Un pește exotic, cunoscut drept „peștele lună”, găsit pe o plajă din Oregon, SUA. Ce se știe despre această specie

Oamenii care au s-au plimbat recent pe o plajă din Oregon, SUA, au fost surprinși să găsească rămășițele uimitoare ale unui pește exotic de 45 de kilograme care a eșuat la sute de kilometri distanță de habitatul său natural.

Peștele de 1 metru lungime, numit opah sau „peștele lună”, a fost descoperit pe malul din Sunset Beach în nordul statului Oregon în jurul orei 8 dimineața la data de 14 iulie. Creatura frumos colorată avea o combinație spectaculoase de nuanțe argintii și roșiatice pe corpul său circular, însoțite de pete albe și ochi aurii.

După ce au primit fotografii cu peștele eșuat de la un trecător, angajații de la un acvariu din apropiere au mers să recupereze rămășițele. Vizitatorii de la Seaside Aquarium au avut mai apoi oportunitatea de a vedea specimenul rar.

Cum a murit peștele?

Nu este clar ce s-a întâmplat cu peștele opah, însă creatura era „în stare bună, ceea ce înseamnă că se afla în apropiere de mal atunci când a murit”, a explicat Tiffany Boothe, manager la Seaside Aquarium.

Peștii opah sunt pelagici, ceea ce înseamnă că trăiesc în largul oceanului, însă sunt întâlniți de obicei de-a lungul coastei din California sau Hawaii, potrivit Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA) din SUA. Cu toate acestea, „peștii lună” sunt extrem de dificil de găsit în această regiune nordică.

O explicație posibilă ar fi temperaturile tot mai calde ale mărilor și oceanelor, cauzate de schimbările climatice, care forțează peștii opah să părăsească apele care sunt prea calde și să se mute în altele mai răcoroase. „Peștii lună” sunt capabili să parcurgă distanțe lungi ca reacție la condițiile de mediu, potrivit NOAA.

Opah sau „peștii lună” sunt singurii pești cu sânge cald din zilele noastre

„Vedem unele organisme marine care se îndreaptă spre nord pe măsură ce temperaturile oceanului cresc. Cu toate acestea, nu avem suficiente date pentru a confirma că încălzirea mărilor face ca peștii să se deplaseze spre nord”, au adăugat cercetătorii de la Seaside Aquarium.

În 2015, un studiu coordonat de NOAA a arătat că peștii opah sunt singurii pești cu sânge cald din zilele noastre. Spre deosebire de alți pești ectotermici (cu sânge rece), peștii opah sunt endotermici și își pot controla temperatura corpului, scrie Live Science.

Foarte puține detalii sunt cunoscute despre biologia lor, deși oamenii de știință cred că „peștii lună” pot ajunge până la 1,8 metri lungime și pot cântări peste 272 de kilograme.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Caracatița de sticlă”, o creatură foarte rară, întâlnită în adâncurile întunecate ale Oceanului Pacific

O creatură bizară cu dinți din abundență este un animal complet unic și nedescris până acum

O creatură bizară și acoperită cu buline a eșuat pe o plajă din Carolina de Nord

„O grămadă încâlcită” găsită pe o plajă din SUA este, de fapt, o creatură marină ciudată

Articolul Un pește exotic, cunoscut drept „peștele lună”, găsit pe o plajă din Oregon, SUA. Ce se știe despre această specie apare prima dată în Descopera.

Articol original

O specie necunoscută de oameni a fost descoperită în Israel

Oamenii de știință au dezgropat rămășițe craniene fosilizate aparținând unei populații de hominizi arhaici necunoscută anterior, pe care au denumit-o Homo Nesher Ramla. Descoperirea a fost făcută în Israel.

Prezentând o combinație de trăsături ale oamenilor de Neanderthal și ale celor arhaici, acest grup de hominizi care au trăit în Levant ar putea modifica una dintre cele mai vechi ipoteze legate de „arborele nostru genealogic” și ar face lumină asupra originilor neanderthalienilor.

Mult timp s-a crezut că neanderthalienii, o specie dispărută sau o subspecie de oameni arhaici care au trăit în Eurasia până acum aproximativ 40.000 de ani, au apărut și au prosperat în Europa cu mult înainte de sosirea oamenilor moderni.

Dovezile genetice recente pun la îndoială această teorie, sugerând existența unui grup necunoscut din afara Europei care ar fi putut juca un rol important în apariția neanderthalienilor.

