O movilă în formă de piramidă ar putea fi cel mai vechi monument de război din lume

O uriașă movilă situată deasupra unui mormânt care conține cadavrele a cel puțin 30 de războinici în Siria ar putea fi cel mai vechi monument de război descoperit vreodată, datând cu până la 4.300 de ani în urmă în ceea ce este acum Tell Banat, un sit arheologic acoperit de apă.

De asemenea, acesta este primul exemplu al unui anumit tip de monument descris în inscripțiile antice din Mesopotamia în care cadavrele inamicilor sau a celor căzuți pe câmpul de luptă erau adunate pentru a forma o structură extrem de bine organizată.

Descoperirea mai arătă că „oamenii antici îi onorau pe cei uciși în bătălie, la fel cum o facem și noi”, a precizat Anne Porter, profesor și specialist în civilizațiile antice din Orientul Mijlociu de la Universitatea din Toronto. „Nu știm dacă aceștia au fost învingători sau învinși. Știm doar că acești oameni din Tell Banat au luat morții dintr-un alt loc, posibil după mult timp de la eveniment, și i-au îngropat într-o movilă uriașă care era vizibilă de la mare depărtare”, a adăugat Porter.

Monumentul arată similar cu piramida în trepte din Saqqara, ridicată de Djoser, cu excepția faptului că straturile acestui monument sunt făcute din pământ și ghips în loc de piatră. Studiul cercetătorilor a fost publicat la sfârșitul lunii mai în jurnalul Antiquity.

Cel mai vechi monument de război din lume

Oamenii care au trăit în regiune în vremurile moderne numeau movila drept „monumentul alb” pentru că ghipsul face ca acesta să strălucească în lumina Soarelui, au precizat arheologii, potrivit Live Science.

Credit foto: Anne Porter et al., Antiquity, 2021

Deși situl a fost excavat între 1988 și 1999 de o echipă coordonată de Porter și Thomas McClelland, ambii fiind arheologi la acea vreme ai grupului Euphrates Salvage Project, oamenii de știință au înțeles pe deplin scopul monumentului abia acum. Cercetătorii au desfășurat excavările înainte ca locul să fie inundat în timpul construirii barajului Tishreen.

De atunci, aceeași arheologi, alături de studenți de la Universitatea din Toronto, au analizat îndeaproape descoperirile, stabilind că situl a fost cel mai probabil un monument de război, posibil cel mai vechi exemplu din lume. Aceștia au mai descoperit că monumentul a fost construit peste o altă structură mai veche.

Ce au găsit arheologii alături de rămășițele războinicilor?

Rămășițele sunt fragmentate, astfel că în multe cazuri cercetătorii nu au putut stabili vârsta și sexul. Oasele care au fost identificate aparțineau unor bărbați, vârsta variind între cea adultă și până la 8 sau 10 ani. Nu este clar de ce cineva cu vârsta între 8 și 10 ani ar fi îngropat într-un monument de război.

Oasele păreau să fi fost dezgropate și îngropate din nou la monument. „Oasele ar fi putut proveni de la un vechi câmp de luptă sau dintr-un cimitir. Indiferent de origine, cadavrele au fost selectate, aranjate și în cele din urmă transformate în monument după multi timp de la moarte”, au mai scris arheologii.

Mai mult, echipa a descoperit și pelete îngropate alături de unii dintre morți. Oamenii antici foloseau deseori pelete aruncate cu praștii drept arme, iar aceste arme ar fi reprezentat rolul morților pe timpul vieții lor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Turnul craniilor: Monument de importanță excepțională și mărturie a cruzimii Imperiului Otoman

Misterul din jurul a două nave de război, vechi de aproape 400 de ani, a fost elucidat

Bătălia de la Midway, victoria crucială pentru SUA din cel de-Al Doilea Război Mondial

Wunderwaffen, super-armele naziștilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Articolul O movilă în formă de piramidă ar putea fi cel mai vechi monument de război din lume apare prima dată în Descopera.

Articol original

O fosilă fantastică din Jurasic surprinde un prădător care devine la rândul său pradă

Cândva în timpul Jurasicului timpuriu, o creatură antică asemănătoare unui calamar a străpuns un crustaceu gustos cu tentaculele sale. Tocmai când începea să se înfrupte din gustarea sa, calamarul a început și el să fie mâncat.

Un prădător mult mai mare a intervenit și a smuls o bucată din calamar, iar apoi a plecat, lăsând în urmă rămășițele acestui ospăț.

După aproximativ 180 de milioane de ani mai târziu, scene fosilizată a fost descoperită într-o carieră din Germania, iar după analize detaliate arheologii cred că au înțeles cine se afla în acel moment în vârful lanțului trofic.

Potrivit experților, cefalopodul dispărut și similar unui calamar, cunoscut drept belemnit, a fost cel mai probabil ucis de un crocodil, rechin sau alt tip de pește prădător antic.

Orice ar fi fost, prădătorul uriaș nu a zăbovit prea mult timp pentru a-și termina mâncarea, cel mai probabil din cauza faptului că cefalopodele au ciocuri tari, ascuțite și dificil de digerat.

