Un asteroid uriaș, de mărimea unui stadion, va trece sâmbătă pe lângă Pământ

Un asteroid de mari dimensiuni se îndreaptă spre Pământ cu o viteză foarte mare și va trece pe lângă planetă noastră sâmbătă, 24 iulie.

Astronomii care îl monitorizează estimează că asteroidul, denumit „2008 Go20”, are dimensiunea unui stadion.

NASA a precizat că asteroidul circulă cu o viteză de aproape 29.000 de kilometri pe oră, ceea ce înseamnă o medie de opt kilometri pe secundă. Având în vedere această viteză mare, orice obiect care se intersectează cu asteroidul va fi distrus din cauza impactului.

Potrivit bazei de date a NASA în care sunt monitorizate obiectele aflate în apropierea Pământului (NEO), asteroidul 2008 Go20 are un diametru de 220 de metri și va zbura la o distanță de 5.984.000 de kilometri față de Terra. Spre comparație, distanța dintre Pământ și Lună este de 384.400 de kilometri.

Potrivit calculelor NASA, citate de NDT, roca uriașă nu se va apropia de Terra la o distanță mai mare de 4.193.160 de kilometri.

Asteroidul care se va apropia de Pământ în 24 iulie, clasificat în categoria Apollo

NASA a spus că asteroidul se va deplasa în siguranță pe lângă Pământ. Cu toate acestea, orbita lui 2008 Go20 a fost clasificată ca „Apollo”. În această categorie sunt înscriși cei mai periculoși asteroizi. Un asteroid din categoria Apollo este un obiect NEO. Categoria a fost denumită după asteroidul 1862 Apollo care a fost descoperit de astronomul german Karl Reinmuth.

Credit foto: NASA

Chiar dacă probabilitatea ca asteroidul să lovească Pământul este extrem de mică, iar astronomii NASA sunt siguri că nu va exista niciun pericol, agenția spațială monitorizează continuu obiectul.

Un asteroid este alcătuit, în esență, din fragmente și resturi rămase în urma formării Sistemului Solar. O astfel de rocă este considerată un obiect potențial periculos din apropierea Pământului (NEO) atunci când se apropie de planeta noastră la o distanță mai mică de 1,3 ori decât cea dintre Pământ și Soare (150.000.000 km).

Asteroidul 2008 Go20 va trece pe lângă Pământ sâmbătă, 24 iulie, la 22:35, ora României.

Vă recomandăm să citiți și:

Un cercetător român a ajutat la descifrarea misterului celebrului asteroid Pallas, unul dintre cei mai mari din Sistemul Solar

Asteroidul Hygiea ar putea fi cea mai mică planetă din sistemul nostru solar

Acesta să fie ”vărul” lui Oumuamua? Un alt asteroid misterios poate proveni din afara Sistemului Solar. A atras atenţia prin comportamentul său ”rebel”

Materie organică esențială vieții pe Pământ, descoperită pentru prima oară pe suprafața unui asteroid

Articolul Un asteroid uriaș, de mărimea unui stadion, va trece sâmbătă pe lângă Pământ apare prima dată în Descopera.

Articol original

Soarele tocmai a produs cea mai puternică erupție din 2017. Ce înseamnă asta pentru Pământ?

Soarele pare să se trezească după o perioadă liniștită din ciclul său de 11 ani. La data de 3 iulie 2021, steaua noastră a avut prima erupție din clasa X din Ciclul Solar 25. Aceasta a fost cea mai puternică erupție solară din septembrie 2017.

Erupțiile solare din clasa X sunt printre cele mai puternice erupții solare produse de steaua noastră gazdă, cea mai semnificativă înregistrată vreodată fiind erupția X28 din noiembrie 2003.

Această nouă erupție nu a fost la fel de intensă, dar chiar și așa a produs un puls de raze X care a lovit atmosfera superioară și a cauzat o pană de unde scurte deasupra Oceanului Atlantic.

Cea mai recentă erupție din clasa X, înainte de aceasta, a avut loc în septembrie 2017, atunci când Soarele a produs erupție de nivelul X8.2. Cu siguranță, acesta este un semn că ciclul solar devine mai activ.

Soarele are, de fapt, o activitate dinamică

Deși activitatea Soarelui pare destul de constantă din perspectiva noastră de pe Pământ, o analiză pe termen lung dezvăluie că activitatea sa este dinamică. O parte din aceasta o reprezintă ciclul solar.

Asta se bazează pe câmpul magnetic al Soarelui, care se inversează o dată la fiecare 11 ani, polii magnetici de sud și de nord schimbându-și pozițiile. Nu se știe ce anume declanșează aceste cicluri (cercetările recente sugerează că o aliniere planetară joacă un rol), însă polii se inversează atunci când câmpul magnetic este cel mai slăbit, eveniment cunoscut și ca minimul solar.