În două studii comune (aici și aici), publicate în revista Science, cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv și Universitatea Ebraică din Ierusalim susțin că descoperirea grupului Homo Nesher Ramla ar putea fi „veriga lipsă”.

Rămășițe ale unei specii umanoide necunoscute

Într-un sit din apropierea orașului Ramla, arheologii au descoperit rămășițe parțiale dintr-un craniu fosilizat ce aparținea unui membru al genului Homo. Descoperirea a inclus o parte din craniu, o parte din maxilare și câțiva dinți, precum și oase de animale și unelte de silex.

Punerea laolaltă a rămășițelor umane, alături de o analiză aprofundată, a dezvăluit că craniul aparținea unui membru necunoscut al genului Homo care probabil prezenta trăsături similare atât cu neanderthalienii (în special dinții și maxilarele), cât și cu arhaicul Homo sapiens (în special craniul).

Cercetătorii care au făcut descoperirea, precum și analizele ulterioare susțin că este vorba de o nouă specie umanoidă care a trăit în Levant în urmă cu între 400.000 și 120.000 de ani.

„Descoperirile arheologice asociate cu fosilele umane arată că Homo Nesher Ramla deținea tehnologii avansate de producere a uneltelor din piatră și, cel mai probabil, a interacționat cu Homo sapiens local”, a afirmat dr. Yossi Zaidner, autor al studiului de la Institutul de Arheologie al Universității Ebraice.

Nu ne-am imaginat niciodată că, alături de Homo sapiens, un Homo arhaic cutreiera zona atât de târziu în istoria omenirii”, a adăugat el.

Homo Nesher Ramla ar fi strămoșii altor specii

Oamenii de știință care au făcut aceste cercetări sunt convinși că Homo Nesher Ramla au fost probabil strămoșii altor specii de hominizi, unii membri ai grupului migrând în Europa, unde au evoluat în cele din urmă în neanderthali. Alții se pare că ar fi migrat în Asia, unde s-au stabilizat ca o populație arhaică a genului Homo.

Mai mult, este posibil ca multe dintre fosilele umane arhaice neobișnuite descoperite anterior în Israel, care i-au derutat pe antropologi ani de zile, să fi aparținut, de asemenea, acestui grup Nesher Ramla nou descoperit.

Înainte de aceste noi descoperiri, majoritatea cercetătorilor credeau că neanderthalienii sunt o „poveste europeană ”, în care grupuri mici de neanderthalieni erau forțați să migreze spre sud pentru a scăpa de ghețari, unii ajungând în Țara Israelului în urmă cu aproximativ 70.000 de ani”, a explicat profesorul Israel Hershkovitz de la Departamentul de Anatomie și Antropologie al Universității din Tel Aviv, citat de IFL Science.

„Fosilele Nesher Ramla ne fac să punem la îndoială această teorie, sugerând că strămoșii neanderthalienilor europeni au trăit în Levant încă de acum 400.000 de ani, migrând în mod repetat spre vest, în Europa, și spre est, în Asia. Descoperirile noastre susțin faptul că faimoșii neanderthalieni din Europa de Vest sunt doar rămășițele unei populații mult mai numeroase care a trăit aici în Levant și nu invers”, a mai spus el.

Vă recomandăm să citiți și:

Top 10 specii de hominizi care au dispărut de-a lungul timpului

O nouă specie de hominizi, descoperită pe o insulă din arhipelagul Indoneziei – FOTO+VIDEO

Un studiu recent a dezvăluit ce unealtă foloseau neanderthalienii pentru a-și curăța dinții

Neanderthalienii au dispărut din Europa mult mai devreme decât se credea

Articolul O specie necunoscută de oameni a fost descoperită în Israel apare prima dată în Descopera.

Articol original

Identitatea unui soldat român ucis în Al Doilea Război Mondial, stabilită după zeci de ani

Un delegat al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iași a predat aparținătorilor rămășițele pământești ale unui militar român ucis în Al Doilea Război Mondial, ale cărui oseminte au fost descoperite în 2016 de către persoane civile în comuna Ciurea din județul Iași.

Potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a descoperirii din 2016, o echipă formată din procurori militari criminaliști, polițiști și legiști a efectuat cercetarea la fața locului, fiind identificate obiecte de uz militar și oseminte omenești, la adâncimi de circa 0,05 m – 0,20 m.

