Topul ţărilor cu cele mai mari zăcăminte de aur

Top ţări zăcăminte aur. Aurul a fost dintotdeauna privit ca fiind activul financiar suprem și ca o investiţie sigură, chiar şi în perioadele de criză economică sau de instabilitate financiară. Anual, la nivel mondial, se extrag aproximativ 3.500 de tone de aur, exploatarea metalului galben fiind o afacere extrem de profitabilă. Metalul galben este folosit atât la bijuterii sau la producţie de electronice, cât şi ca instrument de protecţie monetară sau ca investiţie financiară de refugiu cu riscuri mai reduse, chiar şi în perioadele de instabilitate.

Cei mai mari cumpărători de aur sunt băncile centrale care, în anul 2020, au achiziţionat peste 270 de tone. Nivelul achiziţiilor a fost însă influenţat în mod negativ de pandemia de coronavirus care a afectat întreaga lume. Comparativ, în 2018 şi 2019 băncile centrale au cumpărat nu mai puţin de 600 de tone.

În prezent, o uncie (28,34 grame) de aur costa puţin peste 1.800 de dolari

Topul ţărilor cu cele mai mari zăcăminte de aur

În ceea ce priveşte rezervele de aur la nivel mondial, clasamentul este condus de Australia şi Africa

Australia – 10.000 de tone

Australia este țara cu cele mai mari rezerve de aur din lume, acestea fiind estimate la aproximativ 10.000 de tone. Această ţară a fost al doilea cel mai mare producător de aur, după China, în anul 2019, după ce și-a crescut nivelurile de producție la 330 de tone.

Mina Cadia Valley din New South Wales este cea mai mare din ţară.

De asemenea, BHP, cea mai mare firmă minieră din lume, are sediul central în Melbourne, în timp ce a doua cea mai mare companie minieră, Rio Tinto, deţine mai multe mine în  Australia.

Cele mai mari zăcăminte de aur din lume se regăsesc în Australia, acestea fiind estimate la aproximativ 10.000 de tone

Rusia – 5.300 de tone

Rusia ocupă locul al doilea în clasamentul țărilor cu cele mai mari rezerve de aur din lume, cu 5.300 de tone, aproape jumătate din cantitatea deținută de Australia.

Deși este al treilea cel mai mare producător în 2019, producția sa a scăzut ușor, la 310 tone, de la 311 tone în 2018.

Mina de aur Olimpiada de la Polyus Gold din regiunea Krasnoyarsk din Siberia de Est este al treilea cel mai mare zăcământ de aur operațional din lume.

În plus, Rusia are 24 de milioane de uncii de rezerve de aur.

Mina de aur Olimpiada din Siberia de Est este al treilea cel mai mare zăcământ de aur operațional din lume

Africa de Sud – 3.200 de tone

Pe locul al treilea al topului celor mai mari rezerve de aur se află Africa de Sud, cu 3.200 de tone.

Aici se regăseşte mina de aur South Deep din Gold Field, care este cea mai mare instalație de acest gen din lume.

Până în 2006, Africa de Sud a fost cel mai mare producător de aur, iar în 1970 ţara a produs cele mai ridicate niveluri de aur din istorie, 995 de tone.

Însă, în prezent, a ajuns al doilea cel mai mare producător de aur din lume, după ce producția sa a scăzut de la 117 tone în 2018 la 90 de tone în 2019.

În Africa de Sud se regăseşte mina de aur South Deep din Gold Field, care este cea mai mare instalație de acest gen din lume

 Statele Unite – 3.000 de tone

Statele Unite deţin a patra cea mai mare rezervă de mine de aur din lume, estimată la 3.000 de tone.

În ciuda nivelurilor sale de producție, care au scăzut de la 226 de tone în 2018 la 200 de tone în 2019, este încă a patra cea mai mare națiune producătoare a acestui metal preţios.