Odată ce polii se inversează, câmpul magnetic își recapătă din putere, iar activitatea solară crește până la un maxim solar înainte să scadă din nou pentru următorul eveniment de inversare a polilor. Cel mai recent minimum solar a avut loc în decembrie 2019, astfel că în următorii ani ar trebui să ne așteptăm să vedem cum Soarele devine mai „turbulent”. Vârful maximului solar va fi atins în iulie 2025.

Ce se poate întâmpla pe Pământ din cauza erupțiilor solare?

Așadar, ce înseamnă toate acestea pentru Pământ? Ei bine, dacă o erupție solară este direcționată spre Pământ, am putea observa câteva efecte. Nu există niciun pericol de radiații pentru noi, cei de pe suprafața Terrei, pentru că atmosfera ne protejează.

Însă, în cazul unor erupții solare mai puternice, precum cea din 3 iulie, am putea avea parte de perturbări ale straturilor atmosferice, acolo unde se află semnalele de comunicare. Asta înseamnă că sistemele de navigație și comunicațiile radio ar putea fi afectate. În cazul celor mai extreme evenimente, rețelele electrice ar putea fi oprite, deși asta se întâmplă foarte rar.

Materialele de la Soare pot cauza aurore pe Pământ, pe măsură ce particulele interacționează cu gazele din atmosfera planetei noastre și produc acest fenomen spectaculos, scrie Science Alert.

Pata solară care a produs cea mai recentă erupție, numită 2838, a apărut de nicăieri, fiind responsabilă și pentru o erupție de tipul M2. Între timp, pata solară s-a deplasat pe partea îndepărtată a Soarelui, acolo unde ar putea rămâne activă. Va trebui să așteptăm câteva zile pentru a vedea dacă apare din nou.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce culoare are, de fapt, Soarele?

„Soarele artificial” al Chinei, reactorul de fuziune nucleară, a stabilit un nou record mondial

De ce conține Solar Orbiter, satelitul trimis să observe Soarele, praf de oase carbonizate

Soarele nostru a intrat într-un nou ciclu și ar putea fi unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată

Articolul Soarele tocmai a produs cea mai puternică erupție din 2017. Ce înseamnă asta pentru Pământ? apare prima dată în Descopera.

Articol original

Eclipsa de Soare 2021. Spectacolul ceresc va fi vizibil și din România

O eclipsă de Soare (inelară) va fi vizibilă pe cer joi, 10 iunie, la ora 13:53 (ora României), pe măsură ce Luna trece între Pământ și Soare.

În timpul unei eclipse solare totale, Luna blochează în totalitate Soarele. Însă, spectacolul din 10 iunie este o eclipsă inelară de Soare. Fenomenul are loc atunci când Luna este prea departe de Terra, și astfel prea mică pe cer, pentru a acoperi în întregime Soarele. Astfel, un inel spectaculos de lumină se formează, deseori fiind numit un „inel de foc”, care înconjoară Luna.

Fenomenul va fi vizibil din anumite regiuni. Canada, Groenlanda și Rusia se vor bucura de cea mai bună priveliște. Oamenii din nord-estul SUA, nordul Europei și nordul Asiei vor putea și ei să admire o eclipsă solară parțială. Din aceste regiuni, eclipsa inelară solară va arată de parcă cineva a „mușcat” din Soare.

Eclipsa de soare va fi vizibilă și din România

Eclipsa de soare va fi vizibilă și din România, însă doar din anumite regiuni, după cum se poate vedea în imaginea realizată de Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

Credit foto: Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”

Aceasta va fi singura eclipsă de inelară Soare de anul acesta. Totuși, aceasta este prima dintre cele două eclipse solare din 2021. A doua eclipsă de Soare din anul acesta va fi totală și va avea loc la data de 4 decembrie.

„Inelul de foc” format în timpul eclipsei inelare este vizibil doar pentru scurt timp, de la o fracțiune de secundă până la peste 12 minute. Eclipsa inelară de Soare de anul trecut a durat doar 90 de secunde.

De ce au loc eclipsele inelare de Soare atât de rar?

Eclipsele solare totale au loc de obicei o dată la cinci sau șase luni, însă eclipsele inelare de Soare apar doar o dată la unul sau doi ani. Asta pentru că acest eveniment necesită anumite condiții, precum alinierea Soarelui, Lunii și a Pământului. De asemenea, Luna trebuie să fie aproape de apogeul său, adică cel mai îndepărtat punct de Terra. În acest timp, Luna ajunge la aproximativ 406.681 kilometri depărtare de noi.

