Genomul unui om dintr-o populație necunoscută până acum, recuperat dintr-o peșteră

Oamenii de știință au descoperit genomul unui om antic într-o peșteră. Analizele au dezvăluit urmele unei femei care a trăit în urmă cu 25.000 de ani, în timpul ultimei glaciațiuni. Deși nu știm prea multe despre ea, femeia reprezintă o reușită științifică: fezabilitatea identificării populațiilor umane antice chiar și atunci când nu sunt recuperate oase.

Mostrele colectate mai conțineau ADN de la specii de lup și bizon, pe care o echipă internațională de cercetători a reușit să le plaseze în contextul istoriei populațiilor lor.

„Rezultatele noastre oferă noi detalii despre istoria genetică din Pleistocenul târziu a acestor trei specii și demonstrează că secvențierea directă a sedimentelor de ADN poate oferi date despre descendență și relații filogenetice”, au scris oamenii de știință în studiul lor.

Recuperarea de ADN antic se bazează în general pe multe oase și un pic de noroc. Mai întâi, avem nevoie ca oasele să fi rezistat și să fi rămas îndeajuns de intacte pentru ca ADN-ul să poată fi extras după mii de ani.

Femeia făcea parte dintr-un grup de oameni moderni, necunoscut până acum

Așadar, o echipă de oameni de știință coordonată de biologul Pere Gelabert și arheologul Ron Pinhasi de la Universitatea din Viena au căutat ADN în peștera Satsurblia. Aceștia au obținut șase mostre de sol și le-au analizat cu atenție, căutând urme de material genetic.

Cercetătorii le-au găsit sub forma de ADN mitocondrial. Fragmentat și incomplet, însă, odată ce a fost refăcut, ADN-ul a fost îndeajuns de util încât să ofere noi informații despre populațiile care au trăit cândva în această regiune.

În primul rând, femeia. Doar o mică fracțiune din genomul său a fost recuperat, însă cercetătorii au reușit să deducă faptul că femeia făcea parte dintr-un grup de oameni moderni, necunoscut până acum Grupul acela este acum dispărut, însă a contribuit la populații din ziua de astăzi din Europa și Asia, după cum au descoperit oamenii de știință atunci când genomul antic a fost comparat cu genomuri umane actuale.

ADN-ul descoperit în genomul de bizon poate fi găsit în bizonii din zilele noastre

Genomul de lup reprezintă, de asemenea, o descendență dispărută între timp. Asta sugerează că populațiile de lupi s-au schimbat și s-au transformat semnificativ la sfârșitul ultimei ere glaciare, în urmă cu 11.000 de ani, unele chiar dispărând complet, potrivit Science Alert.

Totodată, ADN-ul mitocondrial descoperit în genomul de bizon poate fi găsit în bizonii din zilele noastre. Cercetătorii au descoperit că genomul său era mult mai înrudit cu bizonii europeni și eurasiatici decât cu cei din America de Nord. Descoperirea este importantă pentru că sugerează că două descendențe s-au despărțit înainte de vremurile bizonului din peștera Satsurblia. Potrivit analizelor echipei, bizonul american a apărut primul, iar apoi s-a ramificat în alte populații. Nu se știe dacă cele trei specii au trăit împreună în peșteră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O specie necunoscută de oameni a fost descoperită în Israel

Noi dezvăluiri făcute de genomul celacantului, „fosila vie” care ne-ar putea ajuta să descifrăm misterele propriei evoluții

Genomul masiv al acestor „fosile vii” ar putea explica trecerea de la mediul acvatic la cel terestru

Cercetătorii avertizează că editarea genomului uman ar putea avea efecte nefaste

Articolul Genomul unui om dintr-o populație necunoscută până acum, recuperat dintr-o peșteră apare prima dată în Descopera.

Articol original

Fructele şi legumele, ȋn topul preferinƫelor de consum ale categoriei bio. De ce cumpără oamenii produse bio

90% dintre românii participanƫi la studiu preferă să cumpere produse bio din magazinele fizice, în timp ce 10% comandă fie online, pe pagina de internet a magazinelor, fie prin aplicații dedicate, arată un nou studiu realizat de Exact Business Solutions în mai 2021.

Aproape toƫi respondenƫii (99%) cunosc conceptul de produs Bio, Eco, Organic, definindu-l ca „un produs care nu conține substanƫe dăunătoare”, „crescut natural, fără fertilizanƫi sau hormoni de creștere”, respectiv „produs 100% natural”.

9 din 10 respondenƫi consideră că agrigultura bio și produsele bio reprezintă „un lucru bun” atât pentru ei, personal, cât și pentru mediul ȋnconjurător.

