poate de logică. Însă, înainte să ne entuziasmăm prea mult, această descoperire înseamnă că și creierul femeilor împărtășește aceleași similarități cu testiculele.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce loviturile în testicule provoacă dureri abdominale?

De ce bărbaţii au penisuri mari dar testicule mici?

Conform unui nou studiu, primatele mai ”arătoase” au şi testicule mai mici

Barba este mai murdară chiar şi decât un câine, iar mărimea ei este invers proporţională cu mărimea testiculelor, conform unor studii controversate

Articolul Creierul uman are foarte multe în comun cu testiculele. Ce au aflat cercetătorii despre aceste organe apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cum ne putem proteja pielea de razele UV, mai ales după luni întregi de stat în casă din cauza pandemiei

După o iarnă îndelungată și odată cu relaxarea restricțiilor împotriva COVID-19, mulți speră ca în această vară să se bucure din plin de vremea frumoasă.

Totuși, aceste schimbări ale stilului de viață înseamnă că este mai important ca niciodată ca oamenii să nu subestimeze riscurile prezentate de soare.

Leziunile pielii cauzate de soare sunt asociate atât cu apariția cancerului de piele, cât și cu îmbătrânirea prematură a pielii. În ambele cazuri, vinovatul este radiația ultravioletă (UV). Invizibile pentru ochiul uman, deși pot fi văzute de multe animale, precum renii, razele UV se află chiar dincolo de capătul violet al spectrului vizibil al luminii.

Unul dintre motivele pentru care razele UV sunt atât de dăunătoare este faptul că energia lor poate fi absorbită de ADN-ul din celulele noastre, astfel provocând deteriorarea acestuia. Dacă celula nu este capabilă să repare aceste leziuni ale ADN-ului, asta poate duce la schimbări sau mutații genetice, care la rândul lor pot duce la apariția cancerului. Având în vedere faptul că sunt situate chiar pe suprafața corpului, celulele pielii sunt principala țintă pentru razele UV.

Bronzul arată că pielea ta a fost deteriorată

Corpul uman beneficiază de o anumită protecție împotriva acestor efecte dăunătoare. Mecanismele moleculare din celulele noastre sunt capabile să detecteze și să repare leziunile asupra ADN-ului înainte ca acestea să poată provoca mutații.

Atunci când celulele pielii detectează deteriorarea ADN-ului, celulele declanșează semnale de alarmă care sunt trimise celulelor producătoare de pigmenți pentru a le spune să înceapă să producă mai mult pigment. Producerea acestui pigment, numit melanină, provoacă bronzul.

Așadar, bronzul arată că pielea ta a fost deteriorată. Protecția pe care o oferă bronzul ar fi echivalentă cu un factor de protecție solară de aproximativ 4, potrivit Science Alert.

Este deosebit de important să folosim diferite forme de protecție solară

Dacă suntem expuși la o cantitate crescută de raze UV, atunci cantitatea de leziuni asupra ADN-ului poate copleși mecanismul de apărare al celulelor. Din fericire, celulele afectate au și o ultimă strategie de apărare. Acestea își pot declanșa propria moarte, procesul fiind numit apoptoză. Astfel, celulele grav afectate, care ar putea deveni cancerigene, sunt eliminate din organism înainte de a face rău corpului.

Însă, uneori, aceste mijloace de apărare nu sunt suficiente, iar deteriorarea pielii cauzată de razele UV poate duce la cancer de piele.

Tocmai de aceea, este deosebit de important să folosim diferite forme de protecție solară, precum pălării, haine și loțiuni cu factor de protecție solară de 20 sau mai mult. De asemenea, trebuie să luăm mereu în considerare cât de mult timp vom petrece în aer liber. Razele UV sunt cele mai puternice între orele 11:00 și 15:00. Respectarea unor măsuri simple de precauție înseamnă că toată lumea se va putea bucura de soare în siguranță după luni întregi de stat în casă.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cercetătorii avertizează că blocarea luminii solare ar putea avea efecte nedorite asupra Pământului

De ce conține Solar Orbiter, satelitul trimis să observe Soarele, praf de oase carbonizate

Soarele artificial din Coreea de Sud a strălucit mai puternic decât o stea, pentru un interval mai lung decât până acum

Soarele nostru a intrat într-un nou ciclu și ar putea fi unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată

Articolul Cum ne putem proteja pielea de razele UV, mai ales după luni întregi de stat în casă din cauza pandemiei apare prima dată în Descopera.

Articol original