Dovezi ale vieții antice ar fi dispărut de pe Marte. NASA a dezvăluit cine ar fi fost „vinovatul”

Dovezi ale vieții antice ar fi dispărut din unele regiuni ale planetei Marte, arată un nou studiul al NASA.

Roverul Curiosity al agenției spațiale a făcut o descoperire surprinzătoare în timp ce investiga roci sedimentare bogate în argilă în jurul Craterului Gale, un fost lac care s-a format atunci când un asteroid a lovit Planeta Roșie în urmă cu 3,6 miliarde de ani.

Argila este un indicator bun al vieții pentru că este creată de obicei atunci când mineralele din roci dispar în urma contactului cu apa, un ingredient cheie al vieții. De asemenea, argila este un material excelent pentru depozitarea fosilelor microbiene.

Însă, atunci când roverul Curiosity a extras două mostre de argilit, o rocă sedimentară care conține argilă, din lacul secat, cercetătorii au descoperit că o mostră conținea doar jumătate din cantitatea așteptată de minerale de argilă. În schimb, cealaltă mostră conținea o cantitate mai mare de oxizii de fier, compușii care produc nuanța ruginie a planetei Marte.

Cine ar putea fi „vinovatul” pentru această dispariție geologică?

Oamenii de știință cred că „vinovatul” pentru această dispariție geologică ar fi saramura: apa extrem de sărată care s-a scurs în straturile de argilă bogate în minerale și le-a destabilizat.

„Credeam că odată aceste straturi de minerale de argilă s-au format pe fundul lacului din Craterul Gale, acestea au rămas așa, astfel conservându-se la momentul formării din urmă cu miliarde de ani. Însă, saramura a descompus aceste minerale de argilă în unele locuri, resetând în esență compoziția rocilor”, a explicat Tom Bristow, autor coordonator al studiului și cercetător la Centrul de Cercetare Ames al NASA din Mountain View, California.

Roverul și-a finalizat analiza prin forarea în straturile de rocă marțiană înainte să folosească instrumentul de chimie și mineralogie, cunoscută drept CheMin, pentru a investiga mostrele.

„Am aflat ceva foarte important”

Procesul de transformare chimică din sedimente este numit diageneză și ar fi putut crea o nouă viață sub suprafața planetei Marte chiar dacă a șters unele dovezi ale vechilor forme de viață de la suprafață.

Cercetările desfășurate de roverul Curiosity nu doar că au dezvăluit modul în care s-a schimbat clima marțiană, dar au ajutat roverul Perseverance să stabilească ce mostre de sol să colecteze astfel încât să-și crească șansele de a descoperi viața, potrivit Live Science.

„Am aflat ceva foarte important. Există unele locuri pe Marte care nu sunt atât de bune pentru păstrarea dovezilor vieții de pe planetă. Vestea bună este că putem folosi mineralogia pentru a afla unde să căutăm în continuare viața”, a precizat Ashwin Vasavada, om de știință la Jet Propulsion Laboratory al NASA.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Inginerii din Elveția au construit un rover care ar putea cuceri dealurile abrupte ale planetei Marte

Marte ar fi putut găzdui viață. Descoperirea făcută de roverul Curiosity al NASA pe Planeta Roșie

Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte. Imaginile dezvăluite de NASA

Roverul Curiosity al NASA a observat nori ciudați și colorați pe planeta Marte

Articolul Dovezi ale vieții antice ar fi dispărut de pe Marte. NASA a dezvăluit cine ar fi fost „vinovatul” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Rechinii au dispărut aproape în totalitate în urmă cu 19 milioane de ani și nu și-au mai revenit niciodată

În urmă cu mai bine de 19 milioane de ani, oceanele lumii erau pline de rechini, de aproximativ zece ori mai mult decât în zilele noastre. Apoi, dintr-o dată, acești mari prădători marini au dispărut aproape în totalitate.

Acest eveniment devastator și misterios de extincție în masă a fost descoperit abia recent printr-o serie de anchete accidentale, iar din dovezile pe care le avem până acum nu este încă clar ce a cauzat sfârșitul brusc al mai multor specii.