37% dintre participanƫii la studiu au cumpărat produse bio cel puțin o dată pe săptămână în ultimul an.

Motivele pentru care oamenii aleg să cumpere produse bio

Un alt aspect interesant dezvăluit de studiu este cel legat de motivele pentru care respondenții aleg să cumpere produse bio, cele mai importante fiind: „produse 100% naturale”, „calitate ridicată”, „produse sănătoase”, „prospeƫime și produse în România”.

„Mai mult decât oricând, 2020 ne-a reamintit cât de importantă este sănătatea, dând ocazia consumatorilor să se preocupe mai mult de acest lucru, dar și de mediului inconjurator, iar studiul de faƫă confirmă aceste trenduri, cele mai importante atribute în alegerea produselor bio, (pe lângă proprietăƫile acestora) fiind încrederea, grija faƫă de mediul ȋnconjurător și susƫinerea unui stil de viață sănătos al consumatorilor”, afirmă Julien Zidaru, Managing Partner Exact Business Solutions, potrivit Mediafax.

Universul cercetării a fost reprezentat de femei și bărbați, cu vârste cuprinse între 18-65 ani, rezidenti în mediul urban și utilizatori de internet. Volumul eșantionului pentru studiul cantitativ a fost de 456 respondenți, reprezentativ pe nivele de vârstă, gen și stratificare, iar chestionarul a fost administrat online.

Articolul Fructele şi legumele, ȋn topul preferinƫelor de consum ale categoriei bio. De ce cumpără oamenii produse bio apare prima dată în Descopera.

Articol original

Viața antică din peșteri. Cum foloseau strămoșii noștri diferite surse de lumină în peșteri

Cu zeci de mii de ani în urmă, oamenii trăiau în peșteri și le explorau în moduri diferite față de cum o facem noi în ziua de astăzi. Poate că strămoșii noștri nu aveau lanterne moderne, însă asta nu înseamnă că locuiau în beznă totală.

Pentru a încerca să afle mai multe despre viața antică din peșteri, de la picturi rupestre la socializare, o echipă de cercetători a reprodus trei tipuri comune de tehnici antice de iluminat: torțe, lămpi cu grăsime animală și căminuri pentru foc (sau șemineuri).

Toate aceste trei tehnici erau folosite în Paleoliticul superior, începând cu 50.000 de ani în urmă. Oamenii de știință au explorat efectele surselor de iluminare în peștera Isuntza 1 din Spania.

Lumina determină percepția împrejurimilor și activitățile umane

„Oamenii au nevoie de lumină pentru a ajunge în părțile întunecate ale peșterilor, iar vizitele lor în acele locuri depind de caracteristicile fizice ale sistemelor de iluminare. Intensitatea luminozității, raza de acțiune, tipul de radiație și culoarea temperaturii luminii determină percepția împrejurimilor și activitățile umane de la interior (explorare sau activități artistice)”, au scris cercetătorii.

Cercetătorii s-au echipat cu opt tipuri de lumină bazate pe artefacte arheologice: cinci torțe făcute din iederă, ienupăr, stejar, mesteacăn și rășină de pin, două lămpi din piatră care ardeau grăsime animală, și un mic șemineu static confecționat din lemn de ienupăr și stejar.

Torțele au părut să funcționeze cel mai bine pentru explorarea și deplasarea prin peșteră. Torțele produceau lumină timp de 41 de minute, ceea ce este rezonabil, împrăștiau lumina în toate direcțiile și puteau fi reaprinse cu ușurință. Cu toate acestea, torțele au produs cel mai mult fum.

Ce tehnică de iluminare a funcționat cel mai bine?

Lămpile cu grăsime au funcționat cel mai bine pentru iluminarea spațiilor mici pentru perioade îndelungate de timp, arzând timp de peste o oră fără prea mult fum. Totuși, lumina lor nu ajunge prea departe, scrie Science Alert.

Cât despre șemineu, focul a trebuit să fie stins după 30 de minute din cauza fumului produs. Însă, căminul pentru foc a iluminat pe o distanță de 6,6 metri. Focul ar trebui să fie situat într-un loc cu ventilație bună, au spus cercetătorii.