În timpul oricărei eclipse solare, umbra Lunii trasează o cărare de-a lungul Pământului. În timpul unei eclipse solare totale, cea mai întunecată parte din umbra Lunii acoperă planeta noastră. Însă, în timpul unei eclipse inelare de Soare, atunci când Luna este la cea mai mare distanță de Terra, planeta noastră trece printr-o parte a umbrei Lunii care nu atât de întunecată.

Eclipsa inelară de Soare din 10 iunie 2021 va fi transmisă și online

Este foarte periculos să ne uităm direct la orice fel de eclipsă solară pentru că lumina puternică poate deteriora celulele din retină. Astfel, viziunea ar putea fi distorsionată, ochii pot deveni dureroși și pot lăcrima în mod excesiv. Uneori, aceste efecte adverse vor apărea abia după câteva ore sau zile de la observarea directă a eclipsei solare.

Așadar, dacă doriți să vă bucurați de eclipsa inelară de Soare din 10 iunie, NASA recomandă purtarea ochelarilor speciali cu filtru pentru eclipse solare. Ochelarii de soare obișnuiți nu sunt adecvați.

Eclipsa de Soare va fi transmisă în direct și online, în cazul în care nu o veți putea vedea direct pe cer.

După acest eveniment, următoarea eclipsă inelară de Soare va avea loc abia în octombrie 2023. Între timp, ne vom putea delecta privirea cu eclipsa totală de Soare din decembrie și două eclipse parțiale de Soare în 2022.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum arată o eclipsă lunară văzută de pe Lună. Imaginile au fost surprinse în 2019 de o „pereche de ochi” din spațiu

O navă spațială trimisă de NASA tocmai „a atins” învelișul exterior al Soarelui

Big Ben, fascinantul orologiu care poate servi şi drept închisoare

Soarele artificial din Coreea de Sud a strălucit mai puternic decât o stea, pentru un interval mai lung decât până acum

Articolul Eclipsa de Soare 2021. Spectacolul ceresc va fi vizibil și din România apare prima dată în Descopera.

Articol original

Vulcanii ascunși adânc în Europa, satelitul înghețat al lui Jupiter, ar putea însemna prezența vieții extraterestre

Europa, luna acoperită cu gheață a lui Jupiter, pare să fie cel mai bun loc din Sistemul Solar pentru căutarea vieții extraterestre.

Noi modele științifice sugerează că mantaua stâncoasă, situată adânc sub gheața groasă și oceanul sărat, ar putea fi de fapt suficient de fierbinte pentru o activitate vulcanică. Mai mult, mantaua ar fi putut să fie extrem de fierbinte pentru o perioadă foarte îndelungată din cei 4,5 miliarde de ani ai existenței sale.

Descoperirea are implicații directe pentru posibilitatea existenței vieții pe fundul marin al satelitului.

„Descoperirile noastre oferă dovezi suplimentare care arată că oceanul subteran de pe Europa poate fi un mediu adecvat pentru apariția vieții”, a declarat Marie Běhounková, geofizician la Universitatea Charles din Cehia.

„Europa este unul dintre corpurile planetare rare care ar fi putut avea activitate vulcanică timp de miliarde de ani. Totodată, Europa ar fi singurul corp planetar, în afară de Pământ, care ar putea conține rezervoare mari de apă și o sursă de energie de lungă durată”, a adăugat Běhounková.

Viața găsește întotdeauna o cale

Am putea crede că o lume înghețată, situată departe de căldura Soarelui, în care temperaturile de la suprafață pot atinge până la minus 140 grade Celsius, ar fi ultimul loc în care am putea găsi organisme vii. Totuși, există un precedent, chiar aici pe Pământ.

Este adevărat faptul că majoritatea vieții de pe Terra depinde de un lanț trofic bazat pe fotosinteză. Însă, în unele medii extreme, în care Soarele nu strălucește niciodată, viața găsește întotdeauna o cale.

În adâncurile întunecate ale oceanului, acolo unde lumina soarelui nu pătrunde, fisurile vulcanice infiltrează căldură în apele din jur. Acolo, viața este construită pe bază de chemosinteză, adică bacterii care folosesc energia din geochimie, nu energia solară, pentru a produce hrană.

Odată cu bacteriile apar și alte organisme care le pot mânca, astfel luând naștere un întreg ecosistem chiar acolo în întuneric, scrie Science Alert.

Europa adăpostește un ocean global

Știm deja că Europa, sub învelișul său gros de gheață, adăpostește un ocean global. Oamenii de știință au observat în trecut apă lichidă care trece prin crăpăturile din gheață sub formă de gheizere. Ceea ce nu știm este dacă Europa adăpostește și o activitate vulcanică sub fundul marin, cum este cazul pe Pământ.