Mina Carlin Trend din Nevada este a șasea cea mai mare instalație de aur din lume, în timp ce mina Barrez’s Cortez, care se află tot în Nevada, se situează pe locul 10 la nivel mondial.

În ciuda nivelurilor sale de producție, care au scăzut de la 226 de tone în 2018 la 200 de tone în 2019, SUA este încă a patra cea mai mare națiune producătoare de aur

Indonezia – 2.600 de tone

Indonezia ocupă locul cinci în clasamentul țărilor cu cele mai mari rezerve de aur din lume, cu 2.600 de tone.

Este al șaselea cel mai mare producător din lume, după ce producția sa a crescut semnificativ de la 135 de tone în 2018 la 160 de tone în 2019.

Mina Grasberg, din provincia Papua, este al doilea cel mai mare zăcământ de aur operațional din lume și a produs 2,69 milioane de uncii de metal în 2018.

Mina Grasberg din provincia Papua este al doilea cel mai mare zăcământ de aur operațional din lume

Aurul a fost dintotdeauna privit ca fiind activul financiar suprem și ca o investiţie sigură chiar şi în perioadele de criză economică sau de instabilitate financiară. În special în aceste perioade, prețul metalului galben a crescut extrem de mult, ajungând la noi niveluri record. Aşadar, aurul a fost şi va rămâne standard pentru stabilitate, preţul lui nefiind afectat de schimbări politice sau de probleme economice şi financiare. În plus, metalul galben este un activ lichid, putând fi convertit rapid în numerar.

Citeşte şi Metalele preţioase, refugiul investitorilor în vremuri de incertitudine

 

 

 

Articolul Topul ţărilor cu cele mai mari zăcăminte de aur apare prima dată în Jurnalul de Afaceri.

Articol original

Care a fost, de fapt, cel mai prost an din istoria omenirii

Cercetări recente arată că, de fapt, cel mai prost an din istoria omenirii este unul la care majoritatea oamenilor nici nu s-ar fi gândit. Cel mai prost an pentru umanitate a fost 536 e.n.

„A fost începutul uneia dintre cele mai proaste perioade pentru omenire. Ar putea fi chiar cel mai prost an din istorie”, a explicat Michael McCormick, arheolog la Universitatea Harvard.

Anul 536 a fost al zecelea an din domnia împăratului bizantin Iustinian I (numit și „cel Mare”). La acea vreme, încă nu se petreceau epidemii sau genocide neobișnuit de mari. Totuși, ceva ciudat avea loc pe cer. O ceață misterioasă și prăfuită apăruse și blocase lumina soarelui, cauzând temperaturile să scadă dramatic și producând haos în jurul lumii, de la secetă și foamete până la ninsoare în toiul verii în China.

Ce arată gheață din Antarctica sau copacii din Groenlanda?

Există dovezi care sugerează că erupțiile vulcanice catastrofale ar fi fost de vină, nu doar urmele rămase în gheața din Antarctica sau copacii din Groenlanda, dar și în efectele evenimentelor vulcanice de mai târziu, care au cauzat perioade devastatoare de foamete și răcirea planetei.

În anul 536 e.n., cenușa și resturile vulcanice, numite și „materialul piroclastic”, au fost amestecate în stratul de gheață, ceea indică un eveniment vulcanic uriaș. Gheața din Antarctica și Groenlanda au arătat dovezi ale unei alte erupții în 540 e.n., fapt ce ar fi prelungit suferința. Apoi, în 541, ciuma lui Iustinian s-a întâmplat, iar totul s-a schimbat.

Ce a provocat un declin al poluării cu plumb în jurul anilor 1349 – 1353?

Însă, în jur anului 640 e.n., oamenii de știință au observat semne ale reînnoirii gheții, anume plumbul. Desigur, poluarea cu plumb nu este nemaipomenită. Totuși, plumbul înseamnă că oamenii au început să mineze și să extragă argint din minereurile de plumb.