Așadar, aceste experimente ne oferă detalii inedite despre constrângerile cu care se confruntau oamenii din Paleoliticul superior atunci când trebuiau să exploreze tuneluri, să trăiască în peșteri întunecate și să creeze artă rupestră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un reputat astronom avertizează că un experiment științific eșuat ar putea distruge întreaga galaxie

Geologul care a electrocutat un cadavru într-un experiment de „readucere la viață”

Experimentul sinistru cu prizonieri din timpul gripei spaniole

Experimentul Pitești, încercarea de dezumanizare și distrugere a personalității umane

Articolul Viața antică din peșteri. Cum foloseau strămoșii noștri diferite surse de lumină în peșteri apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cercetătorii au folosit drone pentru a dezvălui secretele societăților de balene ucigașe

Filmările cu drone au surprins detalii fără precedent din viețile sociale ale balenelor ucigașe, iar prieteniile acestora par să fie incredibil de similare cu cele ale oamenilor.

Urmărind un singur grup de 22 de balene ucigașe timp de 10 zile, cercetătorii au observat o rețea complexă de relații, inclusiv prietenii foarte apropiate.

Balene ucigașe trăiesc toată viața în același grup în care s-au născut, însă asta nu înseamnă că trebuie să le placă în mod egal de toți membri ai acelui grup. De-a lungul vieții lor, relațiile cu alte balene din grup par să fie într-o continuă schimbare.

Prin intermediul filmărilor cu drone, oamenii de știință au observat că majoritatea balenelor au prezentat o preferință pentru compania unor anumiți indivizi, alegând să iasă la suprafață cu ei și să îi atingă mai mult decât pe alții.

Femelele tinere sunt sufletul petrecerii

Acestea sunt semne ale cooperării și apartenenței sociale, ceea ce sugerează o legătură strânsă. Deseori, aceste relații apropiate se formau între balene de același sex și aceeași vârstă.

„Descoperirile noastre arată că balenele preferă să interacționeze cu anumiți indivizi chiar și în astfel de grupuri foarte apropiate. Este ca și cum mama ta te aduce la o petrecere atunci când ești copil, o petrecere la care nu ai fi ales să te duci, însă, odată ajuns acolo, poți să alegi cu cine îți petreci timpul”, a explicat Michael Weiss, autor coordonat al studiului, de la Universitatea Exeter, Marea Britanie.

Judecând după contactul fizic dintre anumite balene ucigașe, femelele tinere sunt sufletul petrecerii. Acestea par să joace un rol central în rețeaua socială a grupului.

Cercetătorii nu sunt siguri de ce, însă aceștia sugerează că masculii adulți petrec mai mult timp căutând hrană și mai puțin socializând astfel încât să-și mențină corpurile uriașe.

„Am fost uimiți să vedem cât de mult contact există între balene”

„Am fost uimiți să vedem cât de mult contact există între balene, cât de tactile sunt acestea”, a precizat Darren Croft, ecolog comportamental de la Universitatea Exeter, potrivit Science Alert.

Croft este fascinat de paralele pe care le-a observat între balene și ale animale. „În cazul multor specii, inclusiv la oameni, contactul fizic are tendința să fie o activitate liniștitoare care întărește legăturile sociale”, a adăugat Croft.

Una dintre cele mai interesante paralele pe care Croft și colegii săi le-au observat are legătură cu vârsta. Cu cât o balenă ucigașă este mai bătrână, cu atât devine mai puțin socială. Acest aspect se aliniază cu modul în care se comportă alte animale sociale, care au tendința să devină mai puțin sociale pe măsură ce îmbătrânesc, inclusiv și noi oamenii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Detectoarele de bombe nucleare au dezvăluit o populație secretă de balene în Oceanul Indian

Una dintre cele mai mari balene din Marea Mediterană a fost găsită moartă de Garda de Coastă italiană

Balenele se reîntorc, în sfârșit, în regiunile polare, după 40 de ani de la interzicerea vânătorii comerciale

Descoperire rară în Thailanda: Scheletul unei balene, din urmă cu cel puțin 3.000 de ani, a fost găsit

Articolul Cercetătorii au folosit drone pentru a dezvălui secretele societăților de balene ucigașe apare prima dată în Descopera.

Articol original

Peștii care comunică prin semnale electrice și își planifică pauzele într-un mod similar oamenilor

Pălăvrăgeală constantă nu este cea mai bună metodă de comunicare. Un repaus înainte de a spune ceva important îi poate face pe cei din jur să asculte și să fie mai atenți la ceea ce spui. Iar asta nu este un truc pe care doar oamenii l-au descoperit.

Broaștele și păsările folosesc pauzele în comunicarea lor, iar, după cum se pare, „peștii-elefant” (Gnathonemus petersii) folosesc tăcere în moduri similare.

Sub apă, acești pești de apă dulce comunică prin pulsuri slabe de electricitate, iar noi cercetări au arătat că informațiile trimise de pești sunt marcate prin pauze bine puse la punct.