Běhounková și colegii săi au folosit modele detaliate pentru a simula evoluția și încălzirea interiorului satelitului încă din momentul formării sale. Cercetătorii au descoperit mai multe mecanisme care ar putea juca un rol în împiedicarea înghețării complete a planetei.

În primul rând, căldura eliberată prin descompunerea radioactivă a elementelor din manta ar fi contribuit într-o proporție destul de semnificativă la căldura internă a satelitului, mai ales la începuturile sale.

O posibilă activitate subterană pe Europa

Totuși, în timp, tensiunile generate de forțele mareice produse de orbita eliptică a satelitului în jurul lui Jupiter ar fi trebuit să producă o încordare constantă în interiorul Europei.

La rândul său, această încordare produce căldură, iar asta ar trebui să fie suficientă pentru a topi și transforma roca în magmă, astfel rezultând o activitate vulcanică care s-ar mai putea desfășura chiar și astăzi, în special la latitudinile mai mari, în apropiere de regiunile polare.

Anomaliile gravitaționale ar putea sugera prezența unei activități magmatice la mari adâncimi, iar prezența anormală a hidrogenului și metanului în atmosfera subțire a Europei ar putea fi rezultatul reacțiilor chimice care apar la fisurile hidrotermale. De asemenea, depozitele de materiale oceanice pe suprafața Europei ar putea indica și o activitate subterană.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Europa, satelitul planetei Jupiter, ”aruncă” vapori de apă în spaţiu

Descoperirea de vapori de apă pe Europa, satelitul îngheţat al lui Jupiter, poate indica existenţa vieţii extraterestre

Satelitul Europa al planetei Jupiter are apa sărată care ar putea permite apariţia vieţii

Un dispozitiv revoluţionar va căuta viaţă pe Europa, satelitul natural al lui Jupiter

Articolul Vulcanii ascunși adânc în Europa, satelitul înghețat al lui Jupiter, ar putea însemna prezența vieții extraterestre apare prima dată în Descopera.

Articol original

În urmă cu 111 ani, Terra trecea la o distanţă foarte mică pe lângă cometa Halley – VIDEO

Cometa Halley a fost observată pentru prima dată de filosofii Antichităţii.

Un eveniment astronomic observat de grecii antici poate fi cea mai veche relatare a cometei Halley.

Citeşte şi 39 de membri ai unei secte s-au sinucis când pe cer a apărut cometa Hale-Bopp

 

Potrivit unor izvoare antice greceşti, un meteorit de mari dimensiuni a căzut în nordul Greciei, între anii 467 şi 466 î.Hr. Cei care au relatat acest eveniment descriu şi faptul că în vremea în care meteoritul a lovit Pământul, o cometă uriaşă a fost vizibilă vreme de 80 de zile – însă scriitorii antici nu au dat mare importanţă acestui eveniment. Astronomii au publicat ulterior un studiu în care demonstrează că este vorba despre cometa Halley.

Până la acea dată se credea că cea mai veche relatare a celebrei comete provine din anul 240 î.Hr., când Halley a fost observată şi consemnată de astronomii chinezi. Astronomul Eric Hintz şi filosoful Daniel Graham au corelat câteva pasaje din scrierile lui Aristotel (care menţionează o cometă uriaşă la un secol de la apariţia acesteia) şi a altor autori antici, au calculat traseul pe care Halley l-a avut atunci şi au ajuns la concluzia că aceasta a fost cu siguranţă vizibilă în anul 466 î.Hr., pentru mai bine de 80 de zile.

Descoperă vă prezintă şi alte semnificaţii istorice ale zilei de 18 mai:

1048 – S-a născut Omar Khayyam, poet, matematician şi astronom persan (d. 1123).

1388 – A fost inaugurată Mănăstirea Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Bătrân.

1799 – A murit scriitorul şi dramaturgul Pierre de Beaumarchais, autorul pieselor „Bărbierul din Sevilla” şi „ Nunta lui Figaro” (n. 24 ianuarie 1732).

1804 – Napoleon Bonaparte a fost proclamat Împărat al Franţei.

1845 – Mihail Kogălniceanu a început, la Iaşi, publicarea “Letopiseţului Ţării Moldovei”, lucrarea care reunea scrierile cronicarilor Miron Costin, Grigore Ureche şi Ion Neculce.

1872 – S-a născut matematicianul şi filosoful britanic Bertrand Russell, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1950 (d. 2 februarie 1970).

1883 – S-a născut arhitectul american de origine germană Walter Gropius, care a fondat şi condus Şcoala Bauhaus şi secţia de arhitectură a Universităţii Harvard din SUA (d. 5 iulie 1969).

