Greșeala făcută de Charles Darwin în privința selecției sexuale. Ce arată un nou studiu

Charles Darwin a fost un om de știință precaut. În secolul XIX, în timp ce colecta dovezi pentru teoria sa privind evoluția speciilor prin selecția naturală, Darwin a observat că teoria nu explica cozile extravagante ale păunilor masculi, coarnele cerbilor, sau de ce masculii unor specii sunt mult mai mari decât femelele.

Pentru aceste ciudățenii, Darwin a propus o teorie secundară: selecția sexuală a trăsăturilor care cresc șansele unui animal de a avea un partener și a se reproduce. Darwin a diferențiat cu atenție între armele precum coarnele, colții și dimensiunile impresionante care sunt folosite pentru a supune rivalii, și ornamentele care au scop fermecarea sexului opus.

Darwin credea că selecția sexuală ar putea fi explicată prin raporturile inegale de sex (adică atunci când există mai mulți masculi decât femele într-o populație, sau vice versa). Cercetătorul argumenta că un bărbat cu mai puține femele ar trebuie să depună mai mult efort pentru a dobândi un partener, iar această competiție se află în spatele selecției sexuale.

În ce populații apare cea mai intensă selecție sexuală?

Acum, un nou studiu a confirmat o legătură între selecția sexuală și raporturile de sex, la fel cum bănuia Darwin. Însă, în mod surprinzător, descoperirile recente sugerează că Darwin a înțeles totul pe dos. Oamenii de știință au descoperit că selecția sexuală nu este cel mai pronunțată atunci când potențialii parteneri sunt puțin, ci atunci când există din abundență. Asta înseamnă că trebuie să analizăm din nou presiunile selecției care joacă un rol în populațiile de animale ce includ raporturi inegale de sex.

După ce au analizat 462 de specii diferite de reptile, mamifere și păsări, oamenii de știință au descoperit o legătură puternică între raporturile de sex și dimorfismul sexual, astfel confirmând suspiciunile lui Darwin.

Totuși, tendința a fost opusă față de cea prezisă de Darwin cu dovezile sale limitate. Se pare că cea mai intensă selecție sexuală, indicată de masculi mai mari în comparație cu femele, apare în specii în care există o abundență de femele pentru masculii, spre deosebire de penuria sugerată de Darwin, potrivit Science Alert.

Studiul nu anulează sub nicio formă teoriile lui Darwin

Studiul nu anulează sub nicio formă teoriile lui Darwin în privința selecției naturale și a selecției sexuale. Descoperirile pur și simplu arată un mecanism diferit față de cel propus de Charles Darwin.

Presupunerile lui erau bazate pe ideea că cea mai intensă competiție pentru parteneri ar trebui să apară acolo unde există un deficit de parteneri. Însă, teoriile mai recente sugerează că această logică nu ar fi fost corectă și că selecția sexuală este, de fapt, un sistem în care câștigătorul primește totul.

Asta înseamnă că, atunci când există mulți potențiali parteneri într-o populație, un mascul superior (în opinia cercetătorilor, cel mai mare și mai greoi) se bucură de un câștig mai mare, astfel fertilizând un număr mai mare de femele în detrimentul masculilor mai mici, care s-ar putea să nu se reproducă deloc.

Vă mai recomandăm să citiți și:

”Procesul maimuţei”. Un profesor a ajuns în faţa judecătorilor pentru că l-a predat pe Darwin

Cum a ajuns ”ruşinea familiei”, Charles Darwin, să schimbe omenirea. Cinci lucruri puţin ştiute

Două caiete care au aparținut lui Charles Darwin, cu o valoare de milioane de lire sterline, au dispărut

Cu cine a fost căsătorit marele Charles Darwin. Emma îi era şi verişoară

Articolul Greșeala făcută de Charles Darwin în privința selecției sexuale. Ce arată un nou studiu apare prima dată în Descopera.

Articol original

Un nou studiu susține că dinozaurii erau predispuși extincției cu mult înainte de impactul asteroidului

După ce au dominat planeta timp de peste 170 de milioane de ani, dinozaurii non-aviari au fost brusc șterși de pe fața Pământului în urma impactului unui asteroid uriaș care a lovit peninsula Yucatán (în America Centrală) în urmă cu 66 milioane de ani.

Coliziunea a declanșat o cascadă de devastare ecologică, reziduurile din atmosferă blocând lumina solară. Temperaturile de la suprafața Terrei au scăzut drastic, iar animalele au pierit. Cel puțin, asta este ceea ce paleontologii cred că s-a întâmplat.

Deși dovezile pentru acest impact de la sfârșitul Cretacicului sunt incontestabile, dezbaterea din comunitatea paleontologică a continuat, savanții întrebându-se dacă extincția dinozaurilor a fost abruptă sau graduală.

