Soarele tocmai a produs cea mai puternică erupție din 2017. Ce înseamnă asta pentru Pământ?

Soarele pare să se trezească după o perioadă liniștită din ciclul său de 11 ani. La data de 3 iulie 2021, steaua noastră a avut prima erupție din clasa X din Ciclul Solar 25. Aceasta a fost cea mai puternică erupție solară din septembrie 2017.

Erupțiile solare din clasa X sunt printre cele mai puternice erupții solare produse de steaua noastră gazdă, cea mai semnificativă înregistrată vreodată fiind erupția X28 din noiembrie 2003.

Această nouă erupție nu a fost la fel de intensă, dar chiar și așa a produs un puls de raze X care a lovit atmosfera superioară și a cauzat o pană de unde scurte deasupra Oceanului Atlantic.

Cea mai recentă erupție din clasa X, înainte de aceasta, a avut loc în septembrie 2017, atunci când Soarele a produs erupție de nivelul X8.2. Cu siguranță, acesta este un semn că ciclul solar devine mai activ.

Soarele are, de fapt, o activitate dinamică

Deși activitatea Soarelui pare destul de constantă din perspectiva noastră de pe Pământ, o analiză pe termen lung dezvăluie că activitatea sa este dinamică. O parte din aceasta o reprezintă ciclul solar.

Asta se bazează pe câmpul magnetic al Soarelui, care se inversează o dată la fiecare 11 ani, polii magnetici de sud și de nord schimbându-și pozițiile. Nu se știe ce anume declanșează aceste cicluri (cercetările recente sugerează că o aliniere planetară joacă un rol), însă polii se inversează atunci când câmpul magnetic este cel mai slăbit, eveniment cunoscut și ca minimul solar.

Odată ce polii se inversează, câmpul magnetic își recapătă din putere, iar activitatea solară crește până la un maxim solar înainte să scadă din nou pentru următorul eveniment de inversare a polilor. Cel mai recent minimum solar a avut loc în decembrie 2019, astfel că în următorii ani ar trebui să ne așteptăm să vedem cum Soarele devine mai „turbulent”. Vârful maximului solar va fi atins în iulie 2025.

Ce se poate întâmpla pe Pământ din cauza erupțiilor solare?

Așadar, ce înseamnă toate acestea pentru Pământ? Ei bine, dacă o erupție solară este direcționată spre Pământ, am putea observa câteva efecte. Nu există niciun pericol de radiații pentru noi, cei de pe suprafața Terrei, pentru că atmosfera ne protejează.

Însă, în cazul unor erupții solare mai puternice, precum cea din 3 iulie, am putea avea parte de perturbări ale straturilor atmosferice, acolo unde se află semnalele de comunicare. Asta înseamnă că sistemele de navigație și comunicațiile radio ar putea fi afectate. În cazul celor mai extreme evenimente, rețelele electrice ar putea fi oprite, deși asta se întâmplă foarte rar.

Materialele de la Soare pot cauza aurore pe Pământ, pe măsură ce particulele interacționează cu gazele din atmosfera planetei noastre și produc acest fenomen spectaculos, scrie Science Alert.

Pata solară care a produs cea mai recentă erupție, numită 2838, a apărut de nicăieri, fiind responsabilă și pentru o erupție de tipul M2. Între timp, pata solară s-a deplasat pe partea îndepărtată a Soarelui, acolo unde ar putea rămâne activă. Va trebui să așteptăm câteva zile pentru a vedea dacă apare din nou.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce culoare are, de fapt, Soarele?

„Soarele artificial” al Chinei, reactorul de fuziune nucleară, a stabilit un nou record mondial

De ce conține Solar Orbiter, satelitul trimis să observe Soarele, praf de oase carbonizate

Soarele nostru a intrat într-un nou ciclu și ar putea fi unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată

Articolul Soarele tocmai a produs cea mai puternică erupție din 2017. Ce înseamnă asta pentru Pământ? apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cel mai ridicat nivel de dioxid de carbon din atmosfera Pământului din istorie

Deși primele zile ale pandemiei de COVID-19 au dus la o scădere ușoară a emisiilor poluante, nivelurile de dioxid de carbon din atmosfera Pământului sunt, în prezent, printre cele mai ridicate din istorie. Terra nu a mai avut în atmosfera sa un astfel de nivel de dioxid de carbon de aproximativ 4 milioane de ani.