1897 – S-a născut regizorul american Frank Capra: „O viaţă minunată”, „Domnul Smith merge la Washington”, „S-a întâmplat într-o noapte” (d. 3 septembrie 1991).

1899 – La Haga, s-au deschis lucrările primei Conferinţe a Păcii, la care a participat România. În cadrul acestei Conferinţe a fost încheiată Convenţia asupra reglementării paşnice a conflictelor internaţionale, prin care părţile contractante se angajau să prevină folosirea forţei în raporturile interstatale şi să recurgă, în caz de litigii, la mediere sau arbitraj internaţional.

1909 – A murit scriitorul englez George Meredith: „Egoistul”; „Emilia” (n. 12 februarie 1828).

1920 – S-a născut Papa Ioan Paul al II-lea (cardinalul polonez Karol Jozef Woityla, arhiepiscop de Cracovia), ales ca Suveran Pontif la data de 16 octombrie 1978 (d. 2 aprilie 2005).

1928 – S-a născut Domokos Geza, scriitor şi publicist de naţionalitate maghiară din România, primul preşedinte al UDMR (d. 27 iunie 2007).

1946 – S-a încheiat procesul intentat membrilor guvernului Antonescu.

1951 – A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.

1954 – A intrat în vigoare Convenţia europeană privind Drepturile Omului.

1972 – A intrat în vigoare Tratatul cu privire la interzicerea armelor nucleare şi altor arme de distrugere în masă pe fundul mărilor, oceanelor şi subsolului lor.

1981 – A murit William Saroyan, scriitor american de origine armeană (n. 31 august 1908).

1995 – Alain Juppe devine premier al Franţei.

1997 – A fost inaugurat la Bucureşti Centrul Cultural European.

2001 – Regele Mihai s-a întors la Palatul Elisabeta la aproape 55 de ani după ce a semnat abdicarea, sub ameninţarea armei, în biroul de lucru de atunci.

2009 – Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg, după ce reprezentanţii Muzeului Bran şi ai Casei de Habsburg au semnat procesul-verbal de predare-primire a obiectivului turistic, acesta funcţionând în regim privat de la ora 12.00.

2011 – A încetat din viaţă Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori ai literaturii române; opere ale prozatorului: „Nesfârşitele primejdii”; „Paltonul de vară”, „Febra” (n. 23 ianuarie 1928).

Articolul În urmă cu 111 ani, Terra trecea la o distanţă foarte mică pe lângă cometa Halley – VIDEO apare prima dată în Descopera.

Articol original

Oficialii de la Pentagon anunță timpul estimat de sosire a rachetei chineze pe Pământ. Unde s-ar putea prăbuși

Oficialii de la Pentagon au anunțat că monitorizează racheta chineză care este așteptată să reintre în mod necontrolat în atmosfera Pământului în zilele următoare.

Până acum, nu se știe locul exact în care vor ateriza bucățile din racheta lansată de China.

Locul exact în care racheta va intra în atmosferă va fi știut în decurs de „doar câteva ore” de la reintrarea sa în atmosferă, a anunțat Centrul Spațial de Comandă, o ramură a Armatei SUA. Corpul central al rachetei, pe care China a lansat-o în 29 aprilie, ar urma să ajungă pe Pământ în jurul datei de „8 mai”. Traiectoria sa exactă încă nu este clară.

Racheta este încă pe orbită și se va prăbuși în mod necontrolat pe Terra.

Unde s-ar putea prăbuși bucățile din racheta chineză?

Jonathan McDowell, astrofizician la Harvard, a spus că racheta se deplasează cu o viteză de 29.000 km/h. Asta înseamnă că o mică schimbare a orbitei sale ar putea schimba în mod semnificativ traiectoria.

Având în vedere orbita actuală a rachetei, bucățile s-ar putea prăbuși în regiuni nordice precum New York, Madrid, sau Beijing ori zone sudice precum Chile sau Wellington, Noua Zeelandă.

Mare parte din rachetă este așteptată să ardă atunci când va reintra în atmosferă. Însă, experții sunt îngrijorați că unele bucăți ar putea ajunge pe Pământ.

Riscul ca bucățile de rachetă să provoace pagube este „foarte mic”

Deși ar putea să lovească o zonă populate, este mult mai probabil ca racheta să ajungă în ocean, având în vedere faptul că mare parte din suprafața planetei noastre este acoperită de apă.

McDowell a mai precizat că riscul ca bucățile de rachetă să provoace pagube este „foarte mic”.

Însă, riscul nu este inexistent. Ultima oară când o rachetă chineză Long March 5B, similară cu cea lansată de această dată, a reintrat în atmosferă, bucăți din aceasta au ajuns pe clădiri din două sate din Coasta de Fildeș.