De asemenea, în cauză au fost audiate persoane din comuna Ciurea, s-au obținut documente de arhivă care au probat desfășurarea unor operațiuni militare în primăvara–vara anului 1944, în zona comunei Ciurea, și s-a dispus efectuarea mai multor expertize (criminalistică, balistică și medico-legală antropologică).

„Expertiza criminalistică a stabilit că un obiect metalic ridicat de la fața locului este o plăcuță de identificare militară de fabricație germană cu inscripția: ‘MATR 129 CTG 1944’ și ‘REG 108 YM’, cercetările efectuate indicând faptul că plăcuța s-a aflat în dotarea Armatei Române iar posesorul acesteia a fost soldatul (r) Botezan Panfilie, născut la 1 februarie 1922 în comuna Sânbenedic din județul Alba, luat în evidența Centrului Militar Județean Alba la data de 2 aprilie 1943 și dat dispărut în 1944 în luptele de pe raza județului Iași”, se arată în comunicat.

Soldat la Batalionul 8 Vânători de Munte al Regimentului 108

Soldatul Botezan Pamfilie a fost mobilizat la 20 septembrie 1943 la Batalionul 8 Vânători de Munte al Regimentului 108. Acesta a plecat în misiune în zona de operații a batalionului la 24 aprilie 1944, iar la 27 august 1944 a fost declarat căzut în luptele de la Iași.

Conform procurorilor, la finalizarea cercetărilor s-a dispus o soluție de clasare, stabilindu-se că decesul a survenit în timpul operațiunilor militare, în care s-a folosit artileria.

După finalizarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Iași a efectuat demersurile necesare pentru înhumarea militarului.

„Predarea osemintelor s-a realizat la cimitirul din comuna Fărău, județul Alba, în prezența autorităților locale și județene, militare și civile și a locuitorilor din comună”, au mai transmis reprezentanții Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit Mediafax.

Articolul Identitatea unui soldat român ucis în Al Doilea Război Mondial, stabilită după zeci de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

O nouă specie de dinozaur este cea mai mare găsită vreodată în Australia

O nouă specie de dinozaur descoperită în sud-vestul statului australian Queensland a fost recunoscută în mod oficial drept cea mai mare specie de dinozaur găsită vreodată în Australia și printre cele mai mari din lume.

Australotitan cooperensis, un dinozaur erbivor din familia cunoscută drept titanozauri, a trăit cel mai probabil între 92 și 96 milioane de ani în urmă, în timpul perioadei cretacice.

Avea o lungime între 25 și 30 de metri, o înălțime între 5 și 6,5 metri, un gât și o coadă foarte lungă, astfel că dinozaurul era similar cu bine-cunoscuții Brachiosaurus și Apatosaurus.

Poreclit Cooper, dinozaurul australian a fost descoperit inițial în apropiere de Cooper Creek în Bazinul Eromanga în 2007, însă a fost abia acum descris în mod științific de către paleontologii de la Muzeul Queensland și Muzeul de Istorie Naturală Eromanga.

Dinozaurul Cooper ar fi cântărit 67 de tone

Cercetătorii au găsit omoplații, oasele membrelor și cele pelvine, multe dintre acestea fiind în mare parte intacte. Zona izolată, dimensiunea și fragilitatea oaselor dinozaurului au contribuit la o întârziere a stabilirii în mod oficial că rămășițele au aparținut unei specii anterior necunoscute, a spus paleontologul Robyn Mackenzie.

„Oasele atât de mari și fragile au necesitat ani buni pentru a fi pregătite și curățate”, a precizat Mackenzie.

Mackenzie și soțul său au fondat Muzeulul de Istorie Naturală Eromanga, după ce oase de dinozaur au fost descoperite pe proprietatea familiei lor în 2006. De atunci, rămășițele a aproximativ 15 dinozauri au fost găsite proprietatea familiei.

Mackenzie a mai precizat, având în vedere lungimile și circumferințele membrelor dinozaurului Cooper, animalul ar fi cântărit 67 de tone, deși cifrele pot varia în funcție de metoda de estimare, scrie The Guardian.

Cel mai mare titanozaur cunoscut din lume

Un al doilea specimen Australotitan a fost găsit tot la Eromanga. George, după cum a fost poreclit, era mult mai mare decât Cooper. Lungimea estimată a femurului era de 2,2 metri, în comparație cu 1,9 metri pentru Cooper. Cu toate acestea, oasele lui Cooper erau mult mai fragmentate, ceea ce înseamnă că au fost mai dificil de studiat.