Oamenii de știință de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) și Institutul Scripps de Oceanografie din cadrul Universității din California, San Diego, au anunțat că Observatorul din Mauna Loa, din Hawaii, a înregistrat o concentrație record de dioxid de carbon în atmosferă, care a atins un vârf în mai 2021, media lunară fiind de 419,13 părți la milion.

Anul trecut, au existat speculații optimiste legate de faptul că pandemia COVID-19 și numeroasele schimbări și restricții pe care le-a generat, de la mai călătorii aeriene puține la reducerea producției economice din cauza blocajelor globale, putea contribui la diminuarea gaze cu efect de seră. În timp ce planeta a înregistrat o reducere pe termen scurt a emisiilor de gaze cu efect de seră, a devenit rapid evident că acest lucru nu va fi de durată.

„Avem nevoie de reduceri mult mai mari și susținute mai mult decât cele relaționate de COVID în 2020”, a afirmat Ralph Keeling, geochimist care conduce programul Scripps la Mauna Loa, citat de IFL Science.

Cele mai mari niveluri de CO2 de la începutul măsurătorilor

Nivelurile de CO2 observate în mai 2021 au fost cele mai mari înregistrate vreodată de când NOAA a început măsurătorile la stația meteo din Mauna Loa, în 1974.

Măsurătorile la stația meteorologică din Hawaii sunt considerate un punct de referință pentru măsurătorile de dioxid de carbon din atmosferă, la nivel global. Stația meteo a efectuat cea mai lungă măsurare neîntreruptă a nivelului dioxidului de carbon din atmosferă.

În mai 2020, la stația Mauna Loa a fost înregistrat maximul nivelului dioxidului de carbon atmosferic, depășind pragul de 417,1 părți pe milion pentru prima dată în istoria omenirii.

Criza climatică, alimentată de nivelul dioxidului de carbon

Creșterea nivelurilor dioxidului de carbon, de la an la an, alimentează criza climatică cu care se confruntă planeta noastră. Dioxidul de carbon eliberat în urma activităților umane, precum defrișările și arderea combustibililor fosili, se dezvoltă în atmosferă, unde captează mai mult din căldura Soarelui, încălzind planeta.

Nivelurile din prezent de dioxid de carbon din atmosferă sunt comparabile cu cele observate în Pliocen, în urmă cu între 4,1 și 4,5 milioane de ani.

Lumea de atunci era una destul de diferită, Homo sapiens se aflau la milioane de ani distanță de apariție, pădurile acopereau zona arctică, nivelul mării era cu 23 de metri mai ridicat decât în ​​prezent, iar temperaturile de vară erau cu aproximativ 8 grade Celsius mai calde.

Viitorul planetei este încă incert, însă este clar că trebuie să ne reducem drastic emisiile de carbon dacă vrem să evităm schimbările de mediu ireversibile și să ne prăbușim mai devreme într-o criză climatică în plină expansiune.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar dispărea?

Cele mai interesante 20 de descoperiri ale ultimului deceniu

Oamenii de ştiinţă au creat un material care transformă dioxidul de carbon în materie organică

„Bateriile zombi” produc sute de incendii anual, iar situația se va agrava dacă oamenii nu își schimbă comportamentul

Articolul Cel mai ridicat nivel de dioxid de carbon din atmosfera Pământului din istorie apare prima dată în Descopera.

Articol original

Roverul Curiosity al NASA a observat nori ciudați și colorați pe planeta Marte

Ar putea părea ca o carte poștală din deșertul din Arizona, însă imaginile acestea arată un loc mult mai exotic. Aceasta este planeta Marte, văzută „prin ochii” roverului Curiosity al NASA.

Imaginile au fost făcute recent de roverul Curiosity pentru a studia tipul ciudat de nori aflați deasupra Craterului Gale, „casa” roverului.

Oamenii de știință au descoperit în urmă cu doi ani că tipul de nori se forma mult mai devreme în anul marțian decât s-au așteptat inițial. Așadar, în acest an marțian, roverul Curiosity a observat norii timpurii și nu a fost deloc dezamăgit. Într-adevăr, norii au apărut spre sfârșitul lunii ianuarie, atunci când robotul a început să documenteze norii bogați în gheață care împrăștiau lumina solară și creau peisaje colorate și uimitoare.