Apoi, a mai existat un vârf în 660 e.n. și încă unul în 695 e.n. Oamenii produceau monede din argint, potrivit Science Alert.

Pe scurt, economia trecea printr-o perioadă de recuperare, iar asta a durat doar o sută de ani. Interesant este că gheața mai arată și un declin al poluării cu plumb în jurul anilor 1349 – 1353. Asta coincide cu cronologia Ciumei Negre, iar oamenii de știință au folosit pandemia de ciumă bubonică drept indicator pentru a determina faptul că estimau în mod corect anii pentru evenimentele vulcanice și poluante.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Pietrele Îndrumătoare din Georgia, monumentul misterios care intrigă omenirea de zeci de ani

Schimbările climatice cauzate de omenire au dus la deplasarea axei Pământului în ultimele decenii

Omenirea își pierde abilitatea de a se reproduce. Ce este de vină pentru declinul ratei de fertilitate

Ce mesaje a trimis omenirea până acum extratereștrilor?

Articolul Care a fost, de fapt, cel mai prost an din istoria omenirii apare prima dată în Descopera.

Articol original

Sarea de Himalaya, din ce în ce mai populară

Originară din regiunea Punjab din Pakistan, sarea are o nuanță roz şi este folosită ca produs alimentar, pentru confecţionarea de produse decorative sau tratamente spa. Sarea este unul dintre cele mai apreciate condimente din lume, fără de care oamenii nu ar putea trăi. Organismul uman are nevoie de sare pentru a supravieţui, mai ales de sodiu. Cantitatea este însă una extrem de mică, mai exact vorbim de maximum 2.300 de miligrame de sodiu în fiecare zi.

Dacă nu consumăm sare, putem avea probleme de sănătate extrem de mari, acest lucru ducând la o afecţiune medicală denumită hiponatremie, care apare atunci când sodiul este prea diluat în corp, determinând suprasaturarea celulelor cu apă. Celulele inflamate aduc simptome precum durere de cap, greaţă, oboseală şi în unele cazuri extreme moarte.

Hiponatremia, generată de lipsa sării în organism, este o tulburare electrolitică, cu morbiditate și mortalitate crescută

Tipuri de sare

Există mai multe tipuri de sare: sare de masă, sare de mare, sare de Himalaya, sare kosher, grunjoasă sau celtică.

Cel mai comun tip de sare este cel de masă. Aceasta este extrasă din diferite mine, fiind una dintre cele mai rafinate tipuri de sare.

Un alt tip de sare este cel de mare, care se obţine prin evaporarea apei de mare. Sarea kosher este un tip de sare grunjoasă, are o structură cu cristale mari, fiind asemănătoare la gust cu sarea de masă, iar sarea celtică, originară din Franţa, este o sare care are o textură umedă şi o culoare cu tentă de gri. Sarea grunjoasă este formată 100% din clorură de sodiu și este unul dintre cele mai pure tipuri de sare. În ultima vreme, însă, sarea roz de Himalaya a devenit foarte populară.

Sarea de Himalaya

Sarea Himalaya provine din regiunea Punjab din Pakistan. Aceasta are adesea o nuanță roz, datorită urmelor de minerale, şi este folosită ca produs alimentar, pentru confecţionarea de produse decorative (lămpi din sare roz de Himalaya) și pentru tratamente spa.

Sarea roz de Himalaya este extrasă din a doua mină ca mărime din lume, localizată în Munţii Salt Range. Legendele spun că zăcămintele de sare din Himalaya au fost descoperite de armata lui Alexandru cel Mare, însă primele înregistrări ale zăcământului ar proveni de fapt de la poporul Janjua, în anii 1200. Sarea este exploatată din Salina Khewra şi este exportată, în cea mai mare parte, vrac. Ulterior, ea este procesată pentru consum în multe alte țări.