Extincțiile coincid într-adevăr cu o perioadă de schimbare ecologică de termen lung, în mare parte rezultatul descompuneri continue a supercontinentelor Laurasia și Gondwana. Nivelul crescut al mărilor, clima mai rece, răspândirea noilor habitate, precum și activitatea vulcanică, toate acestea ar fi putut juca un rol semnificativ în evenimentul de extincție în masă.

Diversitatea dinozaurilor a început un declin cu 10 milioane de ani înainte de impactul asteroidului

Până acum, analizele fosilelor nu au oferit dovezi convingătoare a unui declin în speciile de dinozaur înainte de extincție. Un studiu din 2016 a provocat ideea unei extincții bruște, însă concluzia s-a dovedit a fi discutabilă.

Acum, un nou studiu a oferit dovezi adiționale pentru ipoteza că dinozaurii non-aviari erau deja în pragul extincției înainte de evenimentele cataclismice ce au urmat impactului asteroidului.

Cercetătorii au analizat 1.600 de fosile de dinozauri pentru a evalua speciația și rata extincției a șase familii majore de dinozauri: Ankylosauridae, Ceratopsidae, Hadrosauridae, Dromaeosauridae, Troodontidae și Tyrannosauridae.

Oamenii de știință au descoperit că diversitatea dinozaurilor non-aviari a început un declin cu aproximativ 76 milioane de ani în urmă, adică 10 milioane de ani înainte de impactul asteroidului. Aceștia sugerează că declinul este legat de ratele crescute de extincție a speciilor mai vechi, care ar fi dus lipsă de noutate evolutivă și nu puteau să se adapteze la condițiile schimbătoare ale mediului.

„Perioadele mai reci duceau la extincții accentuate”

„Aceste rezultate sugerează că perioadele mai calde favorizau diversificarea dinozaurilor în timp ce perioadele mai reci duceau la extincții accentuate”, au mai scris autorii studiului, potrivit Science Alert.

„O explicație fiziologică pentru extincția declanșată de perioada de răcire ar putea fi ipoteza că, dacă determinarea sexului la dinozauri este dependentă de temperaturi, la fel ca în cazul crocodililor și țestoaselor, schimbarea sexului de către embrioni ar fi contribuit la pierderea diversității cu o climă globală rece la sfârșitul Cretacicului”, au adăugat cercetătorii.

În concluzie, datele incluse în noul studiu sugerează că extincția finală a dinozaurilor nu ar fi putut să fie atribuită exclusiv unui impact masiv de asteroid.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Urme de pași ale ultimilor dinozauri care au pășit pe teritoriul Marii Britanii, descoperite de cercetători

Mozazaurii, prădătorii feroce de pe vremea dinozaurilor care dominau oceanele

O descoperire fără precedent. Acestea sunt primele dovezi clare că dinozaurii își cloceau ouăle

Bebelușii de la T. Rex și alți dinozauri carnivori se nășteau pregătiți să vâneze

Articolul Un nou studiu susține că dinozaurii erau predispuși extincției cu mult înainte de impactul asteroidului apare prima dată în Descopera.

Articol original

Rechinii au dispărut aproape în totalitate în urmă cu 19 milioane de ani și nu și-au mai revenit niciodată

În urmă cu mai bine de 19 milioane de ani, oceanele lumii erau pline de rechini, de aproximativ zece ori mai mult decât în zilele noastre. Apoi, dintr-o dată, acești mari prădători marini au dispărut aproape în totalitate.

Acest eveniment devastator și misterios de extincție în masă a fost descoperit abia recent printr-o serie de anchete accidentale, iar din dovezile pe care le avem până acum nu este încă clar ce a cauzat sfârșitul brusc al mai multor specii.

„Mă ocup cu studiul dinților de pești și solzi de rechini descoperiți în sedimentele de la mari adâncimi. Alături de colegii mei am decis să elaborăm o analiză de 85 de milioane de ani a abundenței de pești și rechini astfel încât să aflăm cum arăta variabilitatea normală a acelei populații pe termen lung”, a explicat Elizabeth Sibert, cercetător la Universitatea Yale.

Atunci când oamenii de știință au comparat raportul dintre denticulele antice de rechin cu alți dinți de pește îngropați până la 5.700 de metri adâncime pe fundul marin, aceștia au observat o schimbare clară a speciilor oceanice care a avut loc în urmă cu aproximativ 19 milioane de ani.

Un declin de două ori mai mare decât evenimentul de extincție Cretacic-Paleogen

Înainte de acest eveniment, mostrele de sedimente dețineau o abundență atât de denticule, cât și de dinți, care se desprind în mod natural de pe corpurile peștilor și ajung pe fundul mării. După acest punct, însă, doar o treime din mostre conțineau dovezi ale denticulelor de rechin.