Cel mai mare titanozaur cunoscut din lume este Patagotitan, descoperit în America de Sud. Analizele au arătat că Australotitan era înrudit cu alte trei sauropode australiene, un grup de dinozauri care a inclus și titanozaurii. Cele trei specii au fost găsite în nordul regiunii, în Winton.

Dr. Scott Hocknull, paleontolog la Muzeul Queensland, a spus că este posibil ca cele patru specii să fi evoluat unele din altele în habitate diferite.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cadavrul unui bărbat dat dispărut, găsit în statuia unui dinozaur din Catalonia

Mozazaurii, prădătorii feroce de pe vremea dinozaurilor care dominau oceanele

Cofondatorul Neuralink vrea să creeze o lume Jurassic Park și specii noi de dinozauri

Un dinozaur fioros a terorizat Patagonia în trecut

Articolul O nouă specie de dinozaur este cea mai mare găsită vreodată în Australia apare prima dată în Descopera.

Articol original

O movilă în formă de piramidă ar putea fi cel mai vechi monument de război din lume

O uriașă movilă situată deasupra unui mormânt care conține cadavrele a cel puțin 30 de războinici în Siria ar putea fi cel mai vechi monument de război descoperit vreodată, datând cu până la 4.300 de ani în urmă în ceea ce este acum Tell Banat, un sit arheologic acoperit de apă.

De asemenea, acesta este primul exemplu al unui anumit tip de monument descris în inscripțiile antice din Mesopotamia în care cadavrele inamicilor sau a celor căzuți pe câmpul de luptă erau adunate pentru a forma o structură extrem de bine organizată.

Descoperirea mai arătă că „oamenii antici îi onorau pe cei uciși în bătălie, la fel cum o facem și noi”, a precizat Anne Porter, profesor și specialist în civilizațiile antice din Orientul Mijlociu de la Universitatea din Toronto. „Nu știm dacă aceștia au fost învingători sau învinși. Știm doar că acești oameni din Tell Banat au luat morții dintr-un alt loc, posibil după mult timp de la eveniment, și i-au îngropat într-o movilă uriașă care era vizibilă de la mare depărtare”, a adăugat Porter.

Monumentul arată similar cu piramida în trepte din Saqqara, ridicată de Djoser, cu excepția faptului că straturile acestui monument sunt făcute din pământ și ghips în loc de piatră. Studiul cercetătorilor a fost publicat la sfârșitul lunii mai în jurnalul Antiquity.

Cel mai vechi monument de război din lume

Oamenii care au trăit în regiune în vremurile moderne numeau movila drept „monumentul alb” pentru că ghipsul face ca acesta să strălucească în lumina Soarelui, au precizat arheologii, potrivit Live Science.

Credit foto: Anne Porter et al., Antiquity, 2021

Deși situl a fost excavat între 1988 și 1999 de o echipă coordonată de Porter și Thomas McClelland, ambii fiind arheologi la acea vreme ai grupului Euphrates Salvage Project, oamenii de știință au înțeles pe deplin scopul monumentului abia acum. Cercetătorii au desfășurat excavările înainte ca locul să fie inundat în timpul construirii barajului Tishreen.

De atunci, aceeași arheologi, alături de studenți de la Universitatea din Toronto, au analizat îndeaproape descoperirile, stabilind că situl a fost cel mai probabil un monument de război, posibil cel mai vechi exemplu din lume. Aceștia au mai descoperit că monumentul a fost construit peste o altă structură mai veche.

Ce au găsit arheologii alături de rămășițele războinicilor?

Rămășițele sunt fragmentate, astfel că în multe cazuri cercetătorii nu au putut stabili vârsta și sexul. Oasele care au fost identificate aparțineau unor bărbați, vârsta variind între cea adultă și până la 8 sau 10 ani. Nu este clar de ce cineva cu vârsta între 8 și 10 ani ar fi îngropat într-un monument de război.

Oasele păreau să fi fost dezgropate și îngropate din nou la monument. „Oasele ar fi putut proveni de la un vechi câmp de luptă sau dintr-un cimitir. Indiferent de origine, cadavrele au fost selectate, aranjate și în cele din urmă transformate în monument după multi timp de la moarte”, au mai scris arheologii.