Atunci când au fost așezați în perechi, „peștii-elefant” au generat în mod activ pauze în semnalele electrice înainte să trimită o explozie de pulsuri electrice. În izolare, peștii au făcut asta mult mai puțin, ceea ce sugerează că este o trăsătura a comunicării speciei.

Astfel de momente de liniște ar împiedeca pești din jur să devină atât de obișnuiți cu fluxul constant de semnale electrice și să nu mai poată auzi ceea ce se spune. În schimb, o pauză de aproximativ o secundă ar putea permite unui „pește elefant” să primească viitoare mesaje.

Primul studiu care propune un model celular pentru aceste pauze

„Descoperirile noastre arată că exploziile de semnale au tendința să aibă loc imediat după pauze, iar acest comportament este similar cu oamenii care fac o pauză înainte de a transmite un mesaj cu un conținut ridicat de informații”, au scris autorii studiului.

Aceasta nu este prima oară când cercetătorii observă cum „peștii-elefant” iau pauze în timpul comunicării prin semnale electrice. De fapt, alți pești electrici, fac același lucru în timpul ritualului de împerechere. Acestea fiind spuse, noul studiu este primul care propune un model celular care ar putea explica aceste pauze.

Folosind înregistrări intracelulare, cercetătorii au descoperit că, de fapt, creierul „peștilor-elefant” este mai ușor de stimulat după o scurtă perioadă de liniște, potrivit Science Alert.

„Interesant este faptul că intervalele de timp relevante pentru pauze în comunicarea umană sunt aproximativ similare cu cele din comunicarea electrică a peștilor-elefant, având loc într-un interval de sute de milisecunde până la secunde”, au adăugat oamenii de știință.

Fenomenul cunoscut drept „depresie sinaptică”

Asta sugerează un proces celular similar atât în creierul peștilor cât și în cel al oamenilor, iar autorii studiului cred că știu despre ce este vorba. Atunci când receptorii din creier sunt stimulați în continuu, sinapsele devin cu timpul tot mai slăbite, astfel reducând activitatea circuitelor senzoriale.

Fenomenul este cunoscut drept „depresie sinaptică” și este ceea ce permite creierul animalul să învețe care semnale sunt mai importante.

Atunci când cercetătorii au stimulat artificial creierul peștelui electric cu un semnal constant, aceștia au observat că circuitele senzoriale au produs răspunsuri tot mai slabe. O pauză scurtă, pe de altă parte, a permis neuronilor să se recupereze, „astfel maximizând impactul mesajelor senzoriale” atunci când comunicarea a fost reluată.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Populațiile de pești migratori au scăzut cu 76% în ultimii 50 de ani

Motivul pentru care evoluția a șters complet o parte a sistemului imunitar al acestor pești

Parazitismul sexual: Ritualul bizar de împerechere al peștilor pescari

Extinderea canalelor maritime duce la  popularea lor cu specii de pești invazive

Articolul Peștii care comunică prin semnale electrice și își planifică pauzele într-un mod similar oamenilor apare prima dată în Descopera.

Articol original

O populație indigenă din pădurea amazoniană ar putea deține cheia pentru încetinirea procesului de îmbătrânire

O echipă internațională de cercetători a descoperit că oamenii indigeni Tsimane din pădurea amazoniană din Bolivia suferă mai puțin de atrofia creierul față de oamenii din Americi și Europa.

Reducerea volumului creierului odată cu înaintarea în vârstă este cu 70% mai lentă decât în cazul populațiilor din Occident. Pierderea accelerată a volumului creierului poate fi un semn al demenței.

Deși oamenii din națiunile industrializate au acces la servicii medicale de ultimă generație, aceștia sunt mult mai sedentari și consumă diete mult mai bogate în grăsimi saturate. În schimb, oamenii Tsimane nu au aproape deloc acces la îngrijiri medicale, însă sunt extrem de activi și consumă o dietă bogată în fibre care include legume, pește și carne macră.

„Oamenii Tsimane ne-au oferit un experiment natural uimitor în privința efectelor posibil dăunătoare ale vieții moderne asupra sănătății noastre. Aceste descoperiri sugerează că atrofia creierului ar putea fi încetinită considerabil prin aceeași factori ai stilului de viață asociat cu un risc foarte scăzut de boli cardiace”, a explicat Andrei Irimia, unul dintre autorii studiului și cercetător la University of Southern California, Los Angeles.

Oamenii Tsimane suferă de mai puțină atrofie a creierului decât oamenii din Occident

Oamenii de știință au inclus în studiul lor 746 de adulți din populația Tsimane, cu vârste cuprinse între 40 și 94 de ani. Echipa a folosit scanări cerebrale pentru a calcula volumul creierului, iar apoi oamenii de știință au analizat legătura dintre volum și vârstă. După aceea, cercetătorii au comparat rezultatele cu trei populații industrializate din SUA și Europa.