Creaturile antice înfulecau întreaga pradă, înghițind chiar și părțile tari ale calamarului

Asta înseamnă că prădătorul nu ar fi fost un ihtiozaur, chiar dacă fosilele acestor reptile marine dispărute sugerează că erau destul de pricepute la evitarea zonelor tari ale belemnitului.

Pe de altă parte, stomacurile fosilizate ale crocodililor marini și peștilor prădători sugerează că aceste creaturi înfulecau întreaga pradă, înghițind chiar și părțile tari ale calamarului.

Totuși, consumarea întregului calamar nu este neapărat un lucru bun. Un rechin fosilizat din perioada Jurasic, găsit tot în Germania, a fost descoperit cu o grămăjoară întreagă de ciocuri de belemnit în stomac, iar experții au spus că aceste structuri tari au cauzat cel mai probabil moartea rechinului. Ciocurile au creat un blocaj extrem în stomacul creaturii.

De ce este remarcabilă descoperirea?

După câteva experiențe neplăcute, autorii studiului sugerează că rechinii și crocodilii antici din Jurasic au învățat că trebuie doar să consume părțile moi ale calamarului, potrivit Science Alert.

„Noi sugerăm că asta reprezintă rămășițele mesei unui prădător vertebrat, posibil un rechin Hybodus hauffianus din Jurasicul timpuriu. Descoperirea este remarcabilă pentru că ne dezvăluie detalii despre comportamentul unui cefalopod și al unui prădător vertebrat”, au precizat oamenii de știință.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Imagini în premieră cu o specie extrem de rară de calamar care are „coarne de berbec”

Premieră în apele australiene: Cercetătorii au surprins mai mulți indivizi dintr-o specie bizară de calamar

Un superb calamar eșuat pe o plajă i-a uimit pe trecători. „Arăta ca un animal preistoric”

Creierul calamarilor este la fel de complex precum cel al câinilor

Articolul O fosilă fantastică din Jurasic surprinde un prădător care devine la rândul său pradă apare prima dată în Descopera.

Articol original

O animație 3D dezvăluie cum erau construite podurile superbe din Evul Mediu

Construirea unui pod peste apă poate fi o misiune dificilă, iar în ciuda progreselor tehnologice metodele de bază au rămas neschimbate încă din vremurile antice. Prima dată este construit batardoul pe albia râului și apa din interiorul structurii închise este scoasă. Apoi, în acest loc sunt construiți pilonii podului.

În timpul Evului Mediu, batardoul era construit folosind mai multe rânduri de bușteni înfipți în noroi. Structura devenea impermeabilă cu ajutorul noroiului și nisipului. Apoi, apa era scoasă din groapă cu ajutorul unei mori. Subsolul era cel mai probabit întărit cu piloni de lemn. După aceea, o fundație de lemn era amplasată, aceasta fiind fixată cu pietre rotunde interconectate prin intermediul unor bare din fier forjat.

Întregul proces de construire a unui pod medieval, explicat printr-o animație 3D

Odată ce fundația era gata, construirea pilonului putea fi începută. Pentru a construi arcurile podului, erau ridicate schele din lemn și peste acestea erau așezate blocuri de gresie sau granit. Odată ce cheia de boltă era introdusă, schelele erau înlăturate și arcul era susținut de propria greutate. Arcurile erau întărite prin introducerea mai multor straturi de piatră până la nivelul punții podului. În cele din urmă, pavajul din piatră era așezat.

Acest proces de construire a podurilor medievale a fost recreat într-o animație 3D de către Praha Archeologicka, un proiect din Praga al Institutului de Arheologie al Academiei Cehe de Științe (CAS), Praga, și al Institutului Național al Patrimoniului.

Exemplul ales în această animație este un adevărat pod medieval, anume Podul Carol care trece peste râul Vltava, din Praga.

O legătură importantă între Cetatea din Praga, orașul vechi și zonele adiacente

Construirea Podului Carol a început în 1357, sub egida regelui Carol al IV-lea, dar nu a fost finalizată decât la începutul secolului al XV-lea. Podul are 16 arcuri și 15 piloni, fiecare apărați de bariere antigheață. Podul are 512 metri lungime și aproape 10 metri lățime. Balustrada este decorată cu 30 de sculpturi și statui care înfățișează diferiți sfinți, deși acestea au fost ridicate mult mai târziu, între 1683 și 1714. Pentru a păstra statuile, acestea au fost înlocuite cu replici în anii 1960. Originalele se află la Muzeul Național din Praga, scrie Amuzing Planet.

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Podul Carol a fost singura modalitate de trecere peste râul Vltava, ceea ce a făcut din construcție o legătură importantă între Cetatea din Praga, orașul vechi și zonele adiacente.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Licitaţie mai puţin obişnuită la Paris: s-au vândut lacătele îndrăgostiţilor de pe podurile din apropiere de Notre-Dame

Podul istoric al României, testat cu preţul vieţii de creatorul lui

Cum este testată rezistența noului pod din Genova, la doi ani de la dezastrul care a ucis 43 de oameni

Un pod din Cluj, construit pentru a se ajunge la bustul împărătesei Sissi, a devenit un pod al iubirii

Articolul O animație 3D dezvăluie cum erau construite podurile superbe din Evul Mediu apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original