„Este cu adevărat uimitor să vezi ceva atât de colorat pe Marte”

„Mereu sunt uimit de culorile care apar, nuanțe de roșu, verde, albastru și mov. Este cu adevărat uimitor să vezi ceva atât de colorat pe Marte”, a spus Mark Lemmon, om de știință la Institutul pentru Știință Spațială din Colorado, într-un comunicat al NASA.

Ciudat este că acești nori par să fie la o înălțime mai mare în atmosfera marțiană decât acei nori văzuți de obicei de cercetători pe Planeta Roșie, potrivit NASA. De obicei, dacă un nor trece deasupra roverului Curiosity, structurile sunt pline de apă înghețată și plutesc la aproximativ 60 kilometri deasupra suprafeței marțiene.

„Norii strălucitori în noapte” de pe Marte

Norii din noile imagini surprinse de Curiosity sunt situați la o înălțime mult mai mare în atmosferă, deși NASA nu a precizat altitudinea acestora. Distincția ar putea fi un indiciu al unei compoziții diferite, nori din dioxid de carbon înghețat, potrivit agenției americane, însă oamenii de știință nu sunt încă siguri de explicație, scrie Live Science.

Norii sunt cei mai frumoși imediat după apus, atunci când ultimele raze de lumină solară fac ca cristalele de gheață să strălucească. Tocmai de aceea, cercetătorii au denumit structurile drept „nori strălucitori în noapte”.

Unii dintre acești nori pot părea chiar și iridescenți, atunci când particulele din nori au dimensiuni foarte similare, a mai spus Lemmon, ceea ce are loc de obicei atunci când norii sunt formați și dezvoltați cu aceeași viteză.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rover-ul Curiosity al NASA a observat o siluetă fantomatică pe suprafața lui Marte. Cum este explicat fenomenul

Roverul Perseverance a trimis înapoi pe Pământ cel mai adorabil selfie făcut până acum pe o altă planetă

Roverul Perseverance a descoperit o rocă ciudată pe Marte. Imaginile dezvăluite de NASA

Roverul Perseverance a surprins primul său fenomen neobișnuit de pe Marte. Imaginile publicate de NASA

Articolul Roverul Curiosity al NASA a observat nori ciudați și colorați pe planeta Marte apare prima dată în Descopera.

Articol original

De ce a fost această primăvară una a extremelor

Iarna 2020-2021 a adus o încălzire stratosferică de proporții. După 2 ani sub influența unui vortex polar de intensitate considerabilă, chiar record, trebuia să se întoarcă moneda. Semnele au fost prezente pe tot parcursul anului 2020, fie că vorbim de primul fenomen La Nina de intensitate ridicată din ultimii 8 ani sau că vorbim despre presiunea din Emisfera Nordică care a stabilit un nou record în iarnă: 1094.4 milibari în Mongolia.

Încălzirea stratosferică a sosit în Ianuarie și a avut multiple evenimente, perturbând puternic vortexul polar (Imaginea 1), se arată într-o analiză realizată de specialiștii de la Prognoze Meteo pentru Descopera.ro.

Efectele au venit luna următoare și aici putem menționa masa de aer foarte rece, de proporții, care a rămas blocată în dreptul continentului nord-american, coborând până-n Texas.

Astfel, zone calde, unde nu existau sisteme de încălzire, s-au confruntat cu temperaturi sub -10 grade, iar rețeaua de alimentare cu curent electric a cedat, regiuni vaste din Texas ajungând să fie calamitate (Imaginea 2).

Ce s-a întâmplat pe continentul Europa

Pentru continentul european, încălzirea stratosferică a adus o circulație atmosferică dominată de haos, în țara noastră apărând 2 perioade cu ger, lipsite însă de viscolele tradiționale. Depresiuni mediteraneene au fost, dar sincronizarea cu aerul rece a lipsit. După un astfel de haos, era clar că efectele nu se vor opri aici și vor continua în primăvară.

Astfel, primăvara 2021 începea în mijlocul unui tipar emisferic aproape complet opus față de primăvăra 2020, dominată de vortexul de intensitate record de atunci.

Perturbarea puternică din anul acesta a adus o dominație a emisferei polare. Lunile Martie și Aprilie au amintit mai degrabă de o iarnă prelungită decât de primăvară (imaginea de mai jos).

În același timp, regiunea polară foarte activă a continuat să aprovizioneze cu aer rece inclusiv regiuni calde precum zona Mării Mediterane.

