O creatură bizară cu dinți din abundență este un animal complet unic și nedescris până acum

Faceți cunoștință cu Ophiojura, un animal bizar din adâncurile mărilor pe care oamenii de știință de la Muzeul de Istorie Naturală din Franța l-au descoperit în 2011, în timp ce explorau vârful unui munte izolat numit Banc Durand, la 500 de metri sub valuri și la 200 de kilometri est de Noua Caledonie, în sud-vestul Oceanului Pacific.

Fiind un expert în animalele de mare adâncimi, Tim O’Hara a știut imediat că animalul era cu adevărat special atunci când l-a văzut pentru prima oară în 2015.

Creatura are opt brațe, fiecare cu o lungime de 10 centimetri și șiruri de cârlige și spini, dar și dinți spectaculoși. Analizele microscopice au dezvăluit o abundență de șiruri de dinți ascuțiți care căptușesc fiecare maxilar, despre care cercetătorii cred că sunt folosite pentru a prinde și a sfărâma prada.

Un animal complet unic și nedescris până acum

O’Hara și colegii săi au publicat un studiu în jurnalul Proceedings of the Royal Society B care arată că Ophiojura reprezintă într-adevăr un tip de animal complet unic și nedescris până acum. Aceasta este ultima specie cunoscută a unei descendențe antice, precum celacantul sau tuatara.

Oamenii de știință au comparat ADN-ul de la serie de specii marine diferite și au ajuns la concluzia că Ophiojura este separată de cele mai apropiate rude vii ale sale prin aproximativ 180 de milioane de ani de evoluție. Asta înseamnă că cel mai recent strămoș comun al lor a trăit în Triasic sau Jurasicul timpuriu, atunci când dinozaurii abia începeau să se răspândească pe planetă.

Încă o dovadă a originilor antice ale creaturii

De atunci, strămoșii lui Ophiojura au continuat să evolueze, ajungând în cele din urmă la situația de astăzi, în care animalul este singurul supraviețuitor cunoscut dintr-o descendență evolutivă care datează din urmă cu 180 de milioane de ani, potrivit Science Alert.

În mod uimitor, cercetătorii au găsit oase fosilizate mici care seamănă cu noua specie în roci din Jurasic (vechi de 180 de milioane de ani) din nordul Franței, ceea ce este încă o dovadă a originii lor antice.

Oamenii de știință obișnuiau să numească „fosile vii” animalele precum Ophiojura, însă denumirea nu este foarte corectă. Organismele vii nu rămân înghețate în timp de milioane de ani fără să se schimbe deloc. Strămoșii lui Ophiojura ar fi continuat să evolueze, în moduri foarte subtile, în ultimii 180 de milioane de ani.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O creatură bizară și acoperită cu buline a eșuat pe o plajă din Carolina de Nord

„O grămadă încâlcită” găsită pe o plajă din SUA este, de fapt, o creatură marină ciudată

O misterioasă creatură „roșie” cu multe brațe, descoperită eșuată pe o plajă. Despre ce specie ar fi vorba

Creatura din ocean care îi îngrozește pe marii rechini albi

Articolul O creatură bizară cu dinți din abundență este un animal complet unic și nedescris până acum apare prima dată în Descopera.

Articol original

Peștii care comunică prin semnale electrice și își planifică pauzele într-un mod similar oamenilor

Pălăvrăgeală constantă nu este cea mai bună metodă de comunicare. Un repaus înainte de a spune ceva important îi poate face pe cei din jur să asculte și să fie mai atenți la ceea ce spui. Iar asta nu este un truc pe care doar oamenii l-au descoperit.

Broaștele și păsările folosesc pauzele în comunicarea lor, iar, după cum se pare, „peștii-elefant” (Gnathonemus petersii) folosesc tăcere în moduri similare.

Sub apă, acești pești de apă dulce comunică prin pulsuri slabe de electricitate, iar noi cercetări au arătat că informațiile trimise de pești sunt marcate prin pauze bine puse la punct.

Atunci când au fost așezați în perechi, „peștii-elefant” au generat în mod activ pauze în semnalele electrice înainte să trimită o explozie de pulsuri electrice. În izolare, peștii au făcut asta mult mai puțin, ceea ce sugerează că este o trăsătura a comunicării speciei.

Astfel de momente de liniște ar împiedeca pești din jur să devină atât de obișnuiți cu fluxul constant de semnale electrice și să nu mai poată auzi ceea ce se spune. În schimb, o pauză de aproximativ o secundă ar putea permite unui „pește elefant” să primească viitoare mesaje.