Permiterea bucăților de rachetă să reintre necontrolat în atmosferă, inacceptabilă

McDowell a adăugat că este „inacceptabilă” permiterea bucăților de rachetă să reintre necontrolat în atmosferă. „Din 1990, nimic de peste 10 tone nu a mai fost lăsat intenționat să intre necontrolat în atmosferă”, a spus astrofizicianul.

Corpul central al rachetei ar cântări în jur de 21 tone, scrie Science Alert.

Racheta Long March 5B transporta prima componentă a stației spațiale Chineze, pe care țara dorește să o finalizeze până în 2022. Lansarea a fost prima dintre cele 11 misiuni programate pentru construirea stației.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Bucăți uriașe dintr-o rachetă chineză ar putea să cadă pe Pământ în următoarele zile

Pentagonul vrea să trimită o rachetă propulsată de un reactor nuclear pe orbita Pământului

Forțele Aeriene ale SUA au testat o rachetă hipersonică cu un avion B-52H Stratofortress

NASA a testat din nou racheta SLS care va readuce oamenii pe Lună. Cum s-a sfârșit totul

Articolul Oficialii de la Pentagon anunță timpul estimat de sosire a rachetei chineze pe Pământ. Unde s-ar putea prăbuși apare prima dată în Descopera.

Articol original

Gunoiul spațial face cerul nopții mult mai luminos și creează probleme reale pentru astronauți

Cantitatea tot mai mare de gunoaie spațiale care orbitează Pământului devine o problemă cât se poate de serioasă pentru astronomi.

Pe măsură ce este bucăți vechi de sateliți, rachete și alte obiecte spațiale intră în lumina solară, acestea pot reflecta razele solare pe Terra și în alte locuri, astfel creând o creștere vizibilă a luminozității pe cerul nopții. În urma acestui fapt, studierea cosmosului devine tot mai dificilă, potrivit unor cercetări publicate în jurnalul Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters.

Dacă estimările sunt corecte, gunoiul spațial reflectorizant este atât de luminos încât depășește limita oficială de luminozitate a ceea ce oamenii de știință consideră o priveliște „neîngrădită” a cerului.

Mega-constelațiile de sateliți operaționali agravează situația

Gunoiul spațial este deja o problemă în sine, însă experții mai spun că mega-constelațiile de sateliți operaționali precum sateliții de internet Starlink de la SpaceX agravează situația. SpaceX a implementat măsuri pentru a-și întuneca sateliții, cu efecte limitate, după ce astronomii s-au plâns. Totuși, alte companii nu s-au deranjat să facă același lucru.

„Având în vedere că există obiecte care orbitează Terra din toate înclinațiile orbitale, chiar nu mai există niciun loc sigur”, a explicat John Barentine, autor al studiului și director de politici publice la International Dark-Sky Association.

Descoperirile studiului au fost „foarte șocante”

Din fericire, există și motive de speranță, după cum explică Christopher Kyba, expert german în poluarea luminoasă, scrie Futurism.

Descoperirile studiului au fost „foarte șocante”, a spus Kyba. Acestea fiind spuse, expertul este optimist că inginerii care lucrează la crearea unor modalități de a înlătura deșeurile spațiale din orbită vor face o descoperire în anii următori. În cel mai rău caz, asta ar putea însemna că ne vom putea lua adio de la sateliții scoși din uz și bucățile de gunoi care plutesc în jurul planetei noastre.

Cu toate acestea, gunoiul spațial nu pune în pericol doar vizibilitatea cerului nopții, ci și alți sateliți funcționali sau chiar nave spațiale lansate de pe Terra.

Avertisment de impact cu gunoi spațial pentru echipajul SpaceX

O anchetă a fost declanșată după ce astronauții de la bordul capsulei SpaceX au primit un avertisment cu privire la o posibilă coliziune cu deșeuri spațiale. Avertismentul s-a dovedit o alarmă falsă. Cei patru astronauți de la bordul capsulei au primit ordine să-și pună costumele spațiale din cauza unui posibil impact, tocmai după ce ajunseseră în orbită la data de 23 aprilie.

Locotenent-colonel Erin Dick, purtătoare de cuvânt pentru Centrul Spațial de Comandă din SUA, a spus la acea vreme că un obiect ar fi urmat să treacă prin apropierea capsulei în timp ce nava se deplasa spre Stația Spațială Internațională.

„Însă, am realizat rapid că era vorba doar despre o eroare. Nu a existat în niciun moment pericol de coliziune pentru că nu exista niciun obiect care risca să se lovească de capsulă”, a spus Dick.