Echipa a descoperit că diferențele în volumul creierului începând cu vârsta de mijloc și până la vârste înaintate sunt cu 70% mai mici în cazul oamenilor Tsimane față de populațiile Occidentale. Asta sugerează că oamenii Tsimane suferă de mai puțină atrofie a creierului decât oamenii din Occident pe măsură ce îmbătrânesc. Atrofia este asociată cu tulburări cognitive, declin funcțional și demență.

Oamenii de știință au subliniat că populația Tsimane are niveluri ridicate de inflamație, ceea ce este de obicei asociată cu atrofia creierului în Occident. Însă, studiul sugerează că nivelurile ridicate de inflamație nu au un efect pronunțat asupra creierului indigenilor Tsimane, scrie SciTechDaily.

„Oamenii Tsimane pot fi un punct de referință pentru îmbătrânirea sănătoasă a creierului”

Potrivit studiului, riscurile cardiovasculare scăzute ale oamenilor Tsimane ar putea compensa pentru riscurile de inflamație, astfel ridicând noi semne de întrebare în privința cauzelor pentru demență. Un posibil motiv este că, în cazul Occidentului, inflamația este asociată cu obezitate și cauze metabolice, în timp ce, în cazul oamenilor Tsimane, aceasta este declanșată de infecții parazitare, respiratorii și gastrointestinale. Bolile infecțioase sunt cauzele principale de deces în rândul populației Tsimane.

„Stilul de viață sedentar și dietele bogate în zahăr și grăsimi ar putea accelera pierderea țesutului cerebral odată cu înaintarea în vârstă și ne-ar putea face mai vulnerabili la boli precum Alzheimer. Oamenii Tsimane pot fi un punct de referință pentru îmbătrânirea sănătoasă a creierului”, a precizat Hillard Kaplan, autor al studiului și profesor de antropologie la Universitatea Chapman din California.

Populația indigenă Tsimane a mai uimit în trecut oamenii de știință după ce un studiu a descoperit că acești oameni au inimi incredibil de sănătoase la vârste înaintate. Studiul, publicat în 2017 în jurnalul Lancet, a arătat că oamenii Tsimane au cea mai scăzută prevalență pentru ateroscleroza coronariană din toate populațiile cunoscute de comunitatea științifică și că au foarte puțin factori de risc pentru boli cardiovasculare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință cred că putem întârzia procesul de îmbătrânire

Cercetătorii cred că un medicament pentru diabetul de tip 2 poate amâna procesul de îmbătrânire

O nouă terapie genetică a inversat îmbătrânirea la șoareci fără efecte adverse observabile

Cercetătorii au reușit, în premieră, inversarea procesului de îmbătrânire umană. Ce fel de terapie au folosit

Articolul O populație indigenă din pădurea amazoniană ar putea deține cheia pentru încetinirea procesului de îmbătrânire apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cel mai ridicat nivel de dioxid de carbon din atmosfera Pământului din istorie

Deși primele zile ale pandemiei de COVID-19 au dus la o scădere ușoară a emisiilor poluante, nivelurile de dioxid de carbon din atmosfera Pământului sunt, în prezent, printre cele mai ridicate din istorie. Terra nu a mai avut în atmosfera sa un astfel de nivel de dioxid de carbon de aproximativ 4 milioane de ani.

Oamenii de știință de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) și Institutul Scripps de Oceanografie din cadrul Universității din California, San Diego, au anunțat că Observatorul din Mauna Loa, din Hawaii, a înregistrat o concentrație record de dioxid de carbon în atmosferă, care a atins un vârf în mai 2021, media lunară fiind de 419,13 părți la milion.

Anul trecut, au existat speculații optimiste legate de faptul că pandemia COVID-19 și numeroasele schimbări și restricții pe care le-a generat, de la mai călătorii aeriene puține la reducerea producției economice din cauza blocajelor globale, putea contribui la diminuarea gaze cu efect de seră. În timp ce planeta a înregistrat o reducere pe termen scurt a emisiilor de gaze cu efect de seră, a devenit rapid evident că acest lucru nu va fi de durată.

„Avem nevoie de reduceri mult mai mari și susținute mai mult decât cele relaționate de COVID în 2020”, a afirmat Ralph Keeling, geochimist care conduce programul Scripps la Mauna Loa, citat de IFL Science.