„Mă ocup cu studiul dinților de pești și solzi de rechini descoperiți în sedimentele de la mari adâncimi. Alături de colegii mei am decis să elaborăm o analiză de 85 de milioane de ani a abundenței de pești și rechini astfel încât să aflăm cum arăta variabilitatea normală a acelei populații pe termen lung”, a explicat Elizabeth Sibert, cercetător la Universitatea Yale.

Atunci când oamenii de știință au comparat raportul dintre denticulele antice de rechin cu alți dinți de pește îngropați până la 5.700 de metri adâncime pe fundul marin, aceștia au observat o schimbare clară a speciilor oceanice care a avut loc în urmă cu aproximativ 19 milioane de ani.

Un declin de două ori mai mare decât evenimentul de extincție Cretacic-Paleogen

Înainte de acest eveniment, mostrele de sedimente dețineau o abundență atât de denticule, cât și de dinți, care se desprind în mod natural de pe corpurile peștilor și ajung pe fundul mării. După acest punct, însă, doar o treime din mostre conțineau dovezi ale denticulelor de rechin.

La începutul Miocenului, între 16 și 20 de milioane de ani în urmă, sedimentele oceanului au trecut de la un conținut de o fosilă de rechin per cinci fosile de pești la o fosilă de rechin per 100 de fosile de pești.

Acest declin neașteptat al abundenței rechinilor este de două ori mai mare decât aceea din timpul evenimentului de extincție Cretacic-Paleogen, care a dus la dispariția a trei sferturi din plante și animale în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani.

O scădere accentuată a abundenței rechinilor

Prezența denticulelor antice în sedimentele oceanice este doar un indicator pentru numărul de rechini care înotau cândva în oceanele noastre, însă aceeași schimbare bruscă a modelului a fost observată în mai multe regiuni din lume.

În sedimente din Pacificul de Nord și de Sud, oamenii de știință au găsit dovezi ale unei scăderi accentuate a abundenței rechinilor, estimată la peste 90%. De asemenea, diversitatea rechinilor din oceanele lumii a scăzut cu peste 70% în același interval de timp, scrie Science Alert.

După această schimbare bruscă, care a avut loc cel mai probabil în mai puțin de 100.000 de ani, diversitatea rechinilor din oceanele Pământului nu a mai fost niciodată aceeași.

Rechinii de coastă sunt deja în stadiul de dispariție funcțională

În timp ce multe specii de rechini oceanici au dispărut în timpul acestui eveniment, rechinii de coastă au fost puțin mai norocoși. Descendențele din zilele noastre provin, în mare parte, de la acei supraviețuitori. În sedimentele depuse după evenimentul de dispariție, cercetătorii nu au găsit noi tipuri de denticule de rechin, ceea ce sugerează că au apărut puține specii de rechini după eveniment.

Aceasta este o descoperire îngrijorătoare, pentru că ar putea însemna că rechinii nu au abilitatea de a se recupera în totalitate după un eveniment brusc de dispariție. Din nefericire, ne îndreptăm cu pași repezi înspre un alt eveniment de dispariție.

Începând cu anii 1970, rechinii moderni au trecut printr-un declin de aproximativ 70%, în special din cauza pescuitului excesiv. Drept urmare, rechinii de coastă sunt acum în stadiu de dispariție funcțională în 19% din recifele de corali din lume. Odată dispăruți, cercetătorii se tem că diversitatea rechinilor va fi pierdută pentru totdeauna.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce se nasc rechinii tot mai slabi și bolnavi

Noi cercetări arată că rechinii folosesc câmpul magnetic al Pământului ca un compas

Cercetătorii au descoperit că trei specii de rechin din Noua Zeelandă strălucesc în întuneric

Un rechin de mărimea unei camionete, descoperit eșuat pe o plajă de către pescarii dintr-un stat american

Articolul Rechinii au dispărut aproape în totalitate în urmă cu 19 milioane de ani și nu și-au mai revenit niciodată apare prima dată în Descopera.

Articol original