Primul studiu care propune un model celular pentru aceste pauze

„Descoperirile noastre arată că exploziile de semnale au tendința să aibă loc imediat după pauze, iar acest comportament este similar cu oamenii care fac o pauză înainte de a transmite un mesaj cu un conținut ridicat de informații”, au scris autorii studiului.

Aceasta nu este prima oară când cercetătorii observă cum „peștii-elefant” iau pauze în timpul comunicării prin semnale electrice. De fapt, alți pești electrici, fac același lucru în timpul ritualului de împerechere. Acestea fiind spuse, noul studiu este primul care propune un model celular care ar putea explica aceste pauze.

Folosind înregistrări intracelulare, cercetătorii au descoperit că, de fapt, creierul „peștilor-elefant” este mai ușor de stimulat după o scurtă perioadă de liniște, potrivit Science Alert.

„Interesant este faptul că intervalele de timp relevante pentru pauze în comunicarea umană sunt aproximativ similare cu cele din comunicarea electrică a peștilor-elefant, având loc într-un interval de sute de milisecunde până la secunde”, au adăugat oamenii de știință.

Fenomenul cunoscut drept „depresie sinaptică”

Asta sugerează un proces celular similar atât în creierul peștilor cât și în cel al oamenilor, iar autorii studiului cred că știu despre ce este vorba. Atunci când receptorii din creier sunt stimulați în continuu, sinapsele devin cu timpul tot mai slăbite, astfel reducând activitatea circuitelor senzoriale.

Fenomenul este cunoscut drept „depresie sinaptică” și este ceea ce permite creierul animalul să învețe care semnale sunt mai importante.

Atunci când cercetătorii au stimulat artificial creierul peștelui electric cu un semnal constant, aceștia au observat că circuitele senzoriale au produs răspunsuri tot mai slabe. O pauză scurtă, pe de altă parte, a permis neuronilor să se recupereze, „astfel maximizând impactul mesajelor senzoriale” atunci când comunicarea a fost reluată.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Populațiile de pești migratori au scăzut cu 76% în ultimii 50 de ani

Motivul pentru care evoluția a șters complet o parte a sistemului imunitar al acestor pești

Parazitismul sexual: Ritualul bizar de împerechere al peștilor pescari

Extinderea canalelor maritime duce la  popularea lor cu specii de pești invazive

Articolul Peștii care comunică prin semnale electrice și își planifică pauzele într-un mod similar oamenilor apare prima dată în Descopera.

Articol original

O nouă specie de dinozaur este cea mai mare găsită vreodată în Australia

O nouă specie de dinozaur descoperită în sud-vestul statului australian Queensland a fost recunoscută în mod oficial drept cea mai mare specie de dinozaur găsită vreodată în Australia și printre cele mai mari din lume.

Australotitan cooperensis, un dinozaur erbivor din familia cunoscută drept titanozauri, a trăit cel mai probabil între 92 și 96 milioane de ani în urmă, în timpul perioadei cretacice.

Avea o lungime între 25 și 30 de metri, o înălțime între 5 și 6,5 metri, un gât și o coadă foarte lungă, astfel că dinozaurul era similar cu bine-cunoscuții Brachiosaurus și Apatosaurus.

Poreclit Cooper, dinozaurul australian a fost descoperit inițial în apropiere de Cooper Creek în Bazinul Eromanga în 2007, însă a fost abia acum descris în mod științific de către paleontologii de la Muzeul Queensland și Muzeul de Istorie Naturală Eromanga.

Dinozaurul Cooper ar fi cântărit 67 de tone

Cercetătorii au găsit omoplații, oasele membrelor și cele pelvine, multe dintre acestea fiind în mare parte intacte. Zona izolată, dimensiunea și fragilitatea oaselor dinozaurului au contribuit la o întârziere a stabilirii în mod oficial că rămășițele au aparținut unei specii anterior necunoscute, a spus paleontologul Robyn Mackenzie.

„Oasele atât de mari și fragile au necesitat ani buni pentru a fi pregătite și curățate”, a precizat Mackenzie.

Mackenzie și soțul său au fondat Muzeulul de Istorie Naturală Eromanga, după ce oase de dinozaur au fost descoperite pe proprietatea familiei lor în 2006. De atunci, rămășițele a aproximativ 15 dinozauri au fost găsite proprietatea familiei.