Doar 30 de minute la dispoziție să se pregătească pentru un posibil impact

De obicei, astronauții primesc astfel de avertizări din timp. Însă, pe 23 aprilie, situația s-a desfășurat foarte rapid, iar astronauții au avut doar 30 de minute la dispoziție să se pregătească pentru un posibil impact. Centrul de Comandă a alertat NASA cu doar 45 de minute înainte de posibila coliziune. SpaceX și NASA au notificat astronauții 15 minute mai târziu, cerându-le să-și pună costumele cât mai repede. Până atunci, deja nu mai era timp pentru schimbarea direcției capsulei.

Din fericire, capsula Dragon și echipajul au ajuns în siguranță la bordul ISS la data de 24 aprilie, fără alte surprize. Astronauții vor petrece șase luni la bordul ISS. Un alt incident a avut loc în septembrie 2020, atunci când astronauții de la bordul ISS au fost nevoiți să desfășoare „manevre de evitare” pentru a nu fi loviți de gunoi spațial.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Problema deșeurilor spațiale se agravează

Canada vrea să se implice în curăţarea deşeurilor spaţiale

Deșeurile lansării unui satelit au creat o „minge de foc” pe cerul Australiei

Gunoiul spaţial care ameninţă Terra. O bucată masivă dintr-o rachetă chineză s-a prăbuşit necontrolat pe Terra

Articolul Gunoiul spațial face cerul nopții mult mai luminos și creează probleme reale pentru astronauți apare prima dată în Descopera.

Articol original

De ce s-au schimbat atât de puțin crocodilii de pe vremea dinozaurilor până acum

Crocodilii sunt o specie foarte interesantă pentru oamenii de știință. Au rămas aproape la fel cu cei din perioadele istorice în care se plimbau și dinozaurii pe Terra. Cum evoluează, de fapt, această reptilă?

Crocodilii de astăzi arată foarte asemănător cu cei din perioada jurasică, acum aproximativ 200 de milioane de ani. Există, de asemenea, foarte puține specii în viață astăzi – doar 25. Alte animale, cum ar fi șopârle și păsări, au obținut o diversitate de multe mii de specii în același timp sau mai puțin.

Preistoria a văzut, de asemenea, tipuri de crocodil pe care nu le vedem în prezent, inclusiv giganți la fel de mari ca dinozaurii, mâncătorii de plante ori cei care trăiau în mare. În noua cercetare, publicată în revista Nature Communications Biology, oamenii de știință explică modul în care crocodilii urmează un model de evoluție cunoscut sub numele de „echilibru punctat”.

Cum au evoluat crocodilii, încă din perioada dinozaurilor

Rata evoluției lor este, în general, una lentă, dar ocazional evoluează mai repede, deoarece mediul s-a schimbat. În special, această nouă cercetare sugerează că evoluția lor accelerează atunci când clima este mai caldă și că mărimea corpului lor crește.

Autorul principal al studiului, dr. Max Stockdale, de la Școala de Științe Geografice a Universității din Bristol, SUA, a declarat: „Analiza noastră a folosit un algoritm de învățare automată pentru a estima ratele de evoluție. Rata evolutivă este cantitatea de schimbare care a avut loc într-un anumit timp, pe care o putem afla comparând măsurătorile din fosile și luând în considerare cât de vechi sunt.

Pentru studiul nostru am măsurat dimensiunea corpului, ceea ce este important, deoarece are legătură cu cât de repede cresc animalele, cât de multă hrană au nevoie, cât de mari sunt populațiile lor și cât de probabil vor dispărea”, informează Science Daily.

Constatările arată că diversitatea limitată a crocodililor și aparenta lor lipsă de evoluție este rezultatul unei rate evolutive lente. Se pare că crocodilii au ajuns la un corp care a fost suficient de eficient și de versatil încât să nu fie nevoie să-l schimbe pentru a supraviețui.

Cum au supraviețuit crocodilii, după ce au dispărut dinozaurii

Această versatilitate ar putea fi o explicație de ce crocodilii au supraviețuit impactului meteoritului la sfârșitul perioadei Cretacice, în care dinozaurii au pierit. Crocodilii prosperă în general mai bine în condiții calde, deoarece nu își pot controla temperatura corpului și necesită căldură din mediu.

Clima din epoca dinozaurilor a fost mai caldă decât este astăzi și asta poate explica de ce au existat mult mai multe soiuri de crocodil decât vedem acum. A putea extrage energie din Soare înseamnă că nu trebuie să mănânce la fel de mult ca un animal cu sânge cald ca o pasăre sau un mamifer.

Următorul pas pentru cercetarea echipei este de a afla de ce unele tipuri de crocodil preistoric au dispărut, în timp ce altele nu.