La începutul Miocenului, între 16 și 20 de milioane de ani în urmă, sedimentele oceanului au trecut de la un conținut de o fosilă de rechin per cinci fosile de pești la o fosilă de rechin per 100 de fosile de pești.

Acest declin neașteptat al abundenței rechinilor este de două ori mai mare decât aceea din timpul evenimentului de extincție Cretacic-Paleogen, care a dus la dispariția a trei sferturi din plante și animale în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani.

O scădere accentuată a abundenței rechinilor

Prezența denticulelor antice în sedimentele oceanice este doar un indicator pentru numărul de rechini care înotau cândva în oceanele noastre, însă aceeași schimbare bruscă a modelului a fost observată în mai multe regiuni din lume.

În sedimente din Pacificul de Nord și de Sud, oamenii de știință au găsit dovezi ale unei scăderi accentuate a abundenței rechinilor, estimată la peste 90%. De asemenea, diversitatea rechinilor din oceanele lumii a scăzut cu peste 70% în același interval de timp, scrie Science Alert.

După această schimbare bruscă, care a avut loc cel mai probabil în mai puțin de 100.000 de ani, diversitatea rechinilor din oceanele Pământului nu a mai fost niciodată aceeași.

Rechinii de coastă sunt deja în stadiul de dispariție funcțională

În timp ce multe specii de rechini oceanici au dispărut în timpul acestui eveniment, rechinii de coastă au fost puțin mai norocoși. Descendențele din zilele noastre provin, în mare parte, de la acei supraviețuitori. În sedimentele depuse după evenimentul de dispariție, cercetătorii nu au găsit noi tipuri de denticule de rechin, ceea ce sugerează că au apărut puține specii de rechini după eveniment.

Aceasta este o descoperire îngrijorătoare, pentru că ar putea însemna că rechinii nu au abilitatea de a se recupera în totalitate după un eveniment brusc de dispariție. Din nefericire, ne îndreptăm cu pași repezi înspre un alt eveniment de dispariție.

Începând cu anii 1970, rechinii moderni au trecut printr-un declin de aproximativ 70%, în special din cauza pescuitului excesiv. Drept urmare, rechinii de coastă sunt acum în stadiu de dispariție funcțională în 19% din recifele de corali din lume. Odată dispăruți, cercetătorii se tem că diversitatea rechinilor va fi pierdută pentru totdeauna.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce se nasc rechinii tot mai slabi și bolnavi

Noi cercetări arată că rechinii folosesc câmpul magnetic al Pământului ca un compas

Cercetătorii au descoperit că trei specii de rechin din Noua Zeelandă strălucesc în întuneric

Un rechin de mărimea unei camionete, descoperit eșuat pe o plajă de către pescarii dintr-un stat american

Articolul Rechinii au dispărut aproape în totalitate în urmă cu 19 milioane de ani și nu și-au mai revenit niciodată apare prima dată în Descopera.

Articol original

Proiect pentru protejarea mai multor specii de insecte din pădurile Parcului Natural Putna

Ministerul Mediului a anunțat joi un proiect prin care vor fi protejate mai multe specii de gândaci care trăiesc în pădurile din Parcul Natula Putna-Vrancea.

Potrivit Ministerului, proiectul LIFE ROsalia și-a propus îmbunătățirea condițiilor de habitat pentru cinci specii de insecte saproxilice, care trăiesc în materia lemnoasă aflată în stadiu de putrefacție sau în curs de putrefacție din pădurile Parcului Natural Putna-Vrancea.

Zone favorabile de habitat pentru speciile de insecte

„Echipa responsabilă de acest proiect va crea legături ecologice mai bune între porțiunile fragmentate de păduri cu arbori bătrâni prin constituirea unor zone favorabile de habitat pentru speciile de insecte saproxilice, care sunt dependente de lemnul mort sau aflat în descompunere”, a anunțat Ministerul.

Durată de implementare de cinci ani

Proiectul este cofinanțat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și coordonat de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea. Acesta are o durată de implementare de cinci ani (2020-2025) și este derulat în parteneriat cu Universitatea din București, Romsilva și Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB), potrivit Mediafax.

De asemenea, LIFE ROsalia este unul din cele 34 de proiecte LIFE din domeniul naturii şi biodiversității, care vor sprijini punerea în aplicare a Directivei UE privind păsările, a Directivei privind habitatele, precum şi a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030, a mai transmis Ministerul Mediului.

Articolul Proiect pentru protejarea mai multor specii de insecte din pădurile Parcului Natural Putna apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original