Cele mai mari niveluri de CO2 de la începutul măsurătorilor

Nivelurile de CO2 observate în mai 2021 au fost cele mai mari înregistrate vreodată de când NOAA a început măsurătorile la stația meteo din Mauna Loa, în 1974.

Măsurătorile la stația meteorologică din Hawaii sunt considerate un punct de referință pentru măsurătorile de dioxid de carbon din atmosferă, la nivel global. Stația meteo a efectuat cea mai lungă măsurare neîntreruptă a nivelului dioxidului de carbon din atmosferă.

În mai 2020, la stația Mauna Loa a fost înregistrat maximul nivelului dioxidului de carbon atmosferic, depășind pragul de 417,1 părți pe milion pentru prima dată în istoria omenirii.

Criza climatică, alimentată de nivelul dioxidului de carbon

Creșterea nivelurilor dioxidului de carbon, de la an la an, alimentează criza climatică cu care se confruntă planeta noastră. Dioxidul de carbon eliberat în urma activităților umane, precum defrișările și arderea combustibililor fosili, se dezvoltă în atmosferă, unde captează mai mult din căldura Soarelui, încălzind planeta.

Nivelurile din prezent de dioxid de carbon din atmosferă sunt comparabile cu cele observate în Pliocen, în urmă cu între 4,1 și 4,5 milioane de ani.

Lumea de atunci era una destul de diferită, Homo sapiens se aflau la milioane de ani distanță de apariție, pădurile acopereau zona arctică, nivelul mării era cu 23 de metri mai ridicat decât în ​​prezent, iar temperaturile de vară erau cu aproximativ 8 grade Celsius mai calde.

Viitorul planetei este încă incert, însă este clar că trebuie să ne reducem drastic emisiile de carbon dacă vrem să evităm schimbările de mediu ireversibile și să ne prăbușim mai devreme într-o criză climatică în plină expansiune.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar dispărea?

Cele mai interesante 20 de descoperiri ale ultimului deceniu

Oamenii de ştiinţă au creat un material care transformă dioxidul de carbon în materie organică

„Bateriile zombi” produc sute de incendii anual, iar situația se va agrava dacă oamenii nu își schimbă comportamentul

Articolul Cel mai ridicat nivel de dioxid de carbon din atmosfera Pământului din istorie apare prima dată în Descopera.

Articol original

O movilă în formă de piramidă ar putea fi cel mai vechi monument de război din lume

O uriașă movilă situată deasupra unui mormânt care conține cadavrele a cel puțin 30 de războinici în Siria ar putea fi cel mai vechi monument de război descoperit vreodată, datând cu până la 4.300 de ani în urmă în ceea ce este acum Tell Banat, un sit arheologic acoperit de apă.

De asemenea, acesta este primul exemplu al unui anumit tip de monument descris în inscripțiile antice din Mesopotamia în care cadavrele inamicilor sau a celor căzuți pe câmpul de luptă erau adunate pentru a forma o structură extrem de bine organizată.

Descoperirea mai arătă că „oamenii antici îi onorau pe cei uciși în bătălie, la fel cum o facem și noi”, a precizat Anne Porter, profesor și specialist în civilizațiile antice din Orientul Mijlociu de la Universitatea din Toronto. „Nu știm dacă aceștia au fost învingători sau învinși. Știm doar că acești oameni din Tell Banat au luat morții dintr-un alt loc, posibil după mult timp de la eveniment, și i-au îngropat într-o movilă uriașă care era vizibilă de la mare depărtare”, a adăugat Porter.

Monumentul arată similar cu piramida în trepte din Saqqara, ridicată de Djoser, cu excepția faptului că straturile acestui monument sunt făcute din pământ și ghips în loc de piatră. Studiul cercetătorilor a fost publicat la sfârșitul lunii mai în jurnalul Antiquity.

Cel mai vechi monument de război din lume

Oamenii care au trăit în regiune în vremurile moderne numeau movila drept „monumentul alb” pentru că ghipsul face ca acesta să strălucească în lumina Soarelui, au precizat arheologii, potrivit Live Science.

Credit foto: Anne Porter et al., Antiquity, 2021

Deși situl a fost excavat între 1988 și 1999 de o echipă coordonată de Porter și Thomas McClelland, ambii fiind arheologi la acea vreme ai grupului Euphrates Salvage Project, oamenii de știință au înțeles pe deplin scopul monumentului abia acum. Cercetătorii au desfășurat excavările înainte ca locul să fie inundat în timpul construirii barajului Tishreen.

De atunci, aceeași arheologi, alături de studenți de la Universitatea din Toronto, au analizat îndeaproape descoperirile, stabilind că situl a fost cel mai probabil un monument de război, posibil cel mai vechi exemplu din lume. Aceștia au mai descoperit că monumentul a fost construit peste o altă structură mai veche.