Vă invităm să citiți și:

O specie de crocodili dispărută se deplasa pe două picioare

Podul crocodililor, cea mai ciudată atracţie turistică din Costa Rica – VIDEO

Cercetătorii au pus crocodilii să asculte muzică clasică în timp ce se aflau într-un aparat RMN pentru a afla mai multe informaţii despre dinozauri

A fost descoperit cel mai vechi reprezentant al unei specii de crocodili. A trăit în urmă cu 170 de mii de ani şi era asemănător cu T. Rex

Articolul De ce s-au schimbat atât de puțin crocodilii de pe vremea dinozaurilor până acum apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Un meteorit neobișnuit, mai valoros ca aurul, conține „cărămizile” vieții

Părți din meteoritul Aguas Zarcas, o mică rocă spațială, poroasă, care a căzut în Costa Rica în 23 aprilie 2019, ar putea să conțină „cărămizile” vieții.

Având dimensiunile unei mașini de spălat, roca s-a dezintegrat înainte de aterizarea pe Terra, între satele La Palmera și Aguas Zarcas, unde localnicii au găsit cioburi din ea.

Spre desoebire de alți meteoriți care au căzut pe Terra, rămășițele acestuia se dovedesc deosebit de speciale. Asteroidul din care provine era o rămășiță moale a începuturilor Sistemului Solar, fiind alcătuit din praful de la nebuloasa care se învârtea și care în cele din urmă a creat Sistemul nostru Solar.

Meteoriții expulzați în urma evenimentului aparțin unei clase rare numite condrite carbonice, care s-au format în primele ore ale apariției Sistemului Solar și sunt de obicei bogați în carbon. Acest meteorit special conține compuși de carbon complecși, probabil și aminoacizi (din care se formează proteinele ​​și ADN-ul) și poate și alte substanțe necesare apariției vieții, mai complexe.

Viața de pe Terra își are originea în acești meteoriți

În timp ce alte bucăți de rocă de la începutul Sistemul Solar au devenit părți ale planetelor, meteoritul care a explodat deasupra satelor din Costa Rica a rămas intact, compoziția lui chimică fiind modificată în timp ca urmare a luminii solare care a stimulat crearea de compuși chimici din ce în ce mai complecși.

Un alt meteorit, care a explodat în 1969 deasupra localității Murchison, din Australia, avea caracteristici similare. Aminoacizii descoperiți în compoziția rocilor provenite din spațiu au contribuit la răspândirea ideii că viața de pe Pământ își are probabil originea în acești meteoriți. Precum meteoritul Murchison, aceste fragmente din Costa Rica conțin praf din vechea Calee Lactee, de dinainte ca Soarele nostru să se formeze.

Studiile despre acest meteorit sunt încă incomplete, însă cercetătorii sunt încântați că îl pot examina folosind tehnici moderne, care le permit să caute compuși organici complecși, poate chiar proteine, care chiar dacă au existat cândva în compoziția meteoritului Murchison au dispărut de mult timp, degradându-se în atmosfera Pământului. Deja există dovezi ale aminoacizilor în acest fragment Aguas Zarcas, care nu au mai fost găsite nicăieri pe Pământ.

Dovezi imaculate de la începutul Sistemului Solar

Fragmentele meteoritului Aguas Zarcas pot oferi cele mai imaculate mostre ale Sistemului Solar timpuriu și ale norului de praf cosmic pre-solar, astfel că unii oameni de știință au spus, mai în glumă, mai în serios, că sunt mai valoroase decât aurul.

La acestea se pot adăuga alte probe pe care sonda japoneză Hayabusa2, lansată în 2014, le-a colectat de pe asteroidului Ryugu și pe care urmează să le aducă în decembrie pe Terra pentru a fi analizate și care ar putea conține condrită carbonică. În 2023, NASA va aduce pe Terra eșantioane de pe asteroidul Bennu, care ar putea fi similar cu Aguas Zarcas.

Până atunci, Aguas Zarcas rămâne cea mai bună sursă de compuși de carbon proveniți din spațiu, notează Live Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Lacul din craterul unui meteorit și-a schimbat brusc culoarea

Darwin a avut dreptate! Viaţa pe Pământ a început după ce meteoriţii au bombardat ”bălţile mici şi calde” de pe suprafaţa planetei

Priveliștea Pământului din spațiu are un efect psihologic major. Cum te schimbă „efectul vederii de ansamblu”

Un meteorit căzut în Antarctica cuprinde elemente chimice de pe Marte, vechi de miliarde de ani. Sunt dovada vieţii

Articolul Un meteorit neobișnuit, mai valoros ca aurul, conține „cărămizile” vieții apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original