Mackenzie a mai precizat, având în vedere lungimile și circumferințele membrelor dinozaurului Cooper, animalul ar fi cântărit 67 de tone, deși cifrele pot varia în funcție de metoda de estimare, scrie The Guardian.

Cel mai mare titanozaur cunoscut din lume

Un al doilea specimen Australotitan a fost găsit tot la Eromanga. George, după cum a fost poreclit, era mult mai mare decât Cooper. Lungimea estimată a femurului era de 2,2 metri, în comparație cu 1,9 metri pentru Cooper. Cu toate acestea, oasele lui Cooper erau mult mai fragmentate, ceea ce înseamnă că au fost mai dificil de studiat.

Cel mai mare titanozaur cunoscut din lume este Patagotitan, descoperit în America de Sud. Analizele au arătat că Australotitan era înrudit cu alte trei sauropode australiene, un grup de dinozauri care a inclus și titanozaurii. Cele trei specii au fost găsite în nordul regiunii, în Winton.

Dr. Scott Hocknull, paleontolog la Muzeul Queensland, a spus că este posibil ca cele patru specii să fi evoluat unele din altele în habitate diferite.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cadavrul unui bărbat dat dispărut, găsit în statuia unui dinozaur din Catalonia

Mozazaurii, prădătorii feroce de pe vremea dinozaurilor care dominau oceanele

Cofondatorul Neuralink vrea să creeze o lume Jurassic Park și specii noi de dinozauri

Un dinozaur fioros a terorizat Patagonia în trecut

Articolul O nouă specie de dinozaur este cea mai mare găsită vreodată în Australia apare prima dată în Descopera.

Articol original

De ce s-au schimbat atât de puțin crocodilii de pe vremea dinozaurilor până acum

Crocodilii sunt o specie foarte interesantă pentru oamenii de știință. Au rămas aproape la fel cu cei din perioadele istorice în care se plimbau și dinozaurii pe Terra. Cum evoluează, de fapt, această reptilă?

Crocodilii de astăzi arată foarte asemănător cu cei din perioada jurasică, acum aproximativ 200 de milioane de ani. Există, de asemenea, foarte puține specii în viață astăzi – doar 25. Alte animale, cum ar fi șopârle și păsări, au obținut o diversitate de multe mii de specii în același timp sau mai puțin.

Preistoria a văzut, de asemenea, tipuri de crocodil pe care nu le vedem în prezent, inclusiv giganți la fel de mari ca dinozaurii, mâncătorii de plante ori cei care trăiau în mare. În noua cercetare, publicată în revista Nature Communications Biology, oamenii de știință explică modul în care crocodilii urmează un model de evoluție cunoscut sub numele de „echilibru punctat”.

Cum au evoluat crocodilii, încă din perioada dinozaurilor

Rata evoluției lor este, în general, una lentă, dar ocazional evoluează mai repede, deoarece mediul s-a schimbat. În special, această nouă cercetare sugerează că evoluția lor accelerează atunci când clima este mai caldă și că mărimea corpului lor crește.

Autorul principal al studiului, dr. Max Stockdale, de la Școala de Științe Geografice a Universității din Bristol, SUA, a declarat: „Analiza noastră a folosit un algoritm de învățare automată pentru a estima ratele de evoluție. Rata evolutivă este cantitatea de schimbare care a avut loc într-un anumit timp, pe care o putem afla comparând măsurătorile din fosile și luând în considerare cât de vechi sunt.

Pentru studiul nostru am măsurat dimensiunea corpului, ceea ce este important, deoarece are legătură cu cât de repede cresc animalele, cât de multă hrană au nevoie, cât de mari sunt populațiile lor și cât de probabil vor dispărea”, informează Science Daily.

Constatările arată că diversitatea limitată a crocodililor și aparenta lor lipsă de evoluție este rezultatul unei rate evolutive lente. Se pare că crocodilii au ajuns la un corp care a fost suficient de eficient și de versatil încât să nu fie nevoie să-l schimbe pentru a supraviețui.

Cum au supraviețuit crocodilii, după ce au dispărut dinozaurii

Această versatilitate ar putea fi o explicație de ce crocodilii au supraviețuit impactului meteoritului la sfârșitul perioadei Cretacice, în care dinozaurii au pierit. Crocodilii prosperă în general mai bine în condiții calde, deoarece nu își pot controla temperatura corpului și necesită căldură din mediu.