Ce au găsit arheologii alături de rămășițele războinicilor?

Rămășițele sunt fragmentate, astfel că în multe cazuri cercetătorii nu au putut stabili vârsta și sexul. Oasele care au fost identificate aparțineau unor bărbați, vârsta variind între cea adultă și până la 8 sau 10 ani. Nu este clar de ce cineva cu vârsta între 8 și 10 ani ar fi îngropat într-un monument de război.

Oasele păreau să fi fost dezgropate și îngropate din nou la monument. „Oasele ar fi putut proveni de la un vechi câmp de luptă sau dintr-un cimitir. Indiferent de origine, cadavrele au fost selectate, aranjate și în cele din urmă transformate în monument după multi timp de la moarte”, au mai scris arheologii.

Mai mult, echipa a descoperit și pelete îngropate alături de unii dintre morți. Oamenii antici foloseau deseori pelete aruncate cu praștii drept arme, iar aceste arme ar fi reprezentat rolul morților pe timpul vieții lor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Turnul craniilor: Monument de importanță excepțională și mărturie a cruzimii Imperiului Otoman

Misterul din jurul a două nave de război, vechi de aproape 400 de ani, a fost elucidat

Bătălia de la Midway, victoria crucială pentru SUA din cel de-Al Doilea Război Mondial

Wunderwaffen, super-armele naziștilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Articolul O movilă în formă de piramidă ar putea fi cel mai vechi monument de război din lume apare prima dată în Descopera.

Articol original

O nouă descoperire sugerează că oamenii ar fi ajuns în Americi cu 20.000 de ani mai devreme decât s-a crezut

Peștera Coxcatlan din Valea Tehuacan a Mexicului este o capsulă a timpului de-a dreptul remarcabilă. Podeaua sa prăfuită este o carte de istorie, iar paginile sale dezvăluie detalii despre hrana și tehnologia folosită timp de mii de ani de locuitorii săi.

Arheologii din SUA și Mexic au început să desfășoară, în sfârșit, săpături în peșteră, folosind tehnici avansate de datare pentru a determina vârsta oaselor de animale îngropate printre cele mai vechi straturi ale adăpostului din rocă.

Rezultatele au fost uimitoare, indicând o prezență umană în zonă cu 33.000 de ani în urmă. Asta înseamnă cu aproximativ 20.000 de ani mai devreme decât sugerează dovezile acceptate în acest moment de comunitatea științifică.

Va fi nevoie de numeroase măsurători cu radiocarbon pentru a putea fi solicitată o regândire completă a prezenței umane în Americi. Însă, rezultatele studiului coordonat de Andrew Somerville, arheolog la Universitatea de Stat din Iowa, SUA, vor contribui în mod semnificativ la dezbaterea actuală privind cronologia migrației umane în inima Americilor.

Un loc cu o biodiversitate semnificativă care a păstrat urme ale prezenței umane timp de mii de ani

„Am fost surprinși să găsim aceste date extrem de vechi în partea de jos a peșterii, iar asta înseamnă că trebuie să aruncăm o privire mai atentă asupra artefactelor recuperate de la aceste niveluri”, a spus Somerville.

Din motive bine întemeiate, Valea Tehuacan-Cuicatlan din sudul Mexicului face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Nu este doar un loc cu o biodiversitate semnificativă, dar climatul său arid a păstrat urme ale prezenței umane timp de mii de ani, astfel că este o destinație prețioasă pentru cercetătorii interesați de răspândirea speciei noastre în Lumea Nouă.

Adăpostul în stâncă al peșterii Coxcatlan este o bijuterie în această comoară arheologică, având straturi adânci de sedimente și condiții aride care oferă o cronologie a activității care se extinde până la cel puțin 11.000 de ani în urmă.

Mai multe oase și femurul unui iepure găsite aici datează din urmă cu 33.000 de ani, o perioadă care nu numai că a precedat toate dovezile actuale ale continentului, dar care avea să fie în curând ruptă de restul lumii din cauza schimbărilor climatice, scrie Science Alert.

Nu este prima descoperire care pune la îndoială cronologia sosirii oamenilor în Americi

„Modificarea cronologiei sosirii oamenilor în America de Nord în urmă cu peste 30.000 de ani în urmă ar însemna că oamenii se aflau deja în America de Nord înainte de Ultimul Maxim Glaciar, atunci când era glaciară trecea prin cea mai gravă perioadă”, a precizat Somerville.