Mai mult, echipa a descoperit și pelete îngropate alături de unii dintre morți. Oamenii antici foloseau deseori pelete aruncate cu praștii drept arme, iar aceste arme ar fi reprezentat rolul morților pe timpul vieții lor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Turnul craniilor: Monument de importanță excepțională și mărturie a cruzimii Imperiului Otoman

Misterul din jurul a două nave de război, vechi de aproape 400 de ani, a fost elucidat

Bătălia de la Midway, victoria crucială pentru SUA din cel de-Al Doilea Război Mondial

Wunderwaffen, super-armele naziștilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Articolul O movilă în formă de piramidă ar putea fi cel mai vechi monument de război din lume apare prima dată în Descopera.

Articol original

Marea ducesă Anastasia Romanov, fiica cea mai mică a ultimului împărat al Rusiei

Anastasia Romanov (născută Anastasiya Nikolayevna) s-a născut la data de 18 iunie 1901 în Peterhof, lângă Sankt Petersburg, Rusia și a murit la 17 iulie 1918 în Ekaterinburg. Anastasia a fost o  mare ducesă a Rusiei și fiica cea mai mică a țarului Nicolae al II-lea, ultimul împărat al Rusiei.

Anastasia Romanov a fost ucisă alături de ceilalți membri ai familiei sale într-o pivniță în care aceștia fuseseră închiși de bolșevici după Revoluția din Octombrie. Deși există o oarecare incertitudine cu privire la data la care familia a fost ucisă, 16 sau 17 iulie 1918, majoritatea surselor indică faptul că execuțiile au avut loc ziua cea din urmă.

După execuții, mai multe femei din afara Rusiei s-au dat drept marea ducesă Anastasia. Astfel, marea ducesă a devenit un subiect popular de conjectură și publicitate în acea perioadă. Fiecare dintre femei a susținut că a supraviețuit execuției și că a reușit să scape din Rusia. De asemenea, unele femei chiar au pretins că sunt moștenitoarele averii familiei Romanov aflată în băncile elvețiene.

Cea mai faimoasă dintre pretendentele la averea familiei Romanov

Poate că cea mai faimoasă dintre aceste pretendente a fost o femeie care s-a numit Anna Anderson. Despre aceasta, criticii au pretins că este o poloneză pe nume Franziska Schanzkowska. Femeia s-a căsătorit cu un profesor de istorie, J.E.Manahan, în 1968. Ultimii ani din viață i-a trăit în statul american Virginia, murind în cele din urmă în 1984.

Marea Ducesă Anastasia Romanov la vârsta de 13 ani. Sursa foto: Shutterstock

Până în 1970, femeia a încercat să fie stabilită ca moștenitor legal al averii familiei Romanov, însă în acel an instanțele din Germania de Vest i-au respins în final procesul și au acordat o porțiune rămasă din averea imperială ducesei de Mecklenberg. În anii 1990, testele genetice efectuate pe țesuturile colectate de la Anderson și rămășițele exhumate ale familiei regale nu au stabilit nicio legătură între aceasta și familia Romanov. În schimb, testele au susținut faptul că identitatea ei era Schanzkowska.

De ce a fost ținută secretă descoperirea rămășițelor familiei Romanov?

Rămășițele marii ducese Anastasia Romanov și ale altor membri ai familiei regale au fost localizate de oamenii de știință ruși în 1976. Totuși, descoperirea acestora a fost ținută secretă până după prăbușirea Uniunii Sovietice. Testele genetice efectuate pe rămășițe au concluzionat că marea ducesă a fost, de fapt, alături de restul familiei sale în 1918, potrivit Britannica.

Povestea unei Anastasia Romanov supraviețuitoare a inspirat o piesă de teatru franceză. Piesa intitulată „Anastasia” a fost scrisă de Marcelle Maurette (1903–72) și produsă pentru prima dată în 1954. O versiune cinematografică americană a apărut în 1956, iar actrița Ingrid Bergman a câștigat un premiu Oscar pentru rolul ei principal.

Vă mai recomandăm să citiți și:

5 MISTERE imense ale marilor familii regale. Ce s-a întâmplat cu prinţesa Anastasia? – FOTO

Execuţia ruşinoasă care a încheiat domnia ultimului ţar al Rusiei

Rămăşiţele ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al-II-lea, au fost autentificate. În urmă cu 100 de ani împăratul a fost ucis împreună cu soţia şi cei cinci copii

Otrăvire, înec sau exil: Viaţa celor opt soţii ale lui Ivan cel Groaznic, primul ţar al Rusiei

Articolul Marea ducesă Anastasia Romanov, fiica cea mai mică a ultimului împărat al Rusiei apare prima dată în Descopera.