După o iarnă rece, acestea au traversat la rândul lor perioade cu fenomene extreme și aici putem aminti faimoasa blocare a canalului Suez de către uriașul vapor Evergiven, al companiei Evergreen. Nava a lovit malul canalului, în urma rafalelor de vânt foarte puternice.

Viteza vântului era foarte ridicata în regiune încă de câteva zile, pe fondul unei mase de aer rece ce a avansat spre regiuni din Nordul Africii.

O lună Mai aparte

Odată cu finalul lunii Aprilie, estimările arătau o ușoară calmare a contextului emisferic datorită încălzirii stratosferice finale, fenomen ce are loc în fiecare an și marchează trecerea de la circulația specifica sezonului rece la cea specifică sezonului cald. Astfel, o dată cu disiparea părții superioare a vortexului polar, estimările arătau o luna Mai în care influența regiunii polare va pierde teren și în care vom vedea câteva perioade calde, pe fondul regiunii tropicale, marcată la rândul sau de o activitate peste medie.

Normalul nu a apărut pentru multă vreme. Vortexul troposferic a crescut greu în intensitate, sub estimările modelelor, așa că o nouă masa de aer rece, încărcată cu umiditate, a pătruns dinspre jumătatea nordică a Ocenului Atlantic, aducând instabilitate la nivelul continentului european (Imaginea 4).

Primăvara din România, dominată de regiunea polară

În țara noastră, primăvara a adus o lună Martie care a semănat cu o prelungire a iernii, o lună Aprilie în care am continuat să vorbim despre șanse pentru ninsori în prima parte. Spre final, vremea a început să semene cu una de primăvară timpurie.

Pentru luna Mai, estimările indicau o perioadă caldă, care a fost întreruptă de sosirea aerului oceanic. Am avut parte de ploi, furtuni și manifestări extreme ale vremii. Vântul a doborât copaci, iar cantitățile de apa nu au fost deloc de neglijat.

Primăvara a fost dominată de regiunea polară, prin aerul său rece și abia începând cu a doua parte a lunii Aprilie, am văzut acea luptă intre cald și rece. Din păcate, lupta a fost una intensă, însoțită de fenomene extreme.

Astfel, România nu a fost ferită de fenomene ce au apărut pe tot globul. De la cantități mari de nisip saharian transportate în Europa, la doborârea recordului de temperatură din Hong Kong și la valul de căldură ce a adus aproape 30 de grade în capitala Rusiei, primăvara 2021 a reprezentat o continuare a tiparului ce a debutat în luna Ianuarie, datorita încălzirii stratosferice puternice.

Cum considerăm că se vă încheia această primăvară? Cu singurul element ce a lipsit: un interval cald și secetos, în care e foarte posibil să avem parte de temperaturi ce vor depăși 30 de grade în Câmpia Română, mai spun specialiștii de la Prognoze Meteo.

Vă recomandăm să citiți și:

Inovaţie sau inconştienţă? Cercetătorii doresc să modifice compoziţia atmosferei pentru a opri încălzirea globală

Primul studiu care demonstreză că emisiile produse de oameni duc la micșorarea stratosferei Pământului

Incendiile de vegetație din Australia au avut un efect șocant asupra atmosferei Pământului

Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii s-a micşorat

Articolul De ce a fost această primăvară una a extremelor apare prima dată în Descopera.

Articol original

Oficialii de la Pentagon anunță timpul estimat de sosire a rachetei chineze pe Pământ. Unde s-ar putea prăbuși

Oficialii de la Pentagon au anunțat că monitorizează racheta chineză care este așteptată să reintre în mod necontrolat în atmosfera Pământului în zilele următoare.

Până acum, nu se știe locul exact în care vor ateriza bucățile din racheta lansată de China.

Locul exact în care racheta va intra în atmosferă va fi știut în decurs de „doar câteva ore” de la reintrarea sa în atmosferă, a anunțat Centrul Spațial de Comandă, o ramură a Armatei SUA. Corpul central al rachetei, pe care China a lansat-o în 29 aprilie, ar urma să ajungă pe Pământ în jurul datei de „8 mai”. Traiectoria sa exactă încă nu este clară.

Racheta este încă pe orbită și se va prăbuși în mod necontrolat pe Terra.

Unde s-ar putea prăbuși bucățile din racheta chineză?

Jonathan McDowell, astrofizician la Harvard, a spus că racheta se deplasează cu o viteză de 29.000 km/h. Asta înseamnă că o mică schimbare a orbitei sale ar putea schimba în mod semnificativ traiectoria.