Din punct de vedere chimic, sarea de Himalaya este similară cu sarea de masă

Sarea de Himalaya este similară din punct de vedere chimic cu sarea de masă. Analiza unei probe de sare extrasă din Salina Khewra arată că între 96% și 99% este formată din clorură de sodiu, cu cantități diferite de minerale, cum ar fi calciu, fier, zinc, crom, magneziu și sulfat, toate aceste minerale având un nivel de sub 1%.

De ce a ajuns atât de populară sarea roz de Himalaya?

Interesul pentru sarea roz de Himalaya a crescut simţitor în anii ’90, după ce un biofizician din Germania, Peter Ferreira,  anunţa că a descoperit proprietăţile vindecătoare ale sării provenite din Munții Himal.

După aceea, sarea a înregistrat vânzări record. Succesul comercial l-a determinat pe Peter Ferreira să lanseze o întreagă strategie de marketing pentru a promova acest tip de sare. El a organizat seminarii, workshop-uri, a creat materiale informative, iar ulterior a publicat o carte numită „Water & Salt – Essence of Life”, care a devenit best seller-ul anului 2002.

De asemenea, sarea roz de Himalaya a crescut în popularitate mai ales datorită promovării intense, iar culoarea sa a făcut-o atractivă. Se spune că sarea roz este mai sănătoasă aducând beneficii mari pentru organismul nostru, precum îmbunătăţirea sistemului vascular şi respirator, reducerea semnelor de îmbătrânire, creşterea nivelului de hidratare, detoxifierea organismului sau susţinerea sistemului osos.

Sarea roz de Himalaya a crescut în popularitate mai ales datorită promovării intense

Studii despre presupusele beneficii

După această promovare intensă, au fost efectuate o serie de cercetări de institute de renume, precum este Universitatea din Arizona sau Societatea Italiană de Nutriţie, care au demontat mitul sării de Himalaya. Aceste studii demonstrează că nu există nicio dovadă științifică pentru presupusele beneficii ale sării de Himalaya, ea având aproximativ același conținut de minerale precum sarea obișnuită și nu aduce avantaje diferite pentru organismul uman comparativ cu alte tipuri de sare.

Prin urmare, sarea de Himalaya conține urme de minerale, însă cantitățile sunt extrem de mici şi nu oferă beneficii suplimentare pentru sănătate, conform unui medic de renume din cadrul Westchester Medical Center.

Produse contrafăcute

O altă problemă legată de sarea de Himalaya ține de produsele contrafăcute. Anual, Pakistanul exportă aproximativ 400.000 de tone de sare roz, în special rocă brută, însă consumul estimat al acestui tip de sare la nivel mondial este mult mai mare. Aşadar, specialiştii atrag atenţia că diferenţa este formată din produse contrafăcute şi le recomandă celor care cumpără sare de Himalaya să se uite pe ambalaj pentru a verifica ţara de proveninţă.

Anual, Pakistanul exportă aproximativ 400.000 de tone de sare roz, în special rocă brută

Aşadar, pentru consumator sarea roz de Himalaya este comercializată ca fiind mai bogată în minerale şi mai sănătoasă, însă acest lucru nu este neapărat adevărat. Deşi are mai multe minerale ca sarea normală de masă, acest lucru nu aduce un beneficiu organismului sau beneficiile aduse sunt minore. În ceea ce priveşte preţul, însă, estimările arată că acest tip de sare roz este de aproape 20 de ori mai scump decât sarea obişnuită de masă. Întrebarea care rămâne acum este dacă merită sau nu să plătim atât de mult pentru sarea de Himalaya.

Citește și Cele mai importante cărți de afaceri

 

 

Articolul Sarea de Himalaya, din ce în ce mai populară apare prima dată în Jurnalul de Afaceri.

Articol original

Efectele mineritului cu cianuri si dezastrele Gold Corp. in lume

Un film documentar despre efectele nocive ale exploatarii cu cianuri si in special despre dezastrul lasat in urma de catre Gold Corp. in urma mineritului cu cianuri din alte tari.