Articol original

Sute de morminte dezvăluie istoria secretă a unui orășel din Spania

Un sit arheologic din nord-estul Spaniei deține unul dintre cele mai vechi cimitire musulmane cunoscute din țară, 433 de morminte fiind descoperite aici, unele datând chiar din primii 10 de ani ai expansiunii musulmane în Peninsula Iberică.

Descoperirea confirmă că regiunea, de-a lungul frontierei dintre lumea islamică și creștină în vremurile tulburi de la începutul Evului Mediu, a fost cândva dominată de conducători musulmani, care mai apoi au fost înlocuiți de conducători creștini, iar istoria celor dintâi a fost ștearsă.

Arheologii au dezgropat mormintele antice dintr-o necropolă musulmană, care datează între secolele VIII și XII, în vara anului 2020 în orașul Tauste, din Valea Ebru, la aproximativ 40 de kilometri depărtare de Zaragoza.

Îngropați conform ritualurilor funerare musulmane

Rămășițele au arătat că morții au fost îngropați conform ritualurilor funerare musulmane și sugerează că orașul a fost în mare parte islamic timp de sute de ani, în ciuda faptului că nu este menționat acest aspect în istoria scrisă locală.

„Numărul de oameni îngropați în necropolă și momentul ocupației indică faptul că Tauste a fost un oraș important în vremurile islamice”, a explicat Eva Giménez, arheolog coordonator al companiei de patrimoniu Paleoymás.

Giménez și Paleoymás au încheiat un contract cu Asociația Culturală El Patiaz pentru ultimele excavări, asociația fiind fondată de localnici în 1999 pentru a investiga istoria orașului.

„A fost așteptat și neașteptat în același timp”

Excavările inițiale din 2010 au sugerat că o necropolă islamică de 2 hectare din Tauste ar putea ascunde rămășițele de la 4.500 de oameni. Însă fondurile limitate ale asociației au permis dezgroparea a doar 46 de morminte în primii patru ani de săpături, potrivit Live Science.

Giménez a mai spus că ultimele descoperiri sugerează că mai multe morminte musulmane ar putea fi găsite. „Acum avem informații care indică faptul că dimensiunea necropolei este mai mare decât am crezut”, a adăugat Giménez.

Deși existența cimitirului islamic era cunoscută din timpul excavărilor anterioare, „ceea ce nu se știa era dimensiunea și densitatea mormintelor”, a precizat Giménez. „A fost așteptat și neașteptat în același timp”, a adăugat arheologul.

Cele mai recente descoperiri, făcute pe o singură stradă care făcea parte din necropola antică, arată amploarea influenței musulmane în oraș de-a lungul anilor. Cimitirul a fost folosit timp de peste 400 de ani. „Asta ne spune că exista o populație islamică constantă și profund înrădăcinată în Tauste de la începutul secolului al VIII-lea”, a subliniat Giménez.

Vă mai recomandăm să citiți:

Rămășițele unui fort vechi de 3.000 de ani, din vremea regelui David, descoperite în Israel

Un „drum al oaselor” a fost descoperit în Siberia: Rămășițele umane ar putea fi vechi de aproape un secol

Trei schelete descoperite în fundaţia unui castel din Cehia

Oasele unui copil îngropat în urmă cu 40.000 de ani au elucidat un mister care i-a neliniștit mereu pe arheologi

Articolul Sute de morminte dezvăluie istoria secretă a unui orășel din Spania apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Simbolul speranţei: Statuia unei femei a fost construită din rămăşiţele exploziei din Beirut

Artista libaneză Hayat Nazer a realizat o statuie din sticlă spartă şi materiale rupte şi distruse. Obiectele distruse în explozia care a ucis 200 de oameni şi a rănit alţi 6000 de oameni, au fost folosite la construirea statuii.

Statuia nu are un nume, dar simbolizează speranţa oraşului Beirut de a se ridica din dărâmături. Statuia reprezintă o femeie cu o înălţime de aproape trei metri.

Cu braţul ridicat, părul bătut de vânt lasă la vedere cicatricea de pe obraz.

„Beirut este o femeie foarte puternică”

La picioare are un ceas care arată ora 6 şi 8 minute , ora la care a izbucnit explozia din Beirut, potrivit Mediafax.

„Am simţit că Beirut este o femeie … care, în ciuda a ceea ce a suferit … este foarte puternică”, a spus creatoarea statuii.

Articolul Simbolul speranţei: Statuia unei femei a fost construită din rămăşiţele exploziei din Beirut apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original