Având în vedere orbita actuală a rachetei, bucățile s-ar putea prăbuși în regiuni nordice precum New York, Madrid, sau Beijing ori zone sudice precum Chile sau Wellington, Noua Zeelandă.

Mare parte din rachetă este așteptată să ardă atunci când va reintra în atmosferă. Însă, experții sunt îngrijorați că unele bucăți ar putea ajunge pe Pământ.

Riscul ca bucățile de rachetă să provoace pagube este „foarte mic”

Deși ar putea să lovească o zonă populate, este mult mai probabil ca racheta să ajungă în ocean, având în vedere faptul că mare parte din suprafața planetei noastre este acoperită de apă.

McDowell a mai precizat că riscul ca bucățile de rachetă să provoace pagube este „foarte mic”.

Însă, riscul nu este inexistent. Ultima oară când o rachetă chineză Long March 5B, similară cu cea lansată de această dată, a reintrat în atmosferă, bucăți din aceasta au ajuns pe clădiri din două sate din Coasta de Fildeș.

Permiterea bucăților de rachetă să reintre necontrolat în atmosferă, inacceptabilă

McDowell a adăugat că este „inacceptabilă” permiterea bucăților de rachetă să reintre necontrolat în atmosferă. „Din 1990, nimic de peste 10 tone nu a mai fost lăsat intenționat să intre necontrolat în atmosferă”, a spus astrofizicianul.

Corpul central al rachetei ar cântări în jur de 21 tone, scrie Science Alert.

Racheta Long March 5B transporta prima componentă a stației spațiale Chineze, pe care țara dorește să o finalizeze până în 2022. Lansarea a fost prima dintre cele 11 misiuni programate pentru construirea stației.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Bucăți uriașe dintr-o rachetă chineză ar putea să cadă pe Pământ în următoarele zile

Pentagonul vrea să trimită o rachetă propulsată de un reactor nuclear pe orbita Pământului

Forțele Aeriene ale SUA au testat o rachetă hipersonică cu un avion B-52H Stratofortress

NASA a testat din nou racheta SLS care va readuce oamenii pe Lună. Cum s-a sfârșit totul

Articolul Oficialii de la Pentagon anunță timpul estimat de sosire a rachetei chineze pe Pământ. Unde s-ar putea prăbuși apare prima dată în Descopera.

Articol original

Misiunea Perseverance pe Marte. Ingenuity, primul elicopter care zboară pe o altă planetă

Ingenuity, un experiment tehnologic, se pregătește pentru primul zbor controlat pe Planeta Roșie. Atunci când roverul Perseverance al NASA va ateriza pe Marte la data de 18 februarie 2021, acesta va avea la bord un pasager mic și vânjos, anume Ingenuity, elicopterul pentru Marte.

Elicopterul cântărește în jur de 1,8 kilograme pe Pământ și are un fuzelaj de mărimea unei cutii cu șervețele. Inginerii de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA din California de Sud știau că este posibil din punct de vedere teoretic să zboare în atmosfera subțire a lui Marte, însă nimeni nu era sigur dacă va putea fi construit un vehicul destul de puternic pentru a zbura, comunica și supraviețui în mod autonom având în vedere restricțiile extreme asupra masei sale.

Ingenuity a trecut cu brio de vibrațiile intense ale lansării din 30 iulie 2020, trecând cu bine și de verificările cercetătorilor în timp ce așteaptă să cadă prin atmosfera marțiană. Totuși, primul zbor al elicopterului va avea loc abia după o lună de la aterizare pentru că inginerii NASA care se ocupă de rover și elicopter au nevoie de timp pentru a se asigura că ambii roboți sunt pregătiți.

Iată câteva lucruri esențiale despre Ingenuity, primul elicopter care va zbura pe o altă planetă:

1.Ingenuity este un test de zbor experimental

Elicopterul pentru Marte este o demonstrație de tehnologie, adică un proiect care încearcă să testeze o capabilitate nouă pentru prima dată. Printre demonstrațiile de tehnologie anterioare de succes se numără roverul pentru Marte, Sojourner și Mars Cube One (MarCO) CubeSats care au zburat pe lângă Planeta Roșie.