Clima din epoca dinozaurilor a fost mai caldă decât este astăzi și asta poate explica de ce au existat mult mai multe soiuri de crocodil decât vedem acum. A putea extrage energie din Soare înseamnă că nu trebuie să mănânce la fel de mult ca un animal cu sânge cald ca o pasăre sau un mamifer.

Următorul pas pentru cercetarea echipei este de a afla de ce unele tipuri de crocodil preistoric au dispărut, în timp ce altele nu.

Vă invităm să citiți și:

O specie de crocodili dispărută se deplasa pe două picioare

Podul crocodililor, cea mai ciudată atracţie turistică din Costa Rica – VIDEO

Cercetătorii au pus crocodilii să asculte muzică clasică în timp ce se aflau într-un aparat RMN pentru a afla mai multe informaţii despre dinozauri

A fost descoperit cel mai vechi reprezentant al unei specii de crocodili. A trăit în urmă cu 170 de mii de ani şi era asemănător cu T. Rex

Articolul De ce s-au schimbat atât de puțin crocodilii de pe vremea dinozaurilor până acum apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

O nouă descoperire în peștera Movile, ecosistemul unic în lume aflat pe teritoriul României. Cine este „Regele Peșterii”

Adânc într-o peșteră din România, unde concentrațiile de oxigen sunt aproape la jumătatea nivelului cu care suntem noi obișnuiți și sulful este pretutindeni, cercetătorii sunt în căutare de semne de viață.

Aici, un ecosistem unic în lume s-a format în ciuda condițiilor nefavorabile cauzate de bacteriile chemosintezei care consumă dioxid de carbon (CO2) și metan. Organismul uman nu ar rezista într-un astfel de mediu, însă noi cercetări publicate în jurnalul ZooKeys dezvăluie că acest peisaj extrem de neplăcut are un conducător, anume un miriapod troglobiont (organism care trăiește exclusiv în peșteri). „Bestia” măsoară doar 52 de centimetri în lungime, însă este cel mai mare locuitor al peșterii descoperit până acum.

Cryptops speleorex, după cum a fost denumit, înseamnă „Regele Peșterii”.

5 milioane de ani într-un întuneric fără sfârșit

Peștera Movile a fost izolată pentru prima oară de lumea exterioară în neogen, cu aproximativ 5,5 milioane de ani în urmă, și a rămas așa până la descoperirea sa în 1986, atunci când o echipă de muncitori români căuta un loc pentru construirea unei centrale electrice. Ar fi ușor de crezut că un astfel de loc, izolat de lumea exterioară și care conține condiții ostile, ar putea fi lipsit de viață, însă la scurt timp oamenii au descoperit că peștera găzduia propriul său tip de viață.

Până acum, cercetătorii au descoperit în peșteră 35 de specii, printre care un scorpion de apă troglobiont, păianjeni araneomorfi și lipitori, iar oamenii de știință se așteaptă să găsească și altele.

Animalul descoperit este un prădător veninos

Echipa care a identificat miriapodul și a descoperit „Regele Peșterii” a început investigarea creaturii având dubii privind teoriile care sugerează că peștera Movile este locuită de specii de suprafață răspândite în Europa. Specimenul a fost colectat de speologii Șerban Sârbu și Alexandra Maria Hillebrand, iar apoi trimis la oamenii de știință dr. Varpu Vahtera (Universitatea Turku din Finlanda), prof. Pavel Stoev (Muzeul Național de Istorie Naturală din Bulgaria) și dr. Nesrine Akkari (Muzeul de Istorie Naturală din Austria), potrivit IFL Science.

„Rezultatele noastre au dezvăluit că miriapodul din Movile este diferit din punct de vedere morfologic și genetic, astfel sugerând că a evoluat de-a lungul a milioane de ani într-un taxon cu totul nou care este mai bine adaptat la viața din întunericul fără sfârșit. Miriapodul descris de noi este un prădător veninos, de departe cel mai mare dintre animalele din peșteră descrise anterior”, au scris cercetătorii în studiul lor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Singurul loc de pe planetă unde viaţa ar continua şi după un atac nuclear se află în România. De ce este accesul interzis

Aspretele, o fosilă vie și cea mai rară specie de pește din Europa, a fost redescoperit într-un râu din România

Vânătoarea pentru două specii de gâscă, suspendată de judecători în România

Cum au apărut „șmecherul” și „carnetul de șmecher” în România?

Articolul O nouă descoperire în peștera Movile, ecosistemul unic în lume aflat pe teritoriul României. Cine este „Regele Peșterii” apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original