Aceasta nu este prima descoperire care pune la îndoială modelele existente de migrație înainte de era glaciară pe continentul american. Un studiu din 2020 a găsit urme vechi de 130.000 de ani de os de mastodont pe roci din California, astfel sugerând o prezență umană.

Însă, la fel ca în cazul oaselor de mastodont, rămășițele de iepure lasă loc de interpretare. În primul rând, marea întrebare este dacă oamenii au fost cei care au lăsat oasele de iepure în peșteră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință avertizează că omenirea este mai mult ca sigur sortită pieirii

Inteligența artificială va câștiga în lupta cu oamenii. Laureat al premiului Nobel: „Nici nu încape îndoială”

Porcii și rozătoarele pot respira prin recturile lor. Este posibil ca și oamenii să aibă această capacitate

Arheologii au descoperit când ar fi avut loc cea mai veche ocupare a Americii de Nord

Articolul O nouă descoperire sugerează că oamenii ar fi ajuns în Americi cu 20.000 de ani mai devreme decât s-a crezut apare prima dată în Descopera.

Articol original

Motivul surprinzător pentru care miaună pisicile

Pisicile domestice sunt unice pentru că își folosesc vocile pentru a „vorbi” cu stăpânii lor umani, iar de foarte puține ori miaună între ele. Așadar, de ce sunt prietenele noastre feline atât de vorbărețe cu noi?

Răspunsul are legătură cu domesticirea, au explicat experții.

Înainte ca pisicile să înceapă să locuiască alături de oameni în urmă cu 10.000 de ani, felinele erau singuratice, scriau John Bradshaw și Charlotte Cameron-Beaumont în cartea „Pisica domestică: Biologia comportamentului său”. Având în vedere că pisicile ancestrale se întâlneau de prea puține ori cu alți membri din specia lor, acestea nu trebuiau să-și folosească vocile pentru a comunica.

Modul prin care pisicile încă mai comunică între ele și în ziua de astăzi

În schimb, aceste pisici sălbatice comunicau prin simțul mirosului sau prin faptul că se frecau de obiecte precum copaci. Astfel, pisicile nu trebuiau să ajungă față în față cu alte feline pentru a trimite un mesaj. Acesta este modul prin care pisicile încă mai comunică între ele și în ziua de astăzi, a explicat John Wright, psiholog care studiază comportamentul animal la Universitatea Mercer, din Georgia, SUA.

„De ce să folosești vocalizarea atunci când alte simțuri sunt atât de eficiente?”, a precizat Wright.

Însă, oamenii nu au simțul mirosului la fel de „ascuțit” ca cel al felinelor. Așadar, pisicile comunică prin alt mod cu oamenii lor, un mod care cel mai probabil le va permite să obțină exact ce își doresc: prin mieunat. „Sunt manipulatoare. Comunicarea vocală devine o unealtă”, a spus Wright.

Așadar, de ce miaună pisica ta la tine?

Multe pisici dezvoltă chiar și un întreg repertoriu de sunete pentru a exprima diferite nevoi sau sentimente ori diverse răspunsuri. Spre exemplu, pisica ta ar putea să te întâmpine cu un mieunat ușor sau să îți ceară hrană cu un mieunat zgomotos, potrivit Live Science.

Mieunatul la oameni este un comportament parțial învățat. Toate pisicile miaună atunci când sunt pui pentru a atrage atenția mamei dacă sunt rănite, le este frig sau aceasta se așează accidental pe ele. Deși pisicile domestice prezintă acest comportament și la maturitate, felinele sălbatice (pisici domesticite dar fără stăpâni care trăiesc afară) scapă treptat de aceste obiceiuri.

Un studiu publicat în jurnalul Behavioral Processes a descoperit că pisicile sălbatice mârâiau mai des decât pisicile care aveau stăpâni. Atunci când pisicile sălbatice mieunau, o făceau fără discriminare, la oameni, păpuși și câini. Pisicile de casă mieunau mult mai des, însă doar la oameni, astfel sugerând că acestea dezvoltă obiceiul ca o limbă specială pentru stăpânii lor. Cu alte cuvinte, pisica ta miaună la tine pentru că a descoperit că așa îți poate atrage atenția.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Joacă gravitația un rol în cazul experimentului ”pisicii lui Schrödinger”? Un studiu recent spune că nu

Oamenii de știință au analizat cu ajutorul razelor X mumiile egiptene ale unei pisici, un șarpe și o păsăre. Ce au aflat

Rămășițele unei pisici de acum 1.000 de ani, descoperite pe Drumul Mătăsii

Viaţa ascunsă a pisicii tale. Un studiu arată de ce ar trebui să o ţii mereu în casă

Articolul Motivul surprinzător pentru care miaună pisicile apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original