Elicopterul nu transportă instrumente științifice și nu face parte din misiunea științifică Perseverance. Scopul lui Ingenuity este strict ingineresc. Elicopterul trebuie să demonstreze zborul în atmosfera extrem de subțire a planetei, care are în jur de 1% din densitatea atmosferei de pe Terra. Ingenuity va încerca până la cinci teste de zbor în decurs de 30 zile marțiene (31 zile pământene).

2. Nu va fi deloc ușor pentru Ingenuity să încerce primul zbor controlat pe o altă planetă

Având în vedere că atmosfera lui Marte este atât de subțire, Ingenuity este conceput să fie ușor, lamele rotoarelor fiind mult mai mari și învârtindu-se mult mai rapid decât în cazul unui elicopter cu masa lui Ingenuity pe Terra.

De asemenea, Planeta Roșie are temperaturi extrem de scăzute, atingând – 90 de grade Celsius în timpul nopții la craterul Jezero, locul de aterizare al roverului și elicopterului. Aceste temperaturi vor forța limitele lui Ingenuity. Testele pe Pământ la temperaturile estimate au indicat că Ingenuity ar trebui să funcționeze așa cum a fost conceput, însă oamenii de știință sunt nerăbdători să afle cum va decurge adevăratul test pe Marte.

„Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le face Ingenuity pe Marte este să treacă cu bine de prima noapte pe planetă”, a spus Tim Canham, directorul de operațiuni al misiunii de la JPL.

3. Ingenuity depinde de misiunea Perseverance

Ingenuity este „cuibărit” sub roverul Perseverance, fiind acoperit pentru a fi protejat în momentul aterizării. Atât roverul cât și elicopterul sunt adăpostite în interiorul unui nave spațiale similare unei scoici. Sistemul electric al navei spațiale Mars 2020 încarcă periodic bateriile lui Ingenuity în timpul călătoriei spre Planeta roșie.

4. Ingenuity este destul de deștept (pentru un robot)

Totuși, controlorii lui Ingenuity de la JPL nu vor putea să vadă date sau imagini de la fiecare zbor decât după ce acestea vor avea loc. Astfel, Ingenuity va trebui să ia unele decizii de unul singur, bazându-se pe parametri stabiliți de inginerii săi de pe Terra. În timpul zborului, Ingenuity va analize datele senzorului și imaginile terenului pentru a se asigura că rămâne pe traiectoria de zbor concepută de inginerii săi, potrivit SciTechDaily.

5. Cum va măsura echipa Ingenuity succesul misiunii

Având în vedere natura experimentală a lui Ingenuity, echipa de cercetători are o listă lungă cu reușite pe care elicopterul trebuie să le atingă înainte să decoleze și să aterizeze în primăvara anului 2021. Totuși, echipa va sărbători fiecare dintre aceste realizări:

• Supraviețuirea călătoriei spre Marte și aterizarea pe Planeta Roșie
• Lansarea în siguranță din roverul Perseverance
• Menținerea temperaturii în mod autonom pe timpul nopților marțiene reci
• Încărcarea în mod autonom cu propriul panou solar
• Comunicarea cu succes printr-un subsistem de la bordul roverului cunoscut drept Mars Helicopter Base Station

6. Ce s-ar putea întâmpla dacă Ingenuity va avea succes

Ingenuity este conceput pentru a demonstra tehnologiile și operațiunile necesare pentru zborul în atmosfera marțiană. Dacă misiune va avea succes, aceste tehnologii și experiența zborului unui elicopter pe o altă planetă ar putea permite dezvoltarea altor vehicule zburătoare care ar putea face parte din viitoarele misiuni umane și robotice pe Marte.

Un viitor elicopter pe Marte ar putea permite un punct de vedere unic care nu este oferit momentan de navele spațiale actuale, imagini de înaltă rezoluție și de recunoaștere pentru roboți și oameni, precum și acces la teren care este dificil pentru alte vehicul.  Un viitor elicopter ar putea chiar să transporte încărcături cruciale dintr-un loc în altul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Elicopterul Ingenuity al NASA a trecut un test important

Ingenuity, elicopterul care va explora Marte alături de roverul Perseverance

Cele mai așteptate misiuni spațiale din anul 2021: Luna, Marte și cel mai puternic telescop spațial din lume

Pe cine trebuie să informeze mai întâi NASA dacă Perseverance găsește forme de viață pe Marte

Articolul Misiunea Perseverance pe Marte. Ingenuity, primul elicopter care zboară pe o